Beneficiarul real al unei companii – o obligație cu termen și câteva dificultăți practice

Andreea Botez

1. Precizări introductive

La data de 18 iulie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului (“Legea nr. 129/2019” sau „Legea”), care a abrogat Legea nr. 656/2002, act normativ ce reglementa această materie.

Legea transpune Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului („Directiva AML 4„), România fiind în prealabil atenționată cu privire la o posibilă incidență a unei proceduri de infringement pentru netranspunerea Directivei AML 4.

2. Beneficiarul real – cum îl determinăm?

Noțiunea de beneficiar real nu reprezintă o noutate în domeniu, deoarece și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 129/2019 această noțiune era prezentă în legislația ce obliga anumite entități să desfășoare activități de cunoaștere a clientelei, inclusiv a beneficiarul real.

Directiva AML 4 stabilește că unul din factorii-cheie în depistarea infracțiunilor constă în “identificarea oricărei persoane fizice care își exercită dreptul de proprietate sau de control asupra unei entități juridice”.

Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 129/2019, prin “beneficiarul real”, în cazul societăților prevăzute în Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înțelege:

(i) “persoana sau persoanele fizice care deţin ori controlează în cele din urmă o persoană juridică prin exercitarea dreptului de proprietate, în mod direct sau indirect, asupra unui număr de acţiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul ori prin participaţia în capitalurile proprii ale persoanei juridice sau prin exercitarea controlului prin alte mijloace, persoana juridică deţinută sau controlată nefiind o persoană juridică înregistrată la registrul comerţului ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi care este supusă unor cerinţe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislaţia Uniunii Europene ori cu standarde fixate la nivel internaţional. Acest criteriu este considerat a fi îndeplinit în cazul deţinerii a cel puţin 25% din acţiuni plus o acţiune sau participaţia în capitalurile proprii ale persoanei juridice într-un procent de peste 25%;

(ii) persoana sau persoanele fizice ce asigură conducerea persoanei juridice, în cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile și cu condiția să nu existe motive de suspiciune, nu se identifică nicio persoană fizică în conformitate cu pct. 1 ori în cazul în care există orice îndoială că persoana identificată este beneficiarul real, caz în care entitatea raportoare este obligată să păstreze și evidența măsurilor aplicate în scopul identificării beneficiarului real în conformitate cu pct. 1 și prezentul punct”.

Cu alte cuvinte, beneficiar real este persoana fizică care deține peste 25 % din acțiuni. În situația excepțională în care condițiile descrise mai sus nu sunt întrunite, este considerat beneficiar real persoana sau persoanele fizice ce asigură conducerea persoanei juridice.

Deși textul pare clar, în practică s-au ivit multiple întrebări legate de incidența obligației de înregistrare a declarației privind beneficiarul real în cazuri concrete. Mai jos adresăm cele mai întalnite spețe în acest moment în practica societăților comerciale.

3. Ce se întâmplă cu societățile tranzacționate pe piața reglementată? Aduce listarea pe o astfel de piață suficientă transparență?

Potrivit prevederilor legale indicate mai sus, persoanele juridice înregistrate la Registrul Comerțului ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată şi care sunt supuse unor cerințe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislația Uniunii Europene ori cu standarde fixate la nivel internațional sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Legii 129/2019 cu privire la identificarea beneficiarului real.

În momentul de față însă, Registrul Comerțului nu deține informații privind societățile care sunt tranzacționate pe piața reglementată. Este de așteptat/imperios necesar ca acest aspect să fie lămurit în cadrul normelor de aplicare ce urmează a fi adoptate de către Oficiul Naţional de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (“Oficiu”), deoarece există riscul ca aceste societăsă fie sancționate de către Registrul Comerțului deși nu au obligația de a declara beneficiarul real. Până la momentul la care aceste aspecte vor fi clarificate, este recomandabil ca aceste societăți să depună dovezi privind faptul că nu au obligația de a depune declarația privind beneficiarul real.

4. Ce se întâmplă cu societățile care au asociați/acționari care sunt societăți tranzacționate pe piața reglementată?

Situația este diferită însă în cazul în care asociat sau acționar într-o societate înregistrată în România este o societate care este tranzacționată pe o piață reglementată. În practică, s-a ridicat întrebarea dacă în acest caz, aceste societăți au obligația declarării beneficiarului real având calitatea asociatul/acționarului (de societate tranzacționată pe o piață reglementată). Conform mențiunilor reținute în cuprinsul unui punct de vedere emis la solicitarea noastră de către Oficiu, aceste societăți au obligația declarării beneficiarului real și în acest caz: “beneficiarul real este persoana sau persoanele fizice care dețin ori controlează în cele din urmă o persoană juridică, respectiv persoana sau persoanele fizice care exercită funcția cea mai înaltă din cadrul societății în acord cu cerințele de publicitate reglementate de legislația Uniunii Europene ori cu standardele fixate la nivel internațional.”

5. Cum și când înregistrăm beneficiarul real în Registrul beneficiarilor reali?

Cu titlu de noutate absolută a fost introdusă înființarea registrelor beneficiarilor reali ai persoanelor juridice. Astfel, beneficiarii reali vor fi înregistrați, după caz, în Registrul Comerțului sau în Registrul asociațiilor și fundațiilor, registre care vor fi utilizate de autoritățile statului, dar și de entitățile obligate la aplicarea de măsuri de identificare a clientelei. Aceste registre naționale vor fi interconectate la nivel european, astfel încât să se asigure transparența circuitelor financiare.

Legea 129/2019 a prevăzut dispoziții tranzitorii și a stabilit termene în sarcina autorităților, dar și în sarcina societăților, pentru a crea cadrul administrativ necesar în vederea implementării și respectării noilor obligații impuse.

Astfel societățile înmatriculate după intrarea în vigoare a Legii nr. 129/2019 (cu excepția regiilor autonome, companiilor şi societăților naționale), vor avea obligația ca, atât la înmatriculare, cât și ulterior (anual sau ori de câte ori e nevoie), să depună prin grija reprezentantului legal (de regulă administratorul) declarația privind beneficiarul real, precum și modalitățile de exercitare a controlului asupra persoanei juridice, în forma autentică sau dată în fața unui reprezentant al Registrul Comerțului.

Declarația anuală se depune la Registrul Comerțului în care este înmatriculată persoana juridică în termen de 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare anuale, iar dacă intervine o modificare privind datele de identificare ale beneficiarului real, declarația se depune în termen de 15 zile de la data la care aceasta a intervenit.

Pentru societățile deja înmatriculate, legea stabilește un termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv până la data de 21 iulie 2020, pentru îndeplinirea obligațiilor legale impuse.

Accesul la Registrul beneficiarilor reali va trebui asigurat entităților raportoare cu titlu gratuit atunci când aplică măsurile de cunoaștere a clientelei (art. 19 alin. (8) din Legea nr. 129/2019). Rămâne de văzut cum va fi implementată această măsură în practică deoarece, în momentul de față, accesul la informațiile din Registrul comerțului este supus unor taxe.

În vederea îndeplinirii obligației de identificare a beneficiarului real, entitățile raportoare se vor baza pe Registrul beneficiarilor reali.

6. Sancțiuni

În practică, pot apărea cazuri în care reprezentantul legal nu își îndeplinește obligația de a declara beneficiarul real la termenele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 129/2019. O astfel de situație poate fi cauzată de faptul că acționarii/asociații unei societăți au rețineri în a dezvălui administratorului identitatea beneficiarului real, pentru ca acesta să poată depune declarația. De asemenea, în cazul fondurilor de investiții, acestea pot avea mulți investitori și a căror participație să nu poate fi determinată sau să fie confidențială.

Așadar, acest aspect ar trebui clarificat prin norme și, eventual, introducerea acestei obligații de declarare a beneficiarului real și în sarcina acționarilor/asociaților.

Nerespectarea obligației de depunere a declarației privind beneficiarul real constituie contravenție şi se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

Din dispozițiile legale reiese faptul că sancțiunea va fi aplicată reprezentantului legal al persoanelor juridice (administratorului), în sarcina lui fiind stabilită obligația respectării acestei obligații.

În situația în care obligația de a furniza informațiile cu privire la beneficiarul real nu este respectată nici după aplicarea amenzii respective, societatea va putea fi dizolvată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. Cauza de dizolvare poate fi înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond, în măsura în care situația care a dus la inițierea cererii de dizolvare este remediată.

Av. Andreea Botez
Senior Associate VOICU & FILIPESCU

Citeşte mai mult despre Andreea Botez, avocat, beneficiar real, finanțarea terorismului, Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, spalarea banilor, Voicu & Filipescu! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.