Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii


Print Friendly, PDF & Email

Disfuncţionalităţi ale Protocolului privind asistenţa judiciară obligatorie. Pledoarie pentru solidaritate
25.01.2020 | Claudia-Elena MARDARE, Victor STĂNILĂ

Claudia-Elena Mardare

Claudia-Elena Mardare

Victor Stănilă

Victor Stănilă

Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă judiciară şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă judiciară privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală (în continuare „Protocolul”) a fost modificat ultima dată în 14.02.2019, în urma unui protest al avocaţilor din oficiu.

Modificările au vizat cu preponderenţă cuantumul onorariului, dar nu şi structura acestuia, care în continuare nu are în vedere complexitatea activităţilor ce le presupune un dosar: onorariu unic pe faza de urmărire penală indiferent numărul şi complexitatea actului la care participă avocatul, onorariu egal indiferent de complexitatea dosarului sau numărul de termene ori dacă în legătură cu inculpatul s-a dispus o măsură preventivă. Singurele criterii de diferenţiere sunt numărul inculpaţilor şi momentul din zi în care se desfăşoară activitatea. În plus, actuala structură a Protocolului suprimă independența avocatului instituind cel puțin aparența că avocatul se subordonează procurorului, împrejurare care poate afecta grav actul de justiţie.

Prin prezentul articol ne propunem să arătăm câteva dintre disfuncţionalităţile evidente care au apărut în cele 11 luni de la aplicarea acestuia, care au condus la acordarea onorariilor către avocaţii care prestează asistenţă juridică pentru faza de urmărire penală în mod discreţionar şi arbitrar, iar plata acestora a devenit o chestiune de noroc, astfel:

1. Cu excepţia DIICOT, referatele avocaţilor din oficiu care răspund solicitărilor celorlalte parchete, uzual prin secţiile de poliţie, rămân nesemnate pe termen incert, la dosarul de urmărire penală (la poliţist sau procuror), conform cutumei nou creată de a fi acordate onorariile la sfârşitul fazei de urmărire penală. Această fază poate dura de la câteva luni până la câţiva ani, timp în care avocatul prestează asistenţa juridică în dosar, efectuează cheltuieli de bani şi timp.

Stabilirea onorariului de către procuror (în altă manieră decât la momentul inițial al delegării, astfel cum a fost cutuma de-a lungul anilor, sub imperiul Protocoalelor anterioare, generează ideea privind subordonarea conduitei avocatului prin cointeresare materială, suprimă egalitatea de arme, plasând procurorul într-o poziție nepermisă de superioritate. Tot în această ideea se impune precizarea că procurorul nu este remunerat în acelaşi dosar la finalul acestuia.

2. Sunt foarte multe dosare în care s-au făcut solicitări pentru asistenţa juridică a persoanei vătămate, fără a fi identificat suspectul, acestea rămânând cu autor necunoscut pentru o perioadă lungă de timp, uneori ani, până la împlinirea termenului de prescripţie. Ceea ce înseamnă că avocaţii care au răspuns solicitărilor respective vor fi remureraţi cu ani întârziere sau, poate niciodată. Ce valoare vor mai avea respectivele sume peste 5-7 ani? Cine îşi va mai aminti de respectivele dosare?! Poate nici avocatul, dar nici procurorul de caz. Această activitate se aseamănă , mai degrabă, cu munca în folosul societăţii decât o recunoaştere a activităţii unei categorii profesionale care ar trebui respectată.

3. Au fost semnalate multe cazuri în care, deşi dosarele au fost soluţionate la urmărire penală, prin rechizitorii sau ordonanţe de clasare, au fost uitaţi avocaţii din oficiu ale căror referate s-au rătăcit prin sertare sau au fost cusute în dosarele cu pricina ca acte din dosar şi trimise în instanţe. Unele dosare au ajuns în căile de atac fără ca avocatului din oficiu de la urmărire penală să i se stabilească onorariul şi să i se semneze referatul pentru a fi decontat.

4. Chiar şi referatele depuse spre decontare, conform cerinţelor ( recente şi absurde) Ministerului Public, cu excepţia DIICOT, nu au fost decontate decât în mică măsură deoarece sunt verificate, dosar cu dosar, de către Parchetul Tribunalului Bucureşti, procedură care întârzie mult plăţile, dar creează alte situaţii neimputabile avocaţilor, dar cu repercusiuni asupra lor. Concret, dacă în rechizitoriu sau ordonanţă nu se menţionează numele avocatului din oficiu şi onorariul acestuia, este refuzat la plată şi va aştepta completarea de la procurorul de caz, care o va face sau nu, după bunul plac.

5. Au fost şi situaţii în care, deşi avocatul din oficiu a prestat activităţi specifice care s-au prelungit până noaptea, deci după orele 20:00, a primit referatul la S.A.J. cu onorariul nedublat, cu menţiunea nereală că activitatea s-a desfăşurat pe timp de zi. Deşi orele de audiere a inculpatului, menţionate în declaraţie, dovedeau contrariul.

Pe cale de consecinţă, se impune ca onorariul avocatului din oficiu să fie acordat potrivit dispoziţiilor prezentului protocol în avans, la momentul iniţial al delegării avocatului. O asemenea modalitate de decont reprezintă atât o pavăză împotriva oricărui abuz sau arbitrariu precum, o formă de respect şi încredere a avocatului, şi un mecanism eficient de asigurare a unei bune desfăşurări a procesului penal, prin evitarea întocmirii unui număr inutil de acte de procedură suplimentare. Astfel, atunci când asistenţa juridică este obligatorie şi se impune participarea unui avocat desemnat din oficiu, procurorul este tinut să emită o ordonanţă în vederea desemnării unui avocat din oficiu, pe care sa o transmita către barou, urmând ca referatul să fie semnat după efectuarea actului de procedură pentru care a fost solicitată participarea respectivului avocat.

Ca urmare a lipsei de dialog eficient între UNBR şi M.P., în mod special la nivelul Bucureştiului, concretizat în soluţii clare, concrete, avocaţii din Baroul Bucureşti au acumulat nemulţumiri şi tensiuni crescute, anul 2019 fiind unul în care au muncit fără a fi remuneraţi decât în mică măsură, situaţia actuală nu poate continua, nefiind în interesul avocaţilor. Aceştia sunt evident puşi în situaţie de umilinţă şi subordonare faţă de procurori, parchete, Ministerul Public.

Prin urmare, noi, avocaţii din oficiu am formulat o petiţie către Baroul Bucureşti, pe care, la sugestia unor colegi din ţară, am decis să o înaintăm şi organelor de conducere la nivel naţional, prin care, pentru o recunoaştere corectă a importanţei activităţii avocaţilor în buna desfăşurare a procedurilor din cursul urmaririi penale, solicităm respectuos următoarele:

– sprijinul pentru a declanşa o formă de protest constând în retragerea în bloc de la urmărire penală/refuzul de a mai desemna avocaţi pentru această fază procesuală până ce situaţia nu se reglementează favorabil avocaţilor din oficiu, începând cu data de 01.02.2020;

– angajarea organelor de conducere în renegocierea Protocolului astfel încât structura acestuia să reflecte:

a. realitatea obiectivă a prestațiilor avocațiale cuprinse în acesta și decontarea acestora într-un termen rezonabil, fără efectuarea de demersuri birocratice suplimentare de natură a încărca atât activitatea organelor de cercetare penală cât și activitatea profesională a avocatului,

b. valoarea onorariului să fie stabilită în funcţie de complexitatea cauzei în raport de calificativul atribuit de sistemul ECRIS, criteriu utilizat de CSM în reglementarea încărcăturii completurilor de judecată,

c. valoarea onorariului să fie în acord cu volumul de activităţi implicate de soluţionarea unei cauze în strănsă corelaţie cu procedurile penale (nu se poate stabili acelaşi onorariu pentru o cauză care durează un an sau mai mult şi o cauză care se judecă în procedură simplificată ori o cauză cu arestaţi şi una fără arestaţi).

Toate aceste grave nereguli semnalate prin prezenta petiție se răsfrâng asupra întregii avocaturi deoarece se creează premisa de a fi considerat avocatul ca un umil slujitor al statului, un auxiliar al justiției, aflat în subordinea procurorilor, prin diminuarea respectului cuvenit oricărui avocat din țară. A bate la ușile procurorilor, a suna periodic polițiștii de caz, pentru a afla stadiul dosarului, pentru a reaminti că trebuie acordat onorariul avocatului, a aștepta nedeterminat, nu este decât o desconsiderare a avocaților, în general.

Este necesară solidarizarea tuturor avocaților din România, indiferent dacă prestează activitate din oficiu sau nu, indiferent dacă se află în rândul organelor de conducere profesională sau nu, pentru a dovedi că suntem o profesie respectabilă și unită, egală procurorilor și altor profesii juridice.

Respectul și recunoașterea profesională se câștigă prin atitudine, luptă, solidaritate, demnitate, nu prin veșnică supunere din teamă sau indiferență. Credem că trebuie să adoptăm altă atitudine în locul celei actuale – „capul plecat, sabia nu-l taie!”, ci mai degrabă: „Unde-s mulți, puterea crește!”.

Petiţia poate fi semnată AICI.

Av. Claudia-Elena Mardare
Av. Victor Stănilă


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.