JURIDICE.ro
JURIDICE


3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Florin Mircea: Aş vrea să văd mai mult profesionalism nu doar din partea magistraţilor, ci şi a avocaţilor
29.01.2020 | Alina MATEI

Alina Matei

Alina Matei

Florin Mircea

Florin Mircea

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Florin Mircea, avocat asociat CHIRIȚĂ & ASOCIAȚII, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. De ce ați ales profesia de avocat?

Florin Mircea: Eu vă mulţumesc pentru că v-aţi gândit la mine şi observ că aţi ales o întrebare uşoară de „încălzire”. Am ales domeniul juridic pentru că, la momentul la care am terminat liceul şi trebuia să mă decid pe ce cale să apuc, nu mă vedeam făcând altceva. Cel puţin nu la un nivel la care satisfacţiile să fie cele pe care mi le imaginam atunci. Aşadar, opţiunea a venit oarecum normal, la fel cum a fost şi în cazul alegerii profesiei de avocat. Niciun moment nu m-am gândit la absolvirea facultăţii să acced în altă profesie juridică, magistratura nu m-a atras mai ales din cauza limitărilor specifice, activitatea de notar îmi părea monotonă, iar cea de executor judecătoresc îmi era necunoscută. Avocatura în schimb am crezut că îţi lasă libertatea de a fi întotdeauna tu însuţi, cu bune şi rele, că satisfacţiile ţin exclusiv de munca investită şi că nu te plictiseşti niciodată. Ultima rămâne în continuare valabilă.

Alina Matei: Ce trăsături distinctive trebuie să aibă un avocat specializat în dreptul penal?

Florin Mircea: Nu consider că avocatura de penal are cerinţe mult diferite faţă de cea practicată în alte ramuri ale dreptului. Acelaşi nivel sau poate mai mult timp şi studiu i se cer avocatului de civil în sens larg pentru consultanţa ori asistenţa juridică furnizată clientului. Îmi amintesc aici de vorbele fostului meu profesor de drept civil din facultate, domnul Liviu Pop, care, referindu-se la deosebire dintre penal şi civil ca volum de materie, a spus mai în glumă mai în serios că civilul e un ocean, în vreme ce penalul e un lighean. Atunci nu ştiam ce să cred, dar acum îi dau dreptate. Revenind la întrebarea dvs., diferenţa o face probabil disponibilitatea la efort, nu în sens cantitativ, ci prin prisma cauzelor urgente care apar, precum cele cu măsuri preventive ş.a., şi care presupun să fii gata oricând să participi cu orele la audieri sau alte acte procedurale. Orele petrecute astfel se pot transforma foarte simplu în zile întregi de când lipseşti de acasă, dacă dosarul respectiv se află la un organ judiciar dintr-un alt oraş. Vă daţi seama că la o firmă de avocatură precum a noastră, cu clienţi în domeniul penal proveniţi din toate zonele ţării, de la Oradea până la Constanţa şi de la Craiova până la Iaşi, asemenea situaţii apar deseori şi trebuie să fii pregătit pentru ele. O altă trăsătură distinctivă, plecând de la ideea că o cauză penală este în măsură să afecteze libertatea clientului, pe când una civilă de regulă doar patrimoniul său, ar fi capacitatea sporită de consiliere emoţională ce ar fi bine să caracterizeze avocatul de penal. Bineînţeles că m-am exprimat simplist aici, fiind şi situaţii în care un litigiu civil poate constitui o adevărata dramă pentru părţile implicate.

Alina Matei: Puțini dintre avocații specialiști în dreptul penal devin cunoscuți. De regulă, cei mai mulți provin dintre profesori. E ceva misterios aici sau e limpede ca lumina ochilor?

Florin Mircea: Într-adevăr, mulţi dintre avocaţii penalişti cu notorietate sunt şi cadre didactice la facultăţile de profil. Nu mi se pare vreun mister, dimpotrivă este evident că ei devin cunoscuţi deoarece numele lor ajunge mai repede sau mai uşor la urechile potenţialilor clienţi. Asta se întâmplă fie datorită reclamei obţinute indirect prin materialele ştiinţifice pe care le publică, fie mulţumită generaţiilor întregi de studenţi care le-au fost cursanţi şi care apelează la foştii dascăli pentru ei ori pentru cunoştinţele lor, fie pentru că s-a încetăţenit ideea că profesorii în orice domeniu sunt consideraţi a fi cei mai buni, după cum se întâmplă în medicină unde bolnavii preferă să meargă la un profesor în ramura medicală respectivă. Indiferent de motiv, contribuţia lor este importantă în domeniul acesta deoarece cunoştinţele lor aprofundate în anumite chestiuni, aşa-numitele subtilităţi juridice, pot face diferenţa între soluţia de achitare sau, din contră, de condamnare.

Alina Matei: Când asistați/reprezentați clienți în fața procurorilor/judecătorilor, am uitat de polițiști, cea mai eficientă apărare este cea realizată prin limbaj sau acte scrise? Inima inculpatului e implicată și ea?

Florin Mircea: O combinaţie între cele două, de fiecare dată. Cu toate că faza de urmărire penală este eminamente scrisă, dincolo de cererile/excepţiile/memoriile pe care le face avocatul, realizarea unei apărări orale într-o discuţie cu procurorul ori poliţistul care se ocupă de caz este oportună pentru a înţelege printre rânduri încotro se duce investigaţia şi cum poate el să obţină o situaţie favorabilă clientului său. Desigur că pentru asta trebuie să fie dispus organul de urmărire penală la discuţii, ceea ce nu prea se întâmplă. Despre necesitatea şi eficienţa apărării orale în faza de judecată nici nu are rost să îmi dau cu părerea, fiind un principiu explicit al procedurii penale analizat pe larg în doctrină. Pentru mine, schimburile verbale de argumente între apărare şi acuzare, în special atunci când sunt contradictorii şi beneficiază de răbdarea judecătorului, nu au cum să dăuneze soluţionării juste a cauzei. Legat de inima inculpatului, experienţa m-a învăţat că în mod obişnuit aceasta a fost „unde trebuie”, dar anormal de puţin au contat implicaţiile emoţionale. Asta până la sfârşitul procesului, la momentul individualizării eventualei pedepse, când sunt luate în considerare şi cirsumstanţele personale ale inculpatului.

Alina Matei: Care este cel mai odios aspect la care ați asistat ca avocat de penal?

Florin Mircea: Unul care a vizat tocmai inima inculpatului la care aţi făcut referire mai devreme, mai exact disperarea umană în faţa inevitabilului. Acum ceva timp am asistat o clientă pentru aducerea la cunoştinţă a calităţilor de suspect şi inculpat, după ce a fost prinsă în flagrant săvârşind infracţiunile. Deşi a recunoscut şi a explicat în detaliu în cadrul declaraţiilor activitatea infracţională desfăşurată, inclusiv în speranţa că scapă de măsurile preventive, în realitate nu s-a întâmplat astfel, procurorul dispunând într-un final reţinerea ei. Când clienta mea şi-a dat seama că orice ar face şi ar zice nu are cum să scape de privarea de libertate, a fost într-atât de marcată încât ne-a lăsat pe toţi cei prezenţi fără cuvinte, avocaţi şi procuror.

Alina Matei: Sunteți un adept, în concluziile orale sau scrise, la apelarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudență CEDO/CJUE?

Florin Mircea: De principiu nu. Hotărârile CEDO şi CJUE într-o proporţie mai mică ne arată cum să nu încălcăm drepturile acuzatului aplicând legea naţională ori europeană, iar dacă le folosim în cadrul pledoariilor înseamnă că punem în vedere judecătorilor să nu motiveze într-un anume fel întrucât o vor comite. Or, să ameninţi nu e cea mai sănătoasă variantă de a solicita şi obţine ceva. Recunosc totuşi că am făcut-o ocazional în cauzele cu măsuri preventive, când rămâneam în pană de idei după cele 4-5 luni de arest ale inculpatului în care nu s-a întâmplat ceva semnificativ şi ca o contrapondere la motivările stereotipe din referatele cu propunere de arestare şi încheierile de dispunere asupra lor. Sunt de acord cu Radu Chiriţă, care a spus în interviul pe care i l-aţi luat în 2013 că nu poate înţelege cum se fac arestări bazate pe invocarea art. 5 din Convenţie. Le-am mai folosit şi în alte situaţii pe care le-am apreciat aberante, uneori cu succes, alteori nu.

Alina Matei: Oare judecătorii români știu că sunt țări în Europa unde ca să fii judecător trebuie să faci dovada unui număr de peste 30 de zile de detenție facultativă? În aceleași condiții ca si deținuții, nu ca urmare a săvârșirii unei fapte penale, ci ”internship”, în sensul că atunci când vor condamna inculpații la închisoare să aibă reprezentarea ce înseamnă. Pentru doritorii să afle în ce țară este așa, invit să-l urmărească pe profesorul Alexandru Athanasiu aici.

Florin Mircea: Nu mă pot pronunţa cu privire la ce cunosc ei, însă eu nu ştiam acest lucru. Nu sunt neapărat de acord că se impune pentru că sunt alte metode pentru a-i face pe judecători să conştientizeze ce înseamnă să trimită o persoană la puşcărie, de exemplu prin programe de vizite în centrele de detenţie şi discuţii cu deţinuţii pentru a înţelege cum i-a afectat încarcerarea.

Alina Matei: Ce e mai intensă: bucuria câștigării unui dosar sau tristețea pierderii lui?

Florin Mircea: La o primă vedere aş răspunde că prima este mai intensă, dacă ţinem cont că vorbim despre cauzele penale, unde victoriile adevărate sunt mai rare. Gândind în profunzime, cele două nu pot fi comparate, depinde de ce s-a întâmplat în fiecare caz în parte.

Alina Matei: Care este contribuția dumneavoastră la spusele domnului Profesor Radu Chiriță de anul trecut: încercăm să fim cea mai ”faină” firmă de avocatură din lume? 

Florin Mircea: Ideea ardelenească de cea mai „faină” firmă de avocatură din lume a plecat de la o întâlnire a noastră, asociaţii, în care ne-am pus problema cine suntem, ce facem şi ce aduce firma aparte pe piaţa avocaturii. Este un deziderat pe care ne-am propus să-l atingem tot timpul şi înseamnă, în linii mari, ca avocaţii colaboratori să simtă că locul lor este în firmă, iar clienţii să beneficieze de cea mai bună apărare şi să realizeze asta, toată activitatea desfăşurându-se într-o atmosferă plăcută, faină. Eu contribui cum ştiu mai bine pentru concretizarea acestei idei prin ceea ce fac zilnic în relaţia cu ei.

Alina Matei: Ce v-ați dori astăzi ca avocat să se întâmple în parchetele și instanțele din România?

Florin Mircea: În primul rând, aş vrea să văd mai mult profesionalism nu doar din partea magistraţilor, ci şi a avocaţilor. La fel cum îmi doresc să se văd în cazul mecanicului care-mi repară maşina, a medicului care mă tratează, a agentului imobiliar care-mi vinde locuinţa etc. În al doilea rând, ar trebui să existe condiţii decente de muncă pentru magistraţi, aici nu mă refer la salariu, ci la personal suficient pentru gestionarea activităţii, săli de judecată, birouri, alte facilităţi moderne etc. Inclusiv pentru noi, avocaţii. Fără a-i exclude pe cei peste 40 de ani, să nu uităm că parchetele şi instanţele sunt populate semnificativ de generaţia milenialilor, din care eu fac parte, şi încep să îşi facă apariţia cei din generaţia Z, care îşi doresc, pe bună dreptate, să lucreze în condiţii civilizate. Altfel se vor frustra, iar asta le va influenţa negativ munca. În al treilea rând, ar trebui să existe linişte în justiţie, toate aspectele recente din spaţiul public ocupând timpul tuturor din sistem, pe care l-ar folosi, sau ar trebui să îl folosească, ca să-şi facă treaba. Mai sunt şi altele, despre care am putea povesti după ce se rezolvă primele trei.

Alina Matei: Cartea dumneavoastră preferată, vă rog.

Florin Mircea: Chiar dacă sună a clişeu, o să vă răspund „Alchimistul” de Paulo Cohelo, una din puţinele cărţi pe care le-am citit pe nerăsuflate. Într-o profesie atât de bine înrădăcinată în realitate cum este avocatura de penal, în care toţi clienţii ce vin la tine au una sau mai multe probleme pe care ţi le transferă, la sfârşitul zilei ai nevoie de ceva magic ca să compensezi. Ca să şi glumim puţin, prin magic mă refer la ceva frumos, rupt din viaţa cotidiană, nu la invocarea forţelor supranaturale. Iar cartea menţionată exact asta mi-a oferit. De fapt, cred că oricine are nevoie de puţină magie în viaţă.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Florin Mircea: Keep calm and read J. 😊

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Florin Mircea: Eu vă sunt recunoscător şi vă doresc mult succes mai departe!


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Florin Mircea: Aş vrea să văd mai mult profesionalism nu doar din partea magistraţilor, ci şi a avocaţilor”

  1. Domnule avocat, mă întristează anumite afirmații pe care le-ați făcut în interviu din perspectiva neinvocării jurisprudenței CEDO/CJUE pe motiv că cică astfel judecătorul ar înțelege că-l ameninți.

    De ce mă întristează?
    Păi 1. Cu ce să-l ameninți? Că nu e ca și cum ar răspunde el personal. Adică chiar nu există nicio situație în care un judecător să fi răspuns material din cauza unei condamnări ulterioare a statului la CEDO pentru decizia dată de acel judecător.

    Păi 2. doar pentru că invoci jurisprudența CEDO/CJUE în care CEDO sau CJUE s-ar fi rățoit și la o instanță națională, aceasta nu înseamnă că instanța în fața căreia invoci tu CEDO/CJUE va înțelege că o ameninți sau că cine știe ce alt sentiment o să apară, unul negativ, și personal. Din contră, îi arăți instanței cum ar putea să fie o instanță model și să-și îndeplinească rolul de ultim gardian al protecției drepturilor fundamentale la nivel național, rațiunea pentru care și inventarăm statul de drept și articolul 20 din Constituție. Și-i arăți nu pentru că presupui că ea nu ar ști, ci pentru că vrei să o ajuți, având în vedere mai ales încărcarea de dosare și faptul că multe dintre aceste hotărâri nu sunt traduse în limba română (și aici mă refer inclusiv la cele împotriva României)

    Păi 3. Dacă nu-i invoci CEDO/CJUE, riști să-i tai creanga chiar clientului care ulterior ar vrea să se plângă la CEDO sau la Comisia europeană. Și să nu o mai poată să o facă fix din cauză că nu s-a invocat a priori la nivel național.

    Deci nu-mi vine a crede cum ați putut răspunde, și aceasta mai ales că sunteți avocat de penal:

    Alina Matei: Sunteți un adept, în concluziile orale sau scrise, la apelarea la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudență CEDO/CJUE?

    Florin Mircea: De principiu nu. Hotărârile CEDO şi CJUE într-o proporţie mai mică ne arată cum să nu încălcăm drepturile acuzatului aplicând legea naţională ori europeană, iar dacă le folosim în cadrul pledoariilor înseamnă că punem în vedere judecătorilor să nu motiveze într-un anume fel întrucât o vor comite. Or, să ameninţi nu e cea mai sănătoasă variantă de a solicita şi obţine ceva.

    • Florin MIRCEA spune:

      Doamna Mazilu-Babel, nu e cazul să fiţi tristă dacă cineva are o părere diferită şi nici nu cred că aţi înţeles corect afirmaţiile mele. Poate fi perceput ca ameninţare dacă îi spui judecătorului că nu e bine să procedeze într-un anume fel fiindcă va încălca statuările CEDO/CJUE, depinde şi de modul în care pui problema. Şi nu e vorba că poate răspunde material sau într-o altă formă, ci că judecătorul respectiv va primi cu reticenţă nedorită şi da, nejustificată, argumentele tale ca avocat puse într-un atare context. Ştiu asta pentru că m-am aflat de câteva ori în astfel de situaţii.
      În acel răspuns am avut în minte jurisprudenţa Curţii pe art. 5 în cauzele cu măsuri preventive, în care de regulă procurorul cere şi JDL admite arestarea inculpatului cu motivarea bazată pe arhicunoscutele şi arhifolositele hotărâri CEDO din cauza Letellier c. Franţei ş.a.m.d.
      Cu jurisprudenţa CJUE e puţin diferit, trebuie invocată dacă soluţionarea cauzei presupune aplicarea dispoziţiilor din dreptul european pe care Curtea să le fi interpretat.
      Oricum, am zis de la bun început că în mod normal nu sunt de acord cu invocarea jurisprudenţei instanţelor supranaţionale deoarece toţi, avocaţi, procurori şi judecători ar trebui să le cunoască, dar că atunci când legea este prost interpretată şi aplicată – situaţiile aberante la care m-am referit – le folosesc.

      • Domnule avocat, sper să înțelegeți din cele comentate de mine, măcar pentru viitor, să invocați jurisprudența CEDO și/sau CJUE incidente. (nu mai spun despre faptul că prin jurisprudența CJUE apar direct drepturi în tolba justițiabilului, drepturi ce înainte nu existau niciunde expressis verbis scrise negru pe alb (și nici nu vreau să mă gândesc la cât a pătruns dreptul UE în dreptul penal național și la cât o va face pe viitor, de când cu Parchetul european … și la efectul direct vertical pe care pare că nu doriți să-l folosiți pe rolul instanței naționale … sau despre faptul că trebuie să strângeți dovezi înainte de a vă plânge la Comisia Europeană că dreptul UE fundamental nu e respectat în .ro în cazul clienților dvs). Dacă s-a înțeles acest aspect, eu voi fi fericită pe viitor, deși tristă în prezent 😀 Mutatis mutandis pentru dreptul CEDO (și las în afara discuției orice trimiteri la chiar jurisprudența CEDO pe care le fac diferite norme de drept național din diferite coduri fundamentale).

        Vă rog să mă credeți că ieri noapte, înainte de culcare, am citit și nu-mi venea a crede. Mi s-a părut incredibil că un avocat invocă presupuse procese de intenție cu privire la judecători pentru a spune că nu invocă, de regulă, jurisprudențele CEDO și CJUE pe rolul acestor instanțe (și iar mă gândesc la câte legi sunt contrare dreptului UE/dreptului CEDO …). Nu-mi venea a crede. Mi se părea incredibil. Pur și simplu incredibil.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.