Secţiuni » Selected
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members
5 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Să fim empirici ori ba? An Introduction to Empirical Legal Research de Lee Epstein și Andrew D. Martin
14.01.2020 | Alexandru CUCU

Alexandru Cucu

Alexandru Cucu

Studiile empirice aplicate în aria dreptului sunt inexistente în spațiul românesc, din câte știu eu. Însă, în spațiul american există și un vademecum, scris special pentru profesioniștii dreptului – avocați, judecători – cât și pentru studenții la drept. Manualul se numește An Introduction to Empirical Legal Research,[1] scris de Lee Epstein și Andrew D. Martin.

Este împărțit în patru părți: în prima parte se prezintă felul în care se concepe o cercetare, în a doua se oferă direcții despre cum se colectează datele și despre cum se stabilesc legăturile între acestea, în a treia se eplică în detaliu cum se analizează datele cu ajutorul unor metode statistice complexe, iar în ultima parte se oferă ponturi despre cum se comunică eficient rezultatul cercetării. Cei nefamiliarizați cu vocabularul tehnic al statisticii pot consulta glosarul din apendicele A.

Nu voi insista în mod deosebit pe acea parte din carte care descrie metodele statistice și oferă îndrumări de utilizare a acestora. Este o parte destul de dificilă, dar necesară pentru cine dorește să întreprindă asemenea cercetări.

Autorii nutresc speranța că o dată ce mediul academic cât și cel din aria profesiilor jurdice, ori cei ce implementează politici publice, ar fi mai aplecați în a întreprinde studii empirice de calitate ori de a le consulta competent, lucrurile ar mege mai spre bine. Bibliografia cărții este o colecție impresionantă de asemenea studii, din arii diverse ale dreptului. Astfel, sunt studii ce își pun diverse întrebări, ori au diverse ipoteze pe care le testează, încercând să le confirme ori infirme. De pildă: sexul judecătorilor influențează decizia acestora în cazurile privind discriminarea pe criterii de gen? Un sistem judiciar independent promovează oare libertatea economică? Ideologia unui judecător influențează decizia de a lipsi de eficiență o lege (acolo unde judecătorii au această prerogativă)?, etc. Răspunsul la aceste întrebări nu trebuie dat cu un cec în alb, ci trebuie girat cu ample dovezi empirice. Mai precis, pentru a răspunde la prima întrebare se circumscrie jurisdicția (cea privind sexul judecătorilor), datele colectate iau în considerare zone geografică, perioada de timp studiată, precum și numărul de decizii judiciare luat în calcul.

În cadrul proceselor americane se aduc ca probe, în unele cazuri, studii statistice comandate de părți[2]. Ori corporații gigant ca Exxon finanțează studii, spre exemplu despre cuantumul despăgubirilor pe care le acordă juriile. Și poate că nu e chiar așa o noutate această „precizie” în sistemul legal american, e posibil să fie ceea ce Laurence H. Tribe a numit „trial by mathematics[3]”.

Să „spionăm” puțin cum conceptualizează autorii ideea de „studiu empiric”: „Findcă cele mai multe studii empirice conțin atât componente teoretice cât și date, este folositor să vizualizăm aceste elemente pe două coloane transparente. Pe prima coloană ne notăm intuițiile cu privire la răspunsurile posibile referitoare la întrebarea centrală a studiului întreprins. Cea de-a doua coloană va cuprinde datele pe care le-am strâns în legătură cu răspunsurile la întrebare. Iar speranța (obișnuită) este că suprapunând cele două coloane (adică atunci când analizăm datele) ele se vor alinia: că datele vor confirma intuițiile”[4].

Întreaga carte e o descriere detaliată a acestei metode. Cartea este o propedeutică pentru proiectarea unei cercetări, pentru culegerea și prelucrarea datelor, analizarea lor, și pentru comunicarea rezultatelor. Metodele de colectare, strângere, adunare a datelor sunt în număr de patru, conform autorilor: (1) experimentele; (2) sondajele; (3) observarea; (4) analiza textuală. În termeni generali, metode cantitative și calitative. Acestea nu trebuiesc să fie folosite exclusiv, ci împreună. În domeniul juridic, unitatea de analiză este fie legislația, fie decizile judecătorești, alte decizii ale unor organe statale ce au comptențe jurisdicționale, etc.

Dar, trebuie să recunosc, aceste „studii empirice” depind covârșitor de „teoria” ce irigă scheletul cercetării, iar instrumentele „cutting edge” (metodele statistice ilustrate în carte) sunt luxul cercetătorului ultra rafinat. Prin teorie ori acțiunea de a teoretiza, autorii înțeleg „o speculație precisă și argumentată cu privire la răspunsul la o întrebare supusă studiului”. Ori, altfel spus, teoria stabilește legimitatea[5] ori ilegitimitatea întrebărilor. „Teoria este ceva ce nu se vede. Deși teoria este alcătuită din demersuri care urmează intenționat anumite reguli și conduc la seturi complexe de afirmații în anumite sisteme de referință, aceste demersuri sunt vizibile ca << proceduri >> numai la suprafață. Pentru cineva nefamiliarizat cu sistemul de referință, care poate nici nu suspectează că aceste constituie o <<teorie>>, ele pot fi surprinzătoare; pot părea criticabile sau chiar rizibile”[6].Asta e ceea ce Hans Blumenberg numește „teoria ca și comportament exotic”. Avem destul exotism în cartea de față.

Datele sunt de două feluri – cantitative și calitative. Iar ele se prelucrează și articulează fie în mod deductiv ori inductiv. Tocmai de aceea se apelează la metode statistice – ca prin culegerea unui eșantion de date dintr-o populație, să se poată apoi trage concluzii pentru întreaga populație. Acest lucru nu este deloc ușor. Și cartea face o treaba grozavă prin a arăta pragmatic cum se procedează în această direcție. Pentru a reduce prejudecățile (bias) în cercetare, se recomandă ca eșantionarea ori luarea mostrelor să se facă aleatoriu. Variabilele sunt: nominale (categoriale), ordinale și de tip interval. Prima este calitativă, celelalte două cantitative. Prejudecata comună este că nu se pot compara mere cu pere, însă cu ajutorul metodelor statistice acest lucru este posibil.

În final doresc să fac o mărturisire cu privire la cum am dat de această carte. Citind în 2018 două articole. Unul publicat în Harvard Law Review, semnat de Richard Posner și Abbe R. Gluck[7], despre cum interpretează judecatorii federali legislația federală (42 de judecători este eșantionul). Aici autorii, printr-un sondaj cu întrebări inteligent formulate, întreprind un studiu empiric excelent. Celălalt studiu, publicat în NYU Law Review, scris de Nina S. Varsava[8], este unul despre stilul de a scrie al proaspătului judecător la Curtea Supremă – Neil Gorsuch, de asemenea foarte interesant. Citind aceste studii, mi-a fost stârnită curiozitatea despre cum și ce sunt studiile empirice, astfel am căutat și am dat peste cartea recenzată.


[1] Publicat de Oxford University Press în 2014. Disponibil aici.
[2] EEOC v. International Business Machines, Corp., 583 F. Supp. 875, 906 (D. Md. 1984) ; Victoria’s Secret Stores Brand Management, Inc. v. Sexy Hair Concepts, LLC 2009 WL 959775 (S.D.N.Y. Apr. 8, 2009).
[3] Tribe, Laurence H. “Trial by Mathematics: Precision and Ritual in the Legal Process.” Harvard Law Review, vol. 84, no. 6, 1971, pp. 1329–1393. JSTOR, www.jstor.org/stable/1339610.
[4] P. 23
[5] Poate că perechea terminologică – legitim/ilegitim este prea puternică, eventual poate fi înlocuită cu perechea – fezabil/nefezabil.
[6] Hans Blumenberg, The Laughter of the Thracian Woman: A Protohistory of Theory, Bloomsbury Publishing, 2015. p.9
[7] Abbe R. Gluck, Richard A. Posner, Statutory Interpretation on the Bench: A Survey of Forty-Two Judges on the Federal Courts of Appeals, Mar 9, 2018, 131 Harv. L. Rev. 1298, disponibil aici.
[8] Nina S. Varsava, Elements of Judicial Style: A Quantitative Guide to Neil Gorsuch’s Opinion Writing, 93 NYU Law Review Online 75 (2018), disponibil aici.


Alexandru Cucu


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Să fim empirici ori ba? An Introduction to Empirical Legal Research de Lee Epstein și Andrew D. Martin”

  1. În România e dificil să fii empiric deoarece dacă, de exemplu, vrei să cauți să vezi cum se aplică o anume jurisprudență CEDO – cu nume și prenume – de diferitele instanțe, nu ai cum, deoarece jurisprudența CEDO e ȘI EA anonimizată. #dreptulCEDOdefactolaSECRET

    La fel și dacă vrei să vezi cum se aplică – domnule! – o jurisprudență CJUE.

    Deci la ce bun să ne întrebăm dacă vrem să fim empirici sau nu – adică să nu scriem doar floricele pe câmpii în cărțile de drept – dacă în România nu ai – de facto – opțiunea de a răspunde: Să fim empirici!

    • Lucian BOJIN spune:

      Ai dreptate, însă numai pe jumătate. E dificil, dar nu imposibil. Este greu să aduni date, însă poți alege întrebările și tipurile de date, în așa fel încât să poți produce un studiu relevant. De exemplu, poți decide să cercetezi tendințele jurisprudențiale pe curți de apel pe anumite teme (să spunem pe contracte administrative, tipologii de litigii de muncă, etc.). Totul depinde de cum formulezi ipoteza care să fie testată (întrebarea, cum zice dl. Cucu).

      Dar cu cât amânăm mai mult studiile empirice, cu atât rămânem mai mult în „bâjbâială”. Pentru că, în lipsa testării empirice, toate argumentele noastre (i.e. din doctrină) sunt doar ipoteze.

      Eu văd două dificultăți majore de depășit dacă vrem cercetare empirică. Una este că ai nevoie de echipe mari, ca cercetător individual nu ai nicio șansă. Iar asta înseamnă finanțare. A doua este că echipa trebuie să fie interdisciplinară: juriști și sociologi, cel puțin. Și fiecare trebuie să fie deschis la disciplina celuilalt. Și nici aici nu prea avem tradiție. Dar nu cred că e imposibil și nici nu aș vrea să descurajăm pe eventualii „îndrăzneți” 🙂

      • Radu RIZOIU spune:

        Sunt de acord cu Lucian. În plus, poți face o mini-cercetare empirică și individual (sau într-o echipă restrânsă) dacă limitezi foarte mult domeniul. De exemplu, eu am încercat în 2010 o astfel de cercetare cu privire la evoluția tipologiei creditelor (folosind setul de date din baza de date disponibilă pe site-ul BNR coroborate cu căutările proprii în AEGRM). Anul trecut, împreună cu o colegă, am analizat fenomenul cămătăriei prin interpolarea datelor statistice de la instanțe și parchete cu studiile economice privind creditarea nelegală. Iar în 2017 am valorificat (parțial) rezultatele unui sondaj făcut în rândul băncilor cu privire la criteriile de evaluare a bonității solicitanților de credit.

        Este adevărat că reacțiile pe care le-am primit la toate aceste umile încercări de deschis porțile analizei empirice au fost mai degrabă de tipul unui zâmbet care sugera (cum spune și autorul recenziei) „exotismul” abordării. (De altfel, cred că aceste articole nici măcar nu au fost citate de alți autori; nu pot decât să sper că au fost citite…)

        Cât despre observațiile (întemeiate ale) dnei Mazilu-Babel, este adevărat că în România este nevoie de mai mult efort pentru a accesa informația, dar oricum astăzi măcar informația brută există, nu ca acum 10 (sau chiar 5 ani). Eu cred că suntem pe calea cea buna 🙂 Doar că trebuie pierdut mult timp cu cititul (eu, de exemplu, am citit în ultimii ani mii de hotărâri pe temele care mă interesează și am selectat două-trei sute care pot fi folosite ca exemple la curs sau ca ilustrări de argumentație în analizele doctrinare). Și nu m-a plătit nimeni (special) pentru asta, dar dacă doar spunem că e greu și că ar trebui alții să o facă în locul nostru nu vom avansa deloc.

        • Nu sunt de acord cu comentariul dumneavoastră că este nevoie doar de mai multă cercetare (sau efort) pentru a avea acces la informație și consider că empiric vă pot dovedi acest lucru însă nu la subsolul unui articol de pe J.

          Poate o să scriu un articol pornind chiar de la acest comentariu al dumneavoastră.

          Totodată, nu ați dovedit nici măcar că poți avea acces la informație dacă limitezi foarte mult un domeniu. Dar poate îmi dați un exemplu concret în care ați avut acces la hotărârile CEDO și CJUE neanonimizate în hotărârile din România atunci când limitezi foarte mult un domeniu. Eu vă spun că și limitând foarte mult un domeniu nu veți putea dovedi – tot empiric 😀 – că ați avut acces total la dreptul CEDO și CJUE precum este el aplicat de instanțele din România (și aceasta chiar făcând o muncă herculeană și anume trimițând solicitări individuale instanțelor din România)

          Totodată, cred că trebuie să ne întrebăm următorul lucru:
          1. dacă în România CEDO este cu aplicare directă și prioritară, și deci are efect de lege, de ce numele legilor nu se anonimizează în hotărârile disponibile on-line, dar numele hotărârilor CEDO, da? De ce nu introduc judecătorii nr. cererii CEDO atunci când trimit la hotărârea CEDO, dacă numele se anonimizează din motiv de program informatic diferit de programul informatic francez ce totuși deși anonimizează numele părților nu anonimizează și numele hotărârilor CEDO?

          2. de ce ar trebui să afle o anume instanță din românia că fac eu cercetare pe un anume subiect de drept și prin urmare că am nevoie de toate hotărârile instanței în care s-a invocat o anume hotărâre CEDO pe care altfel nu o pot detecta din cauză că e anonimizată?

          3. cum pot eu proba că și atunci când instanța îmi răspunde individual la cererea de acces la respectivele hotărâri în care jurisprudența CEDO nu e anonimizată, ea mi-a furnizat chiar toate hotărârile respective și nu le-a ascuns chiar pe cele care ar fi contat pentru cercetarea mea?

          Insist să arăt că nu există posibilitatea de a răspunde: Să fim empirici! în România din cauza manierei total netrasparente prin care se anonimizează hotărârile CEDO și CJUE invocate în România de justițiabili pentru a obține o protecție eficientă și nu doar iluzorie drepturilor conferite. Nu poți, de asemenea, verifica nici dacă este respectată egalitatea în fața jurisprudenței CEDO și CJUE incidente și aceasta nici dacă limitezi foarte mult domeniu. Plus că unii chiar au nevoie să vadă the bigger picture. În România, acest lucru este imposibil și de facto ți se impune o probatio diabolica.

          Cele bune,

          • Radu RIZOIU spune:

            Se pare că, cel puțin în domeniile precizate de Dvs., aveți mare dreptate. Măcar la mine nu anonimizează numărul articolului din Codul civil 🙂 Din câte știu, însă, cred că judecătorii au acces la o bază de date (puțin) diferită (ecris), în care aceste elemente nu sunt anonimizate. Prin urmare, cred că puteți solicita instanței să vă trimită măcar o listă cu numerele hotărârilor (termeni de căutare de tipul „Cauza X”) care dau rezultate „pozitive” la o astfel de căutare (că îi înțeleg și eu că nu vor să caute manual, la câtă treabă au) și apoi le puteți găsi în rolii. E doar o sugestie… La CJUE am văzut (cel puțin la instanțele de grad înalt, e.g. Curți de Apel) că apare și numărul cauzei (C-xxx/yy) și acolo cred că se poate face o căutare și în rolii direct. De exemplu, o căutare pe ultima lună și jumătate în rolii după „C-26/13” a produs (după ce am identificat semafoarele și trecerile de pietoni 🙂 ) 104 rezultate. Cred că este un eșantion reprezentativ… După cum spuneam, este greu, frustrant, dar nu imposibil.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.