Mihai Eminescu, 170 de ani de la naşterea Geniului Naţional – Omagiul poeţilor jurişti
15.01.2020 | Andrada Ingrid MARAN, Florin ROMAN, Ioan IANCU

Motto: „Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” (G. Călinescu –„Viaţa lui Mihai Eminescu”)
DOR
Aş fi dorit să traversezi
Prin trupul meu de hoaţă de hotare,
Dar nu crezi în iubire,
Nici în fulgerare.
Aş fi dorit să mă cunoşti
Într-o dimineaţă cu ploaie,
Stea să-ţi fi fost
În noaptea fără rost.
Săgeată să-mi fi fost în trup,
Sabie de neînfricat războinic,
Să fim măcar o dată doi,
Să-mi fii copac, pe drumuri seci,
Plantate cu inşi goi.
Avocat Andrada Ingrid Maran
(poezie de inspiraţie eminesciană din volumul, de debut al autoarei, „Portret de Femeie”, Versuri – Editura Eminescu, 2001 – p. 39)
EMINESCU – DEFINIŢII
Pentru sufletul acestui neam,
izvorât din lacrimă de sânge
şi deprins a suspina şi-a plânge,
Eminescu-i rană şi balsam.
Pentru oamenii acestui plai,
care şi-au păstrat credinţa vie
şi trăiesc cu dor de veşnicie,
Eminescu-i un crâmpei de rai.
Însă pentru viermi lumina-i chin,
ei nu pot privi nici chiar la stele;
pentru iude şi alte lichele
Eminescu-i fiere şi venin.
Rugăciune şi blestem de foc,
horă, doină, bocet şi tăcere,
şi mustrare grea şi mângâiere –
el e toate astea la un loc.
Procuror Florin Roman
(din volumul „Omnia vincit amor!” – Editura Studis Iaşi, 2017 – p. 20)
EMINESCU
Avem nevoie de iubire în întunericul din noi,
De farul de lumină, la ţărmul trist al omenirii…
Când Eminescu e corabia făcută pentru doi,
Abia atunci uităm c-am datora ceva nefericirii,
Cu versul lui ne-am împlinit şi nu mai suntem goi.
În lumea asta cinică, cumplit de schimbătoare,
Doar Eminescu-i cât o ţară şi-o naţie întreagă…
Cu el ne amintim ce-am fost şi vechile hotare,
Şi niciodată n-om putea uita cât patria ni-i dragă,
Cuprinsă-ntr-un cuvânt şi, poate, într-o iertare.
Nu a tăcut, că vorbele-i măiastre mai vorbesc,
El e chiar steaua noastră, o veşnicie de iubit…
Prin Eminescu visurile muritoare mai trăiesc
Şi vrem mai mult frumos în sufletu-nvrăjbit,
Al celor ce-au uitat că-s neamul românesc.
14 ian. 2019
Reşiţa
Avocat Ioan Iancu
(din volumul „Blocat în priza vieţii” – Editura Pro Marketing, 2019 – p. 35)
Notă JURIDICE.ro: Am alăturat acestui material omagial o înregistrare memorabilă din fonoteca de aur a Radio România cu marele actor Gheorghe Cozorici recitând poemul-capodoperă eminescian „Luceafărul” (clip YouTube.com). Am ilustrat, totodată, şi cu melodia „Eminescu”, pe versuri de Grigore Vieru, interpretată de soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici (clip TVR). Acuarela însoţitoare este realizată de apreciata pictoriţă Paula Iancu.