Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Mureș. Competența de soluționare a conflictelor dintre profesioniști și persoane fizice
02.01.2020 | Anca VĂRZARU

Anca Varzaru

Anca Vărzaru

Tribunalul Mureș a reținut că litigiul născut între o societate comercială cu activitate specifică în materie bancară și un consumator va fi judecat de către tribunalul specializat din raza de competență a Curții de Apel în care își are sediul/domiciliul pârâtul. Temeiul de drept este, de fapt, o paralelă cu Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se statuează că stabilirea competenței materiale procesuale a tribunalelor specializate și a secțiilor similare din cadrul instanțelor de judecată se face în funcție de obiectul sau natura litigiilor, iar nu în funcție de calitatea de profesionist sau neprofesionist a părților (datorită concepției moniste a Codului Civil actual). Prin urmare, sunt de competența tribunalelor/secțiilor specializate actele și faptele a căror cauză juridică se plasează în „comerț” sau care prin lege sunt considerate „comerciale” (cambie, acțiuni, cont curent, publicitate mincinoasă, abuzul de poziție dominantă, denigrarea concurentului vătămat etc.) sau al căror obiect material este un bun destinat exploatării „comerciale” sau care se referă la oricare drept invocat în legătură cu acele bunuri. (Decizia nr. 153/2019 din 14 februarie 2019, pronunțată de Secția Civilă a Tribunalului Mureș)

Av. Anca Gabriela Vărzaru, SĂVESCU & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Tribunalul Mureș. Competența de soluționare a conflictelor dintre profesioniști și persoane fizice”

  1. Criteriile utilizate în sofismul Tribunalului Mureş sunt unele amestecate: cele indicate în RIL, cu cele la care acestea se raportează, respectiv dispoziţiunile art. 226 şi ale art. 228 din Legea nr. 71/2011, cu cele ale art. 2 C.civ.(2011).

    O primă observaţie ar fi aceea că, având caracterul unor norme juridice tranzitive, adică de a asigura aplicarea unor norme de drept material în circumstanţele tranziţiei de la norme juridice formale prevăzute de Vechiul Cod deprocedură civilă (1865) a căror extincţie era previzibilă în viitorul imediat prin intrarea în vigoare a celor prescrise de Noul Cod de procedură civilă – C.pr.civ.(2010) – fiinţa dispoziţiunilor art.226 şi ale art.228 ar fi trebuit să înceteze la 15.02.2013 atunci când au intrat în vigoare normele C.pr.civ.(2010).

    O a doua observaţie ar fi aceea că prin dispoziţiunile art. 226 şi ale art. 228 din Legea nr. 71/2011 legiuitorul a colectat, în scopul mai degrabă pomenit, acele materii date deja sub jurisdicţia instanţelor specializate nominalizate prin norme speciale de procedură atributive de competenţă (e.g.art.61 din Legea nr.31/1990 – în materie societară, art. 5 din Legea nr. 85/2006 – în materia insolvenţei, s.a.m.d.), iar nu a statornicit nicio regulă nouă de competenţă.

    Din păcate, prin Noul Cod de procedură civilă legiuitorul nu a socotit nimerit să se aplece asupra competenţei proprii instanţelor specializate nominalizate, cel mai probabil pentru că, dat fiind fundaţia monistă a Copdului civil (2011), a apreciat cu uşurinţă că acestea nu se vor mai regăsi în arhitectura instanţelor judecătoreşti, contrar obligaţiilor asumate de România ca stat membru UE prin tratatul de aderare.
    În aceste circumstanţe, instanţele specializate au continuat să îşi verifice competenţa în raport de normele de procedură speciale atributive de competenţă, adică în materiile deja enunţate.

    Majoritatea a socotit că respectiva competenţă nu ar fi îndestulătoare, motiv pentru care, prin sofisme de felul celei din „pastilă”, au extins aria de jurisdicţie a acestora, cu nesocotirea flagrantă a principiului consfinţit prin dispoziţiunile art. 126 alin. 2 din Constituţia României carearată limpede că prerogativa stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti aparţine exclusiv puterii legiuitoare, prin lege, iară nu alte forme de legiferare.
    Aşa s-a ajuns ca, în prezent, instanţele specializate să judece nu numai în materiile dedicate jurisdicţiei lor, ci mai abitir ca cele de drept comun, spre ex. în materie execuţională, inclusiv partajele asociate acestora, protecţia consumatorilor ș.a.

    Aş aminti doar că, în mod particular, în privinţa regimului dedicat protecţiei consumatorilor, materie pe care CJUE a calificat-o în repetate rânduri ca fiind una de interes public, raţiunea acestuia pleacă de la ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un profesionist în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, aplicarea acestuia urmărind să creeze un echilibru real între părţile contractului, eliminând dezechilibrul creat de clauzele contractuale abuzive, pentru a compensa situaţia de inferioritate a consumatorilor.
    Este de puterea evidenţei că un astfel de regim este inadecvat apropiat celor care reglementează materiile „tradiţionale” aflate sub jurisdicţia instanţelor specializate.

    Cu toate acestea, primind şi astfel de pricini cu efect obligatoriu, judecătorii specializaţi în litigiile cu profesioniştii au ajuns, între timp, prin eforturi individuale, să se specializeze şi în materiile extinse date în grija lor prin „generozitatea” colegilor de la instanţele ordinare, dar care se află într-o relaţie de compatibilitate cu specializările lor iniţiale cam ca nuca cu peretele.

    Ader cu toată convingerea la argumentele pe care le socotesc deplin pertinente ale d-lui Ciprian Tiţa – a se vedea aici: https://www.juridice.ro/622409/competenta-materiala-a-tribunalelor-specializate-arges-mures-si-cluj-raportat-la-considerentele-deciziei-nr-18-2016-pronuntata-de-iccj-complet-ril.html dar şi aici: https://www.juridice.ro/659742/competenta-materiala-a-tribunalelor-specializate-arges-mures-si-cluj-prin-raportare-la-considerentele-deciziei-ril-nr-2-2019.html
    V.B.- încă liber cugetător, devorator de struguri, chiar şi acri.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.