Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





TUE. T-697/18 Aldi/EUIPO-Titlbach (ALTISPORT). Marcă a Uniunii Europene. Înregistrare internațională cu teritoriu desemnat Uniunea Europeană. Motive relative de refuz la înregistrare. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
30.01.2020 | JURIDICE.ro







Marcă a Uniunii Europene. Înregistrare internațională cu teritoriu desemnat Uniunea Europeană. Motive relative de refuz la înregistrare. Articolul 8 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001. Similaritatea produselor și serviciilor. Aplicarea în timp a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 iulie 2005, C-418/02, Praktiker Bau-und Heimwerkermärkte[1]

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei a fost judecător raportor

La data de 11 decembrie 2014, Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a primit notificarea cu privire la înregistrarea internațională a semnului figurativ , cu teritoriu desemnat Uniunea Europeană, pentru produsele și serviciile din clasele 25, 28, 35 și 40 în sensul Aranjamentului Nisa.

La data de 16 iunie 2015, reclamanta Aldi GmbH & Co. KG a formulat opoziție întemeiată pe articolul 46 din Regulamentul (UE) 2017/1001, prin care a invocat existența unui risc de confuzie cu marca verbală anterioară ALDI, înregistrată ca marcă internațională (cu teritoriu desemnat Uniunea Europeană) pentru servicii din clasele 35 și 41 și ca marcă a Uniunii Europene pentru produse din clasele 3, 9, 16, 24 și 25. Divizia de opoziții din cadrul EUIPO a admis în parte opoziția, refuzând protecția semnului pentru o parte din produse și servicii. Camera de recurs a EUIPO a anulat parțial decizia, constatând similaritatea și a altor produse decât cele reținute de divizia de opoziție și, pe cale de consecință, riscul de confuzie cu marca anterioară, refuzând astfel înregistrarea mărcii și pentru acestea.

Împotriva acestei din urmă decizii reclamanta Aldi GmbH & Co. KG a declarat recurs, susținând că în mod greșit s-a considerat că produsele din clasa 28, vizate de marca a cărei înregistrate s-a cerut, nu sunt similare cu produsele și serviciile din clasele 3, 9, 16, 24, 25, 35 și 41, protejate prin marca sa anterioară.

Prin hotărârea pronunțată în data de 29 ianuarie 2020, Tribunalul a admis recursul și a anulat, în parte, decizia Camerei de recurs pentru încălcarea obligației de motivare impusă prin articolul 94 alin. (1) teza I din Regulamentul (UE) 2017/1001, constând în omisiunea Camerei de recurs de a se pronunța, în analiza riscului de confuzie, cu privire la argumentul vizând similaritatea dintre jocuri (produse aferente clasei 28) și cărți de joc (produse aferente clasei 16).

În privința unora dintre produse și servicii, Tribunalul a menținut decizia Camerei de recurs a EUIPO, constatând că în mod corect aceasta a reținut lipsa de similaritate a produselor și serviciilor vizate, respectiv a produselor din clasa 28, vizate de marca solicitată la înregistrare, cu serviciile de vânzare cu amănuntul a tuturor tipurilor de produse, vânzare cu amănuntul online, exploatare supermarket-uri, puncte de vânzare cu amănuntul și puncte de vânzare cu amănuntul, cu reducere, din clasa 35, pentru care a fost înregistrată marca anterioară; mingi de joc și de aruncat, accesorii pentru jocuri acvatice, respectiv ajutoare de înot și jucării gonflabile de piscină pentru jocuri, din clasa 28, vizate de marca solicitată la înregistrare, cu cele constând în haine, încălțăminte și pălării, din clasa 25, pentru care a fost înregistrată marca anterioară; piscine, din clasa 28, vizate de marca solicitată la înregistrare, cu produse textile, din clasa 24, pentru care a fost înregistrată marca anterioară. Pentru celelalte produse și servicii, Tribunalul a reținut că reclamanta nu a invocat, în fața Camerei de recurs, existența similarității, și a respins ca inadmisibile criticile invocate pentru prima dată în fața sa.

Hotărârea de față prezintă interes prin prisma faptului că a dat Tribunalului ocazia de a aduce unele clarificări cu privire la aplicarea în timp a Hotărârii preliminare a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 iulie 2005, C-418/02, Praktiker Bau-und Heimwerkermärkte[2] (în continuare hotărârea Praktiker).

Prin această hotărâre, Curtea a decis că noțiunea de „serviciu” utilizată de articolul 2 din Prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci cuprinde serviciile furnizate în cadrul comerțului de produse cu amănuntul și că, în vederea înregistrării unei mărci pentru asemenea servicii nu este necesară desemnarea, în concret, a serviciului sau a serviciilor în cauză. Curtea a considerat că, în schimb, sunt necesare precizări cu privire la produsele sau tipurile de produse vizate de aceste servicii.

Această jurisprudență, care este transpozabilă în speță în temeiul Regulamentului Consiliului (CE) nr 40/94 cu privire la marca comunitară și în special al articolului 4 (devenit articolul 4 al Regulamentului nr. 207/2009, la rândul lui devenit articolul 4 al Regulamentului 2017/1001), trebuie interpretată în sensul că solicitantul mărcii, pentru a obține înregistrarea unei mărci care să acopere servicii furnizate în cadrul comerțului cu amănuntul, trebuie să precizeze produsele sau tipurile de produse pe care le vizează respectivele servicii.

Desigur, așa cum corect susține reclamanta, Curtea a limitat în timp efectele hotărârii Praktiker atunci când, în cauza C‑501/15 P EUIPO/Cactus[3], a stabilit că, ținând seama de principiile securității juridice și protecției încrederii legitime, exigențele decurgând din această hotărâre nu afectează întinderea protecției unei mărci înregistrate înainte de data pronunțării acesteia. Prin urmare, hotărârea Praktiker nu privește întinderea protecției mărcilor înregistrate la data pronunțării sale.

Cu toate acestea, argumentele reclamantei referitoare la pretinsa anterioritate a mărcii sale internaționale în raport de data pronunțării hotărârii Praktiker, anterioritate întemeiată pe existența unei date de prioritate a mărcii sale, nu au fost primite.

Astfel, Tribunalul a arătat că în situația în care se invocă un drept de prioritate, acesta produce efecte exclusiv asupra determinării anteriorității drepturilor asupra mărcilor în conflict și nu are incidență asupra datei de înregistrare, care nu se poate confunda cu data de prioritate.

Tribunalul a stabilit că, pentru aplicarea în timp a exigențelor decurgând din hotărârea Praktiker, trebuie să se țină seama de particularitățile procedurii vizând înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană.

De asemenea, a stabilit că ceea ce se va lua în considerare va fi data înregistrării definitive a mărcii Uniunii Europene, care trebuie să fie ulterioară pronunțării hotărârii Praktiker, iar nu data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii respective. În acest sens, nu contează dacă data de depozit a cererii este anterioară pronunțării hotărârii și nici faptul că protecția conferită prin înregistrare retroactivează de la data cererii.

Or, în speță, înregistrarea mărcii internaționale anterioare aparținând reclamantei s-a efectuat la 11 ianuarie 2007, deci ulterior datei pronunțării hotărârii Praktiker, 7 iulie 2005.

Hotărârea, cu referința T‑697/18, Aldi/EUIPO – Titlbach (ALTISPORT), nepublicată, EU:T:2020:14, poate fi consultată pe site-ul Curia integral în limba franceză aici.


[1] Hotărârea din 7 iulie 2005, Praktiker Bau- und Heimwerkermärkte, C‑418/02, EU:C:2005:425.
[2] Hotărârea din 7 iulie 2005, Praktiker Bau- und Heimwerkermärkte, C‑418/02, EU:C:2005:425.
[3] Hotărârea din 11 octombrie 2017, EUIPO/Cactus, C‑501/15 P, EU:C:2017:750.



Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.