Să fim empirici ori ba? An Introduction to Empirical Legal Research de Lee Epstein și Andrew D. Martin
14 ianuarie 2020 | Alexandru CUCU
Alexandru Cucu
Studiile empirice aplicate în aria dreptului sunt inexistente în spațiul românesc, din câte știu eu. Însă, în spațiul american există și un vademecum, scris special pentru profesioniștii dreptului – avocați, judecători – cât și pentru studenții la drept. Manualul se numește An Introduction to Empirical Legal Research,[1] scris de Lee Epstein și Andrew D. Martin.
Este împărțit în patru părți: în prima parte se prezintă felul în care se concepe o cercetare, în a doua se oferă direcții despre cum se colectează datele și despre cum se stabilesc legăturile între acestea, în a treia se eplică în detaliu cum se analizează datele cu ajutorul unor metode statistice complexe, iar în ultima parte se oferă ponturi despre cum se comunică eficient rezultatul cercetării. Cei nefamiliarizați cu vocabularul tehnic al statisticii pot consulta glosarul din apendicele A.
Nu voi insista în mod deosebit pe acea parte din carte care descrie metodele statistice și oferă îndrumări de utilizare a acestora. Este o parte destul de dificilă, dar necesară pentru cine dorește să întreprindă asemenea cercetări.
Autorii nutresc speranța că o dată ce mediul academic cât și cel din aria profesiilor jurdice, ori cei ce implementează politici publice, ar fi mai aplecați în a întreprinde studii empirice de calitate ori de a le consulta competent, lucrurile ar mege mai spre bine. Bibliografia cărții este o colecție impresionantă de asemenea studii, din arii diverse ale dreptului. Astfel, sunt studii ce își pun diverse întrebări, ori au diverse ipoteze pe care le testează, încercând să le confirme ori infirme. De pildă: sexul judecătorilor influențează decizia acestora în cazurile privind discriminarea pe criterii de gen? Un sistem judiciar independent promovează oare libertatea economică? Ideologia unui judecător influențează decizia de a lipsi de eficiență o lege (acolo unde judecătorii au această prerogativă)?, etc. Răspunsul la aceste întrebări nu trebuie dat cu un cec în alb, ci trebuie girat cu ample dovezi empirice. Mai precis, pentru a răspunde la prima întrebare se circumscrie jurisdicția (cea privind sexul judecătorilor), datele colectate iau în considerare zone geografică, perioada de timp studiată, precum și numărul de decizii judiciare luat în calcul.
În cadrul proceselor americane se aduc ca probe, în unele cazuri, studii statistice comandate de părți[2]. Ori corporații gigant ca Exxon finanțează studii, spre exemplu despre cuantumul despăgubirilor pe care le acordă juriile. Și poate că nu e chiar așa o noutate această „precizie” în sistemul legal american, e posibil să fie ceea ce Laurence H. Tribe a numit „trial by mathematics[3]”.
Să „spionăm” puțin cum conceptualizează autorii ideea de „studiu empiric”: „Findcă cele mai multe studii empirice conțin atât componente teoretice cât și date, este folositor să vizualizăm aceste elemente pe două coloane transparente. Pe prima coloană ne notăm intuițiile cu privire la răspunsurile posibile referitoare la întrebarea centrală a studiului întreprins. Cea de-a doua coloană va cuprinde datele pe care le-am strâns în legătură cu răspunsurile la întrebare. Iar speranța (obișnuită) este că suprapunând cele două coloane (adică atunci când analizăm datele) ele se vor alinia: că datele vor confirma intuițiile”[4].
Întreaga carte e o descriere detaliată a acestei metode. Cartea este o propedeutică pentru proiectarea unei cercetări, pentru culegerea și prelucrarea datelor, analizarea lor, și pentru comunicarea rezultatelor. Metodele de colectare, strângere, adunare a datelor sunt în număr de patru, conform autorilor: (1) experimentele; (2) sondajele; (3) observarea; (4) analiza textuală. În termeni generali, metode cantitative și calitative. Acestea nu trebuiesc să fie folosite exclusiv, ci împreună. În domeniul juridic, unitatea de analiză este fie legislația, fie decizile judecătorești, alte decizii ale unor organe statale ce au comptențe jurisdicționale, etc.
Dar, trebuie să recunosc, aceste „studii empirice” depind covârșitor de „teoria” ce irigă scheletul cercetării, iar instrumentele „cutting edge” (metodele statistice ilustrate în carte) sunt luxul cercetătorului ultra rafinat. Prin teorie ori acțiunea de a teoretiza, autorii înțeleg „o speculație precisă și argumentată cu privire la răspunsul la o întrebare supusă studiului”. Ori, altfel spus, teoria stabilește legimitatea[5] ori ilegitimitatea întrebărilor. „Teoria este ceva ce nu se vede. Deși teoria este alcătuită din demersuri care urmează intenționat anumite reguli și conduc la seturi complexe de afirmații în anumite sisteme de referință, aceste demersuri sunt vizibile ca << proceduri >> numai la suprafață. Pentru cineva nefamiliarizat cu sistemul de referință, care poate nici nu suspectează că aceste constituie o <<teorie>>, ele pot fi surprinzătoare; pot părea criticabile sau chiar rizibile”[6].Asta e ceea ce Hans Blumenberg numește „teoria ca și comportament exotic”. Avem destul exotism în cartea de față.
Datele sunt de două feluri – cantitative și calitative. Iar ele se prelucrează și articulează fie în mod deductiv ori inductiv. Tocmai de aceea se apelează la metode statistice – ca prin culegerea unui eșantion de date dintr-o populație, să se poată apoi trage concluzii pentru întreaga populație. Acest lucru nu este deloc ușor. Și cartea face o treaba grozavă prin a arăta pragmatic cum se procedează în această direcție. Pentru a reduce prejudecățile (bias) în cercetare, se recomandă ca eșantionarea ori luarea mostrelor să se facă aleatoriu. Variabilele sunt: nominale (categoriale), ordinale și de tip interval. Prima este calitativă, celelalte două cantitative. Prejudecata comună este că nu se pot compara mere cu pere, însă cu ajutorul metodelor statistice acest lucru este posibil.
În final doresc să fac o mărturisire cu privire la cum am dat de această carte. Citind în 2018 două articole. Unul publicat în Harvard Law Review, semnat de Richard Posner și Abbe R. Gluck[7], despre cum interpretează judecatorii federali legislația federală (42 de judecători este eșantionul). Aici autorii, printr-un sondaj cu întrebări inteligent formulate, întreprind un studiu empiric excelent. Celălalt studiu, publicat în NYU Law Review, scris de Nina S. Varsava[8], este unul despre stilul de a scrie al proaspătului judecător la Curtea Supremă – Neil Gorsuch, de asemenea foarte interesant. Citind aceste studii, mi-a fost stârnită curiozitatea despre cum și ce sunt studiile empirice, astfel am căutat și am dat peste cartea recenzată.
[1] Publicat de Oxford University Press în 2014. Disponibil aici.
[2] EEOC v. International Business Machines, Corp., 583 F. Supp. 875, 906 (D. Md. 1984) ; Victoria’s Secret Stores Brand Management, Inc. v. Sexy Hair Concepts, LLC 2009 WL 959775 (S.D.N.Y. Apr. 8, 2009).
[3] Tribe, Laurence H. “Trial by Mathematics: Precision and Ritual in the Legal Process.” Harvard Law Review, vol. 84, no. 6, 1971, pp. 1329–1393. JSTOR, www.jstor.org/stable/1339610.
[4] P. 23
[5] Poate că perechea terminologică – legitim/ilegitim este prea puternică, eventual poate fi înlocuită cu perechea – fezabil/nefezabil.
[6] Hans Blumenberg, The Laughter of the Thracian Woman: A Protohistory of Theory, Bloomsbury Publishing, 2015. p.9
[7] Abbe R. Gluck, Richard A. Posner, Statutory Interpretation on the Bench: A Survey of Forty-Two Judges on the Federal Courts of Appeals, Mar 9, 2018, 131 Harv. L. Rev. 1298, disponibil aici.
[8] Nina S. Varsava, Elements of Judicial Style: A Quantitative Guide to Neil Gorsuch’s Opinion Writing, 93 NYU Law Review Online 75 (2018), disponibil aici.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
