TZA News. Drept bancar / 20 decembrie 2019

Sumar:
1. Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative
2. Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică

Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative

Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative („Legea nr. 209/2019”) transpune în dreptul național Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE („PSD 2”).

Legea nr. 209/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial pe data de 13 noiembrie 2019 și a intrat în vigoare la data de 13 decembrie 2019.

Legea este aplicabilă cu precădere sistemului bancar și are ca scop îmbunătățirea standardelor pe baza cărora se efectuează plățile și stimularea inovației pe piața serviciilor de plăți. Legea se adresează atât prestatorilor de servicii de plată existenți (bănci, instituții de plată, emitenți de monedă electronică, etc.), cât și unor noi actori pe piața serviciilor de plată – prestatorii de servicii de inițiere a plății și prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi.

Principalele modificări / noutăți aduse de Legea nr. 209/2019 sunt:

1. Extinderea ariei de aplicare a legii

Legea nr. 209/2019 extinde aria de aplicare a prevederilor referitoare la transparența condițiilor și a cerințelor în materie de informare privind serviciile de plată (prevăzute în Titlul III și Titlul IV al legii) cu privire la:
– Operațiunile de plată într-o monedă care nu este moneda unui stat membru în cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății sunt situați într-un stat membru sau în cazul în care unicul prestator de servicii de plată implicat în operațiune este situat într-un stat membru, în legătură cu părțile din operațiunea de plată care sunt efectuate într-un stat membru;
– Operațiunile de plată în toate monedele în situația în care doar unul dintre prestatorii de servicii de plată este situat într-un stat membru, în ceea ce privește părțile din operațiunea de plată care sunt efectuate într-un stat membru.

2. Servicii de plată exceptate

Legea nr. 209/2019 aduce câteva clarificări serviciilor exceptate din domeniul său de aplicare, după cum urmează:
– Agent comercial – excepția se va aplica doar operațiunilor de plată efectuate printr-un agent comercial care este împuternicit să acționeze doar pe seama plătitorului sau doar pe seama beneficiarului plății;
– Telecomunicații – excepția se va aplica doar operațiunilor de plată realizate pentru abonații proprii de un furnizor de rețele sau servicii de comunicații electronice suplimentar serviciilor de comunicații electronice și facturate pe factura aferentă serviciilor de comunicații electronice, în scopul achiziționării de conținut digital și de servicii de voce, indiferent de dispozitivul utilizat pentru achiziționarea sau consumarea acestora, sau în scopul achiziționării de bilete de călătorie/permise de acces ori în cadrul unor activități de caritate, dacă a fost utilizat un dispozitiv electronic pentru efectuarea operațiunilor de plată și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: (i) valoarea fiecărei operațiuni de plată singulare nu depășește 50 de euro; și (ii) valoarea cumulată a operațiunilor de plată pentru un abonat individual nu depășește 300 de euro pe lună ori, în cazul în care un abonat a alimentat în avans contul deținut la furnizorul de rețele sau servicii de comunicații electronice, valoarea cumulată a operațiunilor de plată nu depășește 300 de euro pe lună.
– Rețele limitate – noua reglementare restrânge aria de utilizare a instrumentelor de plată specifice rețelei la o gamă „foarte limitată” de produse sau servicii, menționând în același timp că intră în această categorie instrumentele de plată care pot fi utilizate exclusiv pentru: (i) achiziționarea de bunuri și servicii comercializate cu amănuntul de emitentul instrumentului de plată, (ii) achiziționarea de bunuri și servicii de la un lanț de comercianți cu amănuntul care fie operează sub aceeași marcă cu emitentul, fie au conducere centralizată, metode și practici de afaceri unitare cu emitentul, (iii) achiziționarea unui singur tip de bunuri sau servicii ori a unui număr limitat de bunuri sau servicii care sunt dependente direct din punct de vedere funcțional.

În plus, ca element de noutate Legea nr. 209/2019 introduce obligația pentru, entitățile care prestează servicii de plată în temeiul excepției rețelei limitate și care, în ultimele 12 luni, au executat operațiuni de plată în valoare totală de peste 1 milion de euro, să solicite Băncii Naționale a României, până la finele lunii următoare celei în care au depășit pragul valoric precizat, opinia cu privire la îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege pentru încadrarea în rețeaua limitată.

3. Noi activități incluse în sfera serviciilor de plată

Legea nr. 209/2019 extinde aria serviciilor de plată cu două noi tipuri de activități: (i) servicii de inițiere a plății și (ii) servicii de informare cu privire la conturi.

În legătură cu aceste servicii, Legea nr. 209/2019 introduce noi actori pe piața serviciilor de plată cunoscuți sub denumirea generică de prestatori de servicii terți. Intră în această categorie:
– Prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi
– Prestator de servicii de inițiere a plății

Preluând prevederile PSD 2, Legea nr. 209/2019 reglementează activitatea acestor noi categorii de prestatori de servicii de plată impunând condiții specifice de autorizare și funcționare.

În vederea prestării acestor servicii, Legea nr. 209/2019 prevede că instituțiile de credit vor acorda acestor noi categorii de prestatori accesul la serviciile de conturi de plăți pe baze obiective, nediscriminatorii și proporționale.

4. Măsuri stricte de autentificare a clienților

Preluând prevederile PSD 2, Legea nr. 209/2019 impune prestatorilor de servicii de plată să aplice autentificarea strictă a clienților atunci când aceștia își accesează online contul de plăți, inițiază o operațiune de plată electronică sau întreprind orice acțiune, printr-un canal la distanță, care poate implica un risc de fraudare a plății sau alte abuzuri. Autentificarea strictă se bazează pe utilizarea a două sau mai multe elemente incluse în categoria cunoștințelor deținute (ceva ce doar utilizatorul cunoaște), posesiei (ceva ce doar utilizatorul posedă) și inerenței (ceva ce reprezintă utilizatorul) care sunt independente, iar compromiterea unui element nu conduce la compromiterea fiabilității celorlalte elemente, și care sunt concepute în așa fel încât să protejeze confidențialitatea datelor de autentificare.

Măsurile de autentificare strictă sunt reglementate de Regulamentul Delegat al Uniunii Europene 2018/389 ce a fost adoptat de către Comisia Europeană pentru a veni în completarea PSD 2 privitoare la standardele tehnice de reglementare pentru autentificarea strictă a clienților și standardele deschise, comune și sigure de comunicare. Regulamentul care a intrat în vigoare în data de 14 septembrie 2019 are aplicabilitate directă în România și stabilește cerințele tehnice și măsurile de securitate pentru autentificarea strictă a clienților și pentru comunicarea în condiții de siguranță cu prestatori de servicii de plată terți. Acest lucru a permis ca măsurile de autentificare strictă să fie implementate de prestatorii de servicii de plată din România înainte de intrarea în vigoare a legii de implementare a PSD 2 – Legea nr. 209/2019.

5. Confirmarea disponibilității fondurilor

Ca element de noutate, Legea nr. 209/2019 introduce posibilitatea prestatorilor de servicii de plată care emite instrumente de plată bazate pe card să solicite prestatorilor de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont să confirme dacă o sumă necesară pentru executarea unei operațiuni de plată bazate pe card este disponibilă în contul de plăți al plătitorului. Din motive de protecție a datelor cu caracter persona, confirmarea constă doar într-un simplu răspuns „da” sau „nu”, și nu într-o declarație privind soldul contului.

6. Interzicerea aplicării unor comisioane la plățile cu cardul

Noua lege interzice beneficiarul plății să solicite plătitorului orice fel de comisioane pentru utilizarea unui anumit instrument de plată.

Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică

Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică („Legea nr. 210/2019”) a fost publicată în Monitorul Oficial pe data de 13 noiembrie 2019 și intră în vigoare la data de 13 decembrie 2019 abrogând prevederile actualei Legi nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică.

Deși abrogă integral vechea reglementare în materia emiterii de monedă electronică, modificările aduse de Legea nr. 210/2019 nu sunt majore, obiectivul principal fiind cel de aliniere la Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unoracte normative care transpune în dreptul național Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE.

Principalele noutăți / modificări sunt:
– Conform Legii nr. 210/2019, creditorii instituției emitente de monedă electronică, alții decât deținătorii de monedă electronică nu pot obține indisponibilizarea prin măsuri asigurătorii și nu pot executa în nicio situație fondurile primite în schimbul monedei electronice, inclusiv în caz de insolvență a instituției emitente de monedă electronică. Această prevedere instituie o protecție suplimentară pentru deținătorii de monedă electronică față de reglementarea anterioară care prevedea doar o regulă de prioritate a deținătorilor de monedă electronică față de ceilalți creditori.
– Legea nr. 210/2019 limitează perioada în care trebuie păstrate documentele aferente activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată la cinci ani. Vechea reglementare prevedea un termen de cel puțin cinci ani.
– Se prevede în mod expres posibilitate de externalizare a unor funcții operaționale legate de emiterea de monedă electronică atât către entități situate pe teritoriul României, cât și entități din străinătate.

:: English version