Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Dreptul de petiționare și dreptul de asociere sunt drepturi fundamentale
16.01.2020 | Dan BĂZĂVAN

Dan Băzăvan

Dan Băzăvan

Dreptul de petiționare este un drept fundamental instituit prin textul art. 51 din Constituția României [1], revizuită 2003 – (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. (4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, un drept ce pentru marea majoritate a autorităților publice centrale și locale (bine pentru marea majoritate a funcționarilor și demnitarilor ce ocupă funcții în acestea) reprezintă încă o necunoscută, o necunoscută într-o ecuație ce nu au știut niciodată să o efectueze, și atunci nu putem să opinăm decât un lucru, ne aflăm în fața incompetenței, așa cum este definitiă ea de DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) [2] adică lipsă de competență, care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă.

Dreptul de asociere este un drept fundamental garantat odată prin dispozițiile art. 9 din ConstituțieSindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor, corelat cu art. 40(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independentei României sunt neconstituționale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică. (4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.

Astfel pornind de la art. 51 din Legea Fundamentală, mi-am exercitat acest drept cu credință, și am adresat Parlamentului României (Camerei Deputaților și Senatului) o cerere / petiție / plângere prealabilă prin care solicitam exprimarea unui punct de vedere raportat la dispozițiile art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu modificările și completările ulterioare [3] (nefiind prima mea încercare de altfel) cu preponderență asupra art. 29 din această lege perimată din punctul de vedere al autorului sesizării – Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi și libertăți, astfela) exprimarea în public a opiniilor politice nu este permisă; b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României și forțelor armate nu este permisă; c) prezentarea, în public, de informații cu caracter militar de către cadrele militare nu este permisă, cu excepția celor care au atribuții în acest sens, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; d) aderarea la culte religioase este libera, mai puțin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum și la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-științific, cultural, sportiv-recreativ sau caritabil, cu excepția celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei, este permisă în condițiile stabilite prin regulamentele militare. f) abrogată; g) participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepția activităților la care se participa în misiune; h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

De ce oare acest demers? Simplu, conform dispozițiilor constituționale cuprinse în textele art. 61 (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat, în ideea că e cel mai în măsură să ofere un punct de vedere raportat la textul legal criticat, la interpelarea unui cetățean, a unui cetățean ce a servit patria, cu drept vot, lăsând la o parte că tot Parlamentul are ca atribut și sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții din legea criticată (exigențe ale dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 2-3, art. 10-11 și corelat cu art. 24 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. V din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare, fiind republicată și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 [4], raportat și la art. 146 din Constituția României Curtea Constituțională are următoarele atribuții: a) se pronunța asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției; b) se pronunța asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaționale, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori; c) se pronunța asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori; d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului; e) soluționeazăconflictele juridice de natura constituțională dintre autoritățile publice, la cererea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii; f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirma rezultatele sufragiului; g) constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului; h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României; i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirma rezultatele acestuia; j) verifica îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni; k) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic; l) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.

Desigur, nu ar fi așa de deranjant faptul că în situația dată Camera Deputaților nu mi-a oferit un răspuns concret, evitând în stilul cunoscut un răspuns mai mult decât raportat la alte rațiuni decât juridice, de genul ”cererea prin care v-ați adresat Camerei Deputaților …, și prin care solicitați emiterea unui punct de vedere, cu privire la posibilitatea cadrelor militare în activitate să se constituie și în alte forme asociative în afara celor profesionale, tehnic – științific,… nu are natura juridică…, menționăm că aceasta nu se realizează prin corespondență administrativă individuală…, potrivit cărora intervențiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizează printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul vizat, prin dispoziții imperative cuprinse într-un nou act normativ sau prin modificarea dispoziției al cărui sens trebuie clarificat”.

Deci, cu alte cuvinte ”rămâne cum am stabilit”, funcționarul (demnitarul) ce s-a ”chinuit” să formuleze răspunsul uitând practic și de dispozițiile art. 52 din Constituție(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obținărecunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. (2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu inlatura răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credința sau grava neglijența, pe cele ale art. 69 – (1) În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul, pe cele ale art. 73 – (1) Parlamentul adoptălegi constituționale, legi organice și legi ordinare. (2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției. (3) Prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente; b) organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice; c) statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea și desfășurarea referendumului; e) organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii; f) regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război; g) regimul stării de asediu și al stării de urgenta; h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora; i) acordarea amnistiei sau a grațierii colective; j) statutul funcționarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; m) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii; n) organizarea generală a învățământului; o) organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală; p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială; r) statutul minorităților naționale din România;s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice și cele ale art. 118 alin. (2) – (2) Structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (ca pe și cele cuprinse în textele art. 1-2, corelat cu 7-8 din Legea nr. 554/2004 [5] cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 212/2018 [6]).

Ceea ce este cel mai dureros este faptul că acești funcționari publici, demnitari uită și de supremația Constituției și a legilor (exigențe ale textelor art. 1 alin. (5) din Legea Fundamentală – În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, exigențe și ale art. 3 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici publicat în Monitorul Oficial nr. 525 din 2 august 2007 [7] Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici sunt următoarele: a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării; b) prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei publice; c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare; d) profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate; e) imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcţiei publice; f) integritatea morală, principiu conform căruia funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei publice pe care o deţin, sau să abuzeze în vreun fel de aceastăfuncţie; g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia funcţionarii publici pot săşi exprime şi săşi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri; h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici trebuie să fie de bună-credinţă; i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor.

Astfel, nu ne putem constitui în alte tipuri de asociații fiind imperios necesar să spunem doar ”am înțeles”?

Deci, concluzionând, cu un gust amar ce este drept, militarii au obligații, dar mai puțin drepturi (raportat la art. 28-30 din legea nr. 80/1995 criticată), iar anumite structuri ale statului nu sunt dispuse să eficientizeze autoritatea, ci să promoveze, în continuare, din păcate, incompetența șefilor, comandanților și a altor tipuri de funcționari ce încă consideră ”că merge și așa”.

Nu, greșit interpretat, nu mai merge și așa, ci trebuie respectată supremația Constituției și a legii (aici fiind de menționat și art. 15 alin. (1) – Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, corelat cu art. 16 – (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țara. Statul român garantează egalitatea de sanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnitati. (4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale), cu interpretarea și înțelegerea clară a art. 4 – (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi. (2) România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială, art. 9 – Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor, corelat cu art. 40 – (1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independentei României sunt neconstituționale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică. (4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.

Dacă nu sunt înțelese aceste texte constituționale în esența lor, opinez că, în mod clar, vorbim de discriminarea unei categorii socioprofesionale, a militarilor, ceea ce duce, în mod clar, la încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de la Roma din 1950[8]Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau socială, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație.


[1] Constituția României, revizuită 2003 prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituției României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 22 octombrie 2003.
[2] Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Universul Enciclopedic, București, 2016, p. 545.
[3] Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 155 din 20 iulie 1995 (ce a fost modificată și completată de curând prin Legea nr 101/08.05.2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 13.05.2019.
[4] Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. V din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare, fiind republicată și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.
[5] Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004.
[6] Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului adminsitrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.
[7] Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici publicat în Monitorul Oficial nr. 525 din 2 august 2007.
[8] Convenția Europeană a Drepturilor Omului de la Roma din 1950, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994.


Mr. (Rz.) Dr. Ing. Dan Băzăvan


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.