Marcă a Uniunii Europene. Motiv absolut de refuz. Lipsă caracter distinctiv. Articolul 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001.
Din complet a făcut parte jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător român la Tribunalul Uniunii Europene
La data de 16 februarie 2017, reclamanta Nosio SpA a solicitat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) înregistrarea ca marcă a semnului verbal BIANCOFINO, pentru produse din clasa 33, corespunzând descrierii „vinuri; vinuri spumante”.
Prin decizia din 27 octombrie 2017, examinatorul a respins cererea de înregistrare a mărcii, iar prin decizia din 22 noiembrie 2018, prima Cameră de recurs din cadrul EUIPO a respins recursul reclamantei declarat împotriva deciziei examinatorului, reținând incidența dispozițiilor articolului 7 alin. (1) lit. b), potrivit căruia se respinge la înregistrare marca lipsită de caracter distinctiv.
Tribunalul a respins, la rândul său, recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă decizii, reținând, în esență, următoarele:
Aprecierea caracterului distinctiv al mărcii se face, pe de o parte, în raport de produsele sau serviciile vizate și, pe de altă parte, în raport de percepția publicului relevant.
În cazul de față, publicul relevant este alcătuit din consumatorii de vinuri, respectiv de produse destinate unei categorii foarte largi de consumatori. Având în vedere că marca este alcătuită din cuvinte în limba italiană, consumatorul care va fi luat în considerare în vederea examinării caracterului distinctiv este consumatorul italofon de vinuri, rezonabil de atent și de circumspect.
Marca solicitată la înregistrare este alcătuită din juxtapunerea a doi termeni comuni în limba italiană, și anume „bianco” și „fino”. Primul este un adjectiv care desemnează în domeniul oenologiei un vin de culoare deschisă, obținut din fermentarea strugurilor albi, iar cel de-al doilea adjectiv are, conform dicționarului italian Treccani, și semnificațiile „rafinat, pur”. Prin prezența termenului „fino”, semnul va fi perceput de publicul relevant, în una din semnificațiile sale potențiale, ca o referință la calitatea superioară a produselor în cauză și, prin urmare, ca o indicație a calității acestor produse.
În ceea ce privește impresia de ansamblu a semnului, contrar argumentelor recurentei potrivit cărora semnul ar constitui o combinație neobișnuită și fantezistă ce beneficiază de caracter distinctiv, combinația BIANCOFINO nu este neobișnuită în structura sa și nu se situează în afara limbajului curent. În realitate, marca reprezintă simpla juxtapunere a doi termeni ușor de reținut și nu produce o impresie suficient de diferită de cea produsă de fiecare dintre cei doi termeni în parte.
Prin urmare, semnul verbal BIANCOFINO, în ansamblu, va fi perceput de publicul relevant ca indicând un „vin alb rafinat”, iar nu ca indicând originea comercială a produselor, în speță existând o legătură suficient de directă și de concretă între conținutul semantic al mărcii solicitate și produsele desemnate.
Hotărârea, cu referința T‑54/19, Nosio/EUIPO (BIANCOFINO), nepublicată, EU:T:2019:893, poate fi consultată pe site-ul Curia integral în limba franceză aici.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.