Simona Stoicuț: Îmi plac avocații care nu uită să fie mai întâi oameni
21 ianuarie 2020 | Alina MATEI
Alina Matei
Simona Stoicuț
Alina Matei: Mulțumesc, Simona, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Ai 28 de ani și ești avocat. De penal. Faci oficii. Cum ai ajuns să faci oficii?
Simona Stoicuț: Eu vă mulțumesc pentru oportunitate, pentru răbdare și în general pentru șansa pe care o acordați tinerilor avocați. Într-adevăr, am 28 de ani, sunt avocat și lucrez preponderent în penal. Startul în penal și implicit în dosarele de la oficii coincide cu plecarea mea pe cont propriu în profesie = după primul an de stagiatură, la sfârșitul lui 2016. Oficiile sunt utile într-o astfel de etapă, îi asigură unui tânăr posibilitatea de a prinde încredere în sine, apoi de a acumula experiență și de a putea fi recomandat și altor clienți, precum și un venit cât de cât echilibrat.
Alina Matei: Cum de nu ai aplicat pentru o poziție de avocat de drept penal într-o firmă de avocați? Ai ținut cu ceru și pământu să ai propriul tău cabinet de avocat?
Simona Stoicuț: N-am mai vrut să mai lucrez pentru nimeni, decizia de a avea propriul cabinet am exprimat-o încă după primul an de avocatură. După ce am intrat în Barou am aplicat, la fel ca toată lumea, peste tot. Mi-am luat timp, am analizat și într-un final am pornit la drum cu gândul că sunt tânără și că sunt liberă să încerc. Atunci am înțeles mai bine ca niciodată că a greși este omenește și că am toată viața înainte să schimb, să îndrept, să creez și în general să caut și să aflu ceea ce îmi place cu adevărat. Cred că am fost printre primii din generația mea care și-au făcut cabinet imediat după examenul de absolvire a stagiaturii.
Alina Matei: Nu ți-a fost frică că nu o să reușești?
Simona Stoicuț: Am avut entuziasmul și curajul omului inconștient care știa că dacă muncește, reușește și am încercat, totodată, să dezvolt o oarecare imunitate la presiunea venită de la oamenii din jur. Atât. Am aflat mai târziu adevărul trist și crud și anume că nu va fi mereu lapte și miere, că va trebui să învăț să paralizez temerile, să-mi iau pauze în care să mă gândesc și să mă razgândesc și înainte de orice să învăț să fiu atât avocat, dar și antreprenor. Experiența pe cont propriu este ca într-o casă în care trebuie să fii și mamă și tată și bucătăreasă și menajeră și orice altceva este necesar.
Alina Matei: Povestește-ne, te rog, cum e viața unui avocat care face oficii?
Simona Stoicuț: Plină de adrenalină. La oficii am văzut de toate – de la dosare repetitive până la dosare care au conturat o nouă jurisprudență în domeniu. S-a întâmplat să am 6-7 dosare simple pe ședință sau să stau 3 zile consecutive într-un dosar în care s-au pus concluzii.
Alina Matei: Pentru tine, faptul că ești avocat din oficiu face ca măsura pregătirii apărării pe care ar avea-o un avocat ales să fie alta în cazul oficiilor?
Simona Stoicuț: Înțeleg esența întrebării și voi răspunde pe măsura ei: depinde ce scop ai ca avocat atunci când intri în dosarele de la oficii. Eu am vrut să învăț, înainte de orice. Știu miturile despre apărarea din oficiu, dar nu cred că putem generaliza. Am văzut destule dosare în care avocații din oficiu au fost mai buni decât cei aleși.
Alina Matei: Dar polițiștii, procurorii, judecătorii ți se pare că au abordare diferită în relația avocat din oficiu – avocat ales?
Simona Stoicuț: În București sunt ședințe lungi cu dosare în care intră avocații din oficiu. De multe ori magistrații au numai astfel de avocați în sală. La fel este și la poliție. Sunt convinsă că nu avem întotdeauna aceleași opinii juridice, dar în general există respect reciproc între participanții la actul de justiție. Mai sunt și excepții, dar adevărul întotdeauna este la mijloc, deci nu pot să atribui întreaga vină unei anumite categorii.
Alina Matei: Ți se întâmplă să auzi că avocații din oficiu sunt pe mână cu procurorii sau cu polițiștii? Deși există reglementări clare privind desemnarea avocaților din oficiu.
Simona Stoicuț: Nu știu cum se efectua această desemnare în altă epocă, dar acum lucrurile par a fi sub control, Baroul se ocupă de acest aspect. Există reglementări clare privind desemnarea avocaților din oficiu.
Alina Matei: Cum reacționează clienții când văd că vine o tânără care mai degrabă aduce cu avocații din Suits?
Simona Stoicuț: Clienții sunt la fel ca avocații și anume de toate felurile. M-am lovit de reticența unora dintre ei, dar am întâlnit și multă deschidere la discuții din partea altora. Mulți tineri vin cu o abordare modernă în profesie și posibilitate accelerată de adaptare la nevoile societății și ale clienților. E greu să bați entuziasmul și ambiția unor omuleți aflați la început de carieră.
Alina Matei: Cel mai stresant aspect pentru un avocat din oficiu care este?
Simona Stoicuț: Cele mai stresante sunt dosarele care apar peste noapte, când nu este timp suficient pentru studiu – de aici pornesc miturile despre apărare, că poate vrei să faci apărare foarte bună, dar nu ai când. Alt stres este când reprezint clienți care nu pot fi găsiți, iar judecata se efectuează în lipsa lor. E greu să iau decizii în locul unor oameni pe care nu i-am văzut niciodată.
Alina Matei: Mă așteptam să spui că banii încasați pentru aceste servicii sunt puțini raportat la munca depusă.
Simona Stoicuț: Cred în legea compensației – prin urmare, deși au existat dosare în care poate am pus bani de la mine, am avut și dosare în care am câștigat mai mult decât m-aș fi așteptat. Astfel cum am mai precizat, depinde mult scopul pe care un avocat îl are când alege să asigure apărarea în asemenea cauze. Urmărirea strict a aspectelor financiare ar putea să reprezinte un câștig pe termen scurt, dar pe termen lung s-ar putea să ducă iremediabil la plafonare.
Alina Matei: Dacă ar sta în puterea ta, ce ai scoate din CPP și ce ai adăuga?
Simona Stoicuț: Primul meu gând este cu referire la etapa camerei preliminare – spun cu dezamăgire că în practică potențialul ei nu este atins. N-ar trebui eliminată, dar ar trebui mai bine conturată. Al doilea gând este de fapt o durere a clientului și anume legată de durata excesivă a procesului penal – cu mențiunea că această durată este generată mai ales de lipsa de transparență din cursul urmăririi penale, dar și de o slabă reglementare a termenelor în care ar trebui efectuate cercetările.
Alina Matei: Din practica ta, care drept al inculpatului crezi că ar trebui întărit?
Simona Stoicuț: Dreptul la tăcere. Aș zice în primă fază că în cod este destul de clar subliniat, dar în practică… și tăcerea este un răspuns și de multe ori nu unul bun!
Alina Matei: Care e secretul unei bune apărări?
Simona Stoicuț: Sunt de acord cu rețeta clasică și anume că trebuie să cunoști foarte bine dosarul, că oricum pe client n-o să-l cunoști niciodată cu adevărat. În rest, să citești cărțile potrivite, să înveți de la profesioniști și să verifici dacă ai argumente în care crezi în primul rând tu și pe care abia apoi le prezinți unui magistrat.
Alina Matei: Cea mai lungă audiere?
Simona Stoicuț: Am asistat la 6 ore de audiere fără pauză a persoanei vătămate într-un dosar cu infracțiuni de furt, falsuri și înșelăciune. Îmi amintesc că polițistul a băut o sticlă de 2 litri de apă până la terminarea audierii. De atunci nu mai intru în dosare cu gândul că unele pot fi banale pentru că s-ar putea să am surprize mari.
Alina Matei: Un model de avocat ai?
Simona Stoicuț: Admir avocatul ferm, excelent cunoscător al domeniului în care lucrează. Când mă refer la domeniu am în vedere 1-2 ramuri ale dreptului pe care acesta le studiază minuțios, admițând că nu le poate cunoaște în profunzime pe toate celelalte. Dincolo de acest lucru, în general îmi plac avocații care nu uită să fie mai întâi oameni. Sunt câțiva astfel de avocați pe care îi mai zăresc în instanță, moment în care mă așez în ultima bancă în sala de judecată și iau notițe.
Alina Matei: Ai întâlnit procurori, judecători care te-au făcut să gândești că așa ai fi fost și tu dacă te făceai judecător/procuror?
Simona Stoicuț: Da, întâlnesc mereu. Unii dintre aceștia mi-au fost colegi în facultate, iar până la un punct am fost educați profesional în același mod. Ne pregătim dosarele în funcție de aceeași legislație, este firesc să avem deseori aceleași păreri sau reacții.
Alina Matei: Ce urmează, Simona? Care sunt visele tale? Platon spunea frumos: Omul se cunoaște prin visele sale.
Simona Stoicuț: Să ajung acel avocat despre care am spus mai sus că îl admir.
Alina Matei: Un mesaj pentru cititorii J.
Simona Stoicuț: Să faceți ceea ce vă place și să mergeți înainte cu toată încrederea!
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Simona Stoicuț: Eu vă mulțumesc încă o dată și vă doresc să continuați cu spor proiectele pe care le aveți.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
