ÎCCJ. Avertisment pentru lovire sau alte violențe. Opinie separată
27.12.2019 | JURIDICE.ro
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că renunţarea la aplicarea pedepsei poate fi dispusă atunci când se constată că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă o gravitate redusă, avându-se în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit, ținându-se seama de persoana infractorului, de conduita acestuia anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de el pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor acesteia, precum şi de posibilităţile de îndreptare a autorului, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. În speță în soluționarea apelului, instanța supremă a reținut, în opinie majoritară, că acordul de recunoaștere a vinovăției a inculpatului (avocat) pentru săvârșirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) din C. pen. (ca urmare a aplicării unei lovituri cu capul în zona nasului persoanei vătămate A. (avocat), lovitură care i-a provocat leziuni traumatice ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) a fost în mod legal admis de instața de fond, fiind aplicat inculpatului un avertisment, cu reținerea provocării venite din partea victimei care s-a realizat printr-o acţiune ilicită gravă îndreptată împotriva inculpatului (replicile acide adresate acestuia, pe fondul situaţiei tensionate anterioare legate de soţia sa).
Opinia minoritară a reținut că ”din probele administrate nu rezultă date cu privire la existenţa provocării, circumstanţă atenuantă reţinută în încadrarea juridică a faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 480 alin. 1) din C. proc. pen. Astfel, probele testimoniale atestă faptul că, de-a lungul timpului, persoana vătămată a făcut mai multe propuneri soţiei inculpatului şi a avut un comportament apreciat indecent la adresa acesteia. Dincolo de acest aspect de fapt, este de remarcat că la data faptei, inculpatul B. observând persoana vătămată în incinta Palatului de Justiţie s-a îndreptat în direcţia acestuia, între cei doi având loc un schimb de replici cu subînţeles referitoare la această situaţie, după care inculpatul s-a îndepărtat şi a revenit după câteva minute şi a lovit persoana vătămată. Precizez că probele testimoniale atestă faptul că cei doi şi-au adresat reciproc cuvinte jignitoare subsecvent lovirii persoanei vătămate, astfel că este exclusă o provocare imediată din partea persoanei vătămate constând în jigniri adresate inculpatului.” (Decizia nr. 110/A din 2 aprilie 2019, pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
