Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, nu se poate invoca de consumator caracterul inadecvat al unui cost al creditului în raport cu valoarea reală a serviciilor oferite de bancă, dezechilibrul avut în vedere de legiuitor neputând fi dedus din simpla percepere a comisioanelor. În speță, Înalta Curte a constatat că obligaţia de plată a comisionului de administrare a fost prevăzută distinct de obligaţia de plată a dobânzii tocmai în considerarea faptului că acest comision nu este menit să asigure punerea la dispoziţie a creditului şi folosirea sumei de bani de către împrumutat, ci efectuarea acelor operaţiuni bancare necesare derulării raportului contractual pe toată durata de creditare. În consecință, nu există niciun element în speţă care să ateste încălcarea cerinţei respectării de către pârâtă a exigenţelor bunei-credinţe, comisionul de administrare fiind menţionat în mod clar ca fiind obiect al obligaţiei de plată în sarcina consumatorului în cuprinsul capitolelor relevante din contractul de credit care prevăd costurile creditului. (Decizia nr. 916 din 9 aprilie 2019, pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Aflaţi mai mult despre comision de administrare, ICCJ, Inalta Curte de Casatie si JustitieJURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.