Secţiuni » Selected
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members

Etichetă în afaceri. Bârfa la muncă
22.01.2020 | Elena SCHERL

JURIDICE - In Law We Trust
Elena Scherl

Elena Scherl

Când lucram în Pipera, într-una dintre clădirile acelea de câteva mii de persoane, în timpul programului nu cred că se întâmpla vreodată să fiu singură în lift. Și lifturile fiind mari și încăpând multe persoane, am auzit de nenumarate ori of-uri și bârfe ale oamenilor care lucrau în clădire, de la cele mai mici comentarii legate de pantofii cuiva, până la of-uri legate de fapte de corupție din firmă. Discuțiile acestea devin problematice când oamenii respectivi poarta badge-ul cu numele lor și cu numele companiei pentru care lucrează și bârfesc menționând nume. Cu siguranță mulți dintre noi fac asta, cei mai mulți au niște probleme pe care trebuie să le aerisească și problemele acelea sunt cele mai importante la momentul respectiv. 

Și e de înțeles asta, dar devine sensibil când aerisim problemele acestea într-un spațiu public, prin care se întâmplă să fie alți oameni. Problemele acelea care trebuie aerisite pot părea nesemnificative în comparație cu problemele care pot apărea dacă bârfa respectivă ajunge la un receptor neintenționat, la urechile cui-nu-trebuie. Și cui-nu-trebuie poate fi oricine, de la un reprezentant al unei companii de audit care tocmai venea în inspecție la firma-subiect-de-discuție, poate fi un reprezentant al vreunei instituții care tocmai venea în inspecție, poate fi un prieten al proprietarului firmei, poate fi un angajat nou care urma să înceapă fix în departamentul cu bârfa, poate fi oricine care prin poziția sa, intră în puterea unor informații compromițătoare despre bârfitori. Informațiile acelea nu sunt atât de compromițătoare despre firmă în sine cât pot fi despre persoanele care schimbă informațiile astea. Nu e niciodată în regulă ca un străin să „ne aibă la mână’’ și la fel de bine ar putea sa fie un străin care transmite mai departe despre ce a auzit în nu știu ce lift. Și București-ul până la urmă nu e așa de mare.

Și la fel și în mijloacele de transport. Spre exemplu, în metrou – dacă lăsăm telefoanele deoparte și ne nimerim pe M2 lângă două femei de 25 de ani care tocmai au plecat de la muncă împreună, sunt șanse foarte mari să auzim o sumedenie de lucruri care trebuie reparate în firma respectivă sau măcar pe departamentul lor. Deci ar fi de reținut – data viitoare când „ne stă pe limbă’’ să discutăm ceva cu cineva, ar trebui să fim foarte atenți la ce se întâmplă în jur. Altfel – e în regulă, bârfa e poate un rău necesar al oamenilor pentru a-și scoate din sistem sentimentele acestea negative față de alți oameni sau față de situații, ca să revină la pacea sufletească specifică, de dinainte să apară în prim-plan subiectul barfei. Nu putem condamna bârfa pentru că fiecare dintre noi a bârfit, în absolut orice fel de mediu. Dar, dacă tot vorbim de etichetă în afaceri – să luăm aminte că există și o etichetă a bârfei. Orice conversații bârfitorești se întâmplă în baza unui contract nescris al încrederii dintre două sau mai multe persoane, care agreează reciproc, fără să menționeze asta, că au încredere că ceea ce se discută rămâne acolo. Dar oamenii din jur nu au același contract cu bârfitorii. 

Și atunci devine periculos. 

Și e bine să evităm să fim în poziția asta. 

Și la fel ar trebui să evităm să fim noi subiect de bârfă pentru cei din mediul de la muncă. Sigur, pizmuitorii vor pizmui și nu putem opri asta, dar ar trebui să ne asigurăm că nimeni nu poate arăta cu degetul către felul în care muncim sau rezultatul muncii noastre. Sigur, ar fi ideal și să fim oameni politicoși care știu să arate respect și să se integreze într-o echipă, dar până acolo, evaluările noastre vor fi făcute pe impresia pe valoarea pe care o aducem companiei pentru care lucrăm.

Și atunci apare următoarea recomandare – când suntem la muncă, trebuie să fim la muncă. Chiar dacă nu ne place ce facem, chiar dacă nu asta visam când eram copii, dacă avem un loc de muncă, se cuvine să arătăm respect organizației respective și postului respectiv. Sigur, din punct de vedere legal, se cuvine pentru ca am agreat un schimb cu angajatorul, în care noi primim niște bani pentru un serviciu oferit. Iar dintr-un motiv mai pragmatic, se cuvine pentru că nimeni nu e indispensabil. Trebuie să avem grijă să ne facem treaba pentru ca firma să continue să existe, astfel încât noi să avem în continuare locul de muncă respectiv, dar și pentru că dacă ceva se întâmplă cu firma, primii dați afara sunt oamenii despre a căror productivitate există dubii. Ori dubiile astea sunt determinate de cele mai nesemnificative lucruri: dacă vreun manager a remarcat că ne întidem un pic cam mult la pauza de țigară, dacă vreun coleg a remarcat de vreo două ori că am plecat mai devreme… Nici măcar nu trebuie sa fie adevărat. Dar dacă se instalează impresia aceea, ne urmărește și în momente critice.

Sigur, aici apare dilema românească: deci e mai bine să ne prefacem că muncim astfel încât managementul să ne considere drept angajați de încredere când noi de fapt tragem chiulul…, decât să fim oameni muncitori care întâmplător fumează foarte mult? Că până la urmă fiecare muncește într-un ritm diferit și ce contează până la urmă, atât timp cât ne facem treaba? 

Dilema nu ar trebui să existe, dar e recomandat să fim realiști.

Sigur, e adevărat că fiecare lucrează în ritmul său și că unii oameni sunt mai abili în a obține aceleași rezultate ca alți oameni care muncesc de două ori mai mult. Dar e naiv să ne așteptăm ca lucrurile acestea sa fie remarcate în situații de criză. De obicei, reputația noastră se construiește în timp, și cu lucruri mari realizate și cu lucruri mici pe care le considerăm nesemnificative. Poate vine un management nou, poate sunt posturi restructurate… Mai contează atunci? Cel mai probabil nu. Și atunci trebuie sa avem permanent credința că lucrurile acestea mici, impresiile, contează. Sigur că putem trage chiulul, dar nu e in interesul nostru oricum. Ne furăm pe noi înșine. Unu – pentru că ne pierdem din productivitate și doi – că dacă toată lumea face la fel, firma se duce în jos la un moment dat – și trei – pentru că oamenii din jurul nostru, pe același nivel cu noi, vor remarca lucrurile astea. Oamenii aceia în viitor poate au posibilitatea să pună o vorbă bună pentru noi, dar nu o vor face.

În orice exit-interviu făcut cum trebuie, e posibil ca proprietarul unei firme să-și întrebe angajatul pierdut recent despre probleme și soluții din perspectiva sa și asta e o discuție care poate aduce nenumărate soluții unei companii. Și e la fel de posibil ca proprietarul companiei respective să ceară o recomandare pentru viitoare promoții din companie, să ceară o părere asupra altor angajați și să primească informații la care nu s-ar fi gândit: toate chiulurile, toate orele petrecute pe Facebook ale unora, toate metodele creative ale altora de a trage firma în piept. Poate nu vor fi menționate nume, dar poate nici recomandări pentru promovări interne. Și atunci dacă noi suntem cei care încă rămân într-o companie când ne pleacă un coleg, putem avea încredere că dacă i se cere o evaluare a foștilor colegi, putem fi evaluați pozitiv ca angajați? 

Concluzia e următoarea: de dragul propriei persoane, este recomandat să muncim în mod autentic. Doar în felul acesta putem să evoluăm și să deprindem abilități pe care să le luăm pe viitor cu noi și doar în felul acesta ne asigurăm că atunci când cineva întreabă o cunoștință ce crede despre noi din punct de vedere profesional, răspunsul să fie unul care ne mulțumește. Să ne amintim că suntem pe deplin în controlul formării reputației noastre.

Elena Scherl, ETIQUESS BUSINESS CLASS

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.