Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii


Print Friendly, PDF & Email

Pasivitate și răspundere penală. Criminal Liability for Omissions: An Inventory of Issues de Larry Alexander
28.01.2020 | Cristina NICORICI

Cristina Nicorici

Cristina Nicorici

Când autorii de drept penal analizează răspunderea penală pentru inacțiunile umane, aproape întotdeauna privesc aceste conduite umane în contradicție cu o acțiune, reducând în cele din urmă analiza la chestiuni pur teoretice. Răspunderea penală pentru omisiune este însă un „colț al dreptului penal”, cum spune chiar Larry Alexander, care ar merita să fie analizat cu mai multă atenție.

În articolul Criminal Liability for Omissions: An Inventory of Issues[1], Larry Alexander, reputat profesor la Universitatea din San Diego, oferă o perspectivă asupra răspunderii penale pentru omisiuni și a problemelor care pot apărea bazată pe exemple concrete. Dincolo de teorie și literatură juridică, de răspundere penală bazată pe echivalența acțiunii cu omisiunea, el analizează diferite exemple prin care testează cât de conformă ar fi atragerea răspunderii penale pentru omisiuni cu principiul legalității incriminării, dar și cu ceea ce numește „bunul simț juridic”.

În toate exemplele pe care Larry Alexander le propune, se observă că acestea nu se încadrează în structura exemplelor clasice ale omisiunilor relevante penal (care implică o persoană care are în mod clar o obligație legală sau contractuală de a acționa, dar care își încalcă această obligație, producând un rezultat relevant penal). Exemplele lui Larry Alexander arată că, în esență, răspunderea penală pentru omisiune este la limita legalității incriminării, și că, cu cât extindem mai mult paleta acestei răspunderi, cu atât reducem libertatea individului. După cum se vede, ca la majoritatea penaliștilor americani, perspectiva filosofică a lui Larry Alexander tratează răspunderea penală ca limitare a libertăților individuale consacrate în Constituție. În consecință, chiar și discuțiile mai tehnice cu privire la incriminare și sancțiune penală se fac tot în acest cadru conceptual.

TOP 3 CITATE:

(…) there is no general duty to save others from harm, even when one can do so at little risk or cost to oneself.[2]

I suggest that status – based duties to rescue should be clearly spelled out in the law.[3]

Can the moral duty to rescue be legally enforced without violating the rescuers rights? And, if so, at what point – and why – does a rescue become a so risky or difficult that the enfoceable duty is extinguished?[4]

CE MI-A PLĂCUT:

Problematizare prin exemple

Deși titlul articolului lui Larry Alexander ar părea să introducă o expunere teoretică a problemelor pe care le generează răspunderea penală pentru omisiune, în realitate acesta nu reprezintă prezentarea clasică a răspunderii penale pentru omisiunile relevante penal pe care te aștepți să o citești, din titlu. Autorul analizează problemele care pot apărea atunci când se analizează răspunderea penală a unor persoane pentru diverse inacțiuni, toate ipostaze la limita teoriei clasice a răspunderii penale, punând astfel sub semnul întrebării atât precizia care (teoretic) caracterizează regulile de interpretare ale acestei ramuri de drept, cât și oportunitatea sancționării penale a omisiunilor incriminabile.

Analiza cu privire la obligația de a acționa și încălcarea libertății individuale

Dacă o persoană este sancționată penal pentru o inacțiune, înseamnă că legea (statul) pretinde acestei persoane, pentru a nu îi fi atrasă răspunderea penală, să acționeze într-un anumit sens. O parte importantă a articolului, la fiecare parte analiză a exemplelor menționate, se referă la posibilitatea statului de a sancționa penal persoane care nu comit anumite acțiuni pe care statul le pretinde de la aceste persoane. Răspunderea penală pentru omisiuni, pentru inacțiuni este analizată și din perspectiva constrângerii libertății individuale, care trebuie să acționeze într-un anumit mod prescris de stat, altfel fiind pasibil să răspundă penal. Este oportună intervenția statului prin mijloacele dreptului penal în astfel de situații? Sau ar trebuie să primeze libertatea individului de a (nu) acționa? Iată întrebarea pe care Larry Alexander o propune, și la care, într-o societate cu accent pe individualism, merită să reflectăm.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Textul lui Larry Alexander rămâne unul care privește omisiunea preponderent din perspectiva exemplelor, și mai puțin din perspectiva teoriei răspunderii penale pentru inacțiuni, sau a echivalenței acțiunii cu omisiunea. Din acest punct de vedere, în lipsa unor cunoștințe minime cu privire la teoriile răspunderii penale pentru inacțiuni, textul poate fi uneori mai greu accesibil.


[1] Larry Alexander, Criminal Liability for Omissions: An Inventory of Issues University of San Diego, Public Law and Legal Theory, Working Paper, 22, 2000-2001, disponibil aici.
[2] Nu există o obligație generală de a salva alte persoane de o stare de pericol, chiar dacă aceasta s-ar putea face cu un risc sau cost redus pentru salvator.
[3] Sugerez ca obligațiile de a acționa să fie stabilite clar de lege.
[4] Poate fi obligația de a acționa reglementată legal fără a se aduce atingere drepturilor salvatorului? Și, dacă răspunsul este afirmativ, în ce moment – și din ce motiv ar deveni operațiunea de salvare într-atât de riscantă sau dificilă încât obligația de a acționa să se stingă?


Av. Cristina Nicorici
VALENTIN & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.