Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Limitele libertății de exprimare și ale răspunderii profesioniștilor dreptului în social media
03.02.2020 | Andrei-Nicolae POPA

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei-Nicolae Popa

Andrei-Nicolae Popa

Există o serie de probleme actuale privind exercitarea libertății de exprimare a profesioniștilor dreptului în spațiul social media. Când vorbim despre profesioniști ai dreptului, ne referim la acele profesii reglementate prin legi speciale care prevăd, printre altele, și o anumită conduită în exercitarea profesiei. Cele mai multe restricții le au, conform conținutului Legii nr. 303/2004, judecătorii și procurorii, care sunt ținuți atât de obligația de rezervă, cât și de o serie de alte obligații negative, de abstențiune în a face ceva de natură a aduce atingere profesiei, prestigiului justiție, încrederii publice în justiție, imparțialității, independenței etc.

Încă de la început susțin cu tărie că libertatea de exprimare este un drept fundamental (art. 30 din Constituție) și, care orice drept fundamental, restrângerea exercițiului său nu poate fi făcută decât prin lege, să fie proporțională, temporară, nediscriminatorie, necesară într-o societate democratică și să nu aducă atingere substanței dreptului (art. 53 din Constituție). De aceea cred că orice ghid, recomandare sau chiar act administrativ prin care se interzic forme de exercitarea libertății de exprimare pentru magistrați, avocați ori notari, altele decât cele prevăzute în legile lor speciale de exercitare a profesiei, sunt neconstituționale și nu pot constitui temei pentru o răspundere.

Rămân, sigur, în vigoare, obligațiile de bună conduită și sancțiunile corelative pentru încălcarea lor prevăzute în legile de organizare a exercitării profesiilor juridice, dar care și ele ridică unele probleme, după cum vom vedea în continuare.

O primă problemă pe care am identificat-o este legată de implicațiile interacțiunii în social media din punctul de vedere al atragerii răspunderii disciplinare a procurorului și judecătorului. Din punctul meu de vedere, magistratul poate să se exprime în social media la fel cum o face și în viața reală, iar o eventuală răspundere pentru conținutul transmis nu poate depăși cadrul legal prevăzut de art. 99 din Legea nr. 303/2004. Cu alte cuvinte, magistratul răspunde pentru conținutul realizat în social media numai în măsura în care fapta constituie abatere disciplinară.

Deși majoritatea faptelor care constituie abateri disciplinare ale magistraților nu sunt circumstanțiale de locul săvârșirii, există totuși câteva excepții prevăzute la art. 10, alin. (1) și art. 99, lit. d) din Legea nr. 303/2004, unde fapta trebuie să fie săvârșită în public pentru a constitui abatere disciplinară.

Conform Sentinței civilă nr. 3215/2019 a Judecătoriei Sector 5, se prevede că dacă persoană își setează confidențialitatea postării pe pagina de ”facebook” la ”prieteni”, respectivă postare nu mai poate fi calificată ca fiind una făcută în spațiul public. Astfel, dacă ținem cont de practica judiciară (până acum unică) a Judecătoriei Sector 5, un magistrat care, pe pagina de facebook, desfășoară activități cu caracter politic, manifestă convingeri politice sau își exprimă opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, dacă setările de confidențialitate sunt la ”Prieteni”, nu va putea răspunde în temeiul art. 10, alin. (1) și art. 99, lit. d) din Legea nr. 303/2004. De lege ferenda, este necesar să se clarifice care sunt limitele de confidențialitate în care un magistrat își poate expune opinii și convingeri care, în mod normal, constituie abateri disciplinare și dacă chiar și în acest particular caz poate și trebuie să existe o diferență de tratament între spațiul virtual și viața reală.

O a doua problemă pe care interacțiunea profesioniștilor în social media o ridică este situația în care un magistrat este provocat să răspundă în spațiul virtual, ca urmare a unor atacuri făcute la adresa sa, eventual chiar pe pagina sa personală de facebook. Este adevărat că art. 74 din Legea nr. 303/2004 apără reputația profesională a magistraților și independența justiției, dar este lipsit de efecte juridice, eventual poate cel mult să constituie suport pentru atragerea unei răspunderi civile delictuale. În perioada 2005-2013, au fost înregistrate 134 de sesizări la CSM privind apărarea independenţei, imparţialităţii şi reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor, multe cauzate de unele atacuri formulate în social media. Chiar dacă CCR a statuat, în Decizia 435/2006, că “este imperioasă o protejare efectivă, în sens constituțional, a magistraților împotriva atacurilor și denigrărilor de orice natură ar fi ele, aceasta cu atât mai mult cu cât magistrații, care sunt lipsiți de orice drept de replică în legătură cu activitatea lor de restabilire a ordinii juridice, ar trebui să poată conta pe sprijinul celorlalte puteri ale statului, cea legislativă și cea executivă”, s-a dovedit că mecanismele legale actuale de protecție din partea statului sunt neîndestulătoare, magistrații fiind siliți să-și apere singuri imaginea, demnitatea și reputația profesională prin replici, comunicate sau simple postări în social media. Paradoxal însă este că tot cei din urmă sunt trași la răspundere pentru simplul fapt că s-au apărat în fața unor neadevăruri. De lege ferenda, considerăm că magistraților trebuie să li se acorde explicit dreptul la apărare și replică în cazul în care sunt victime ale unor campanii de defăimare sau simple neadevăruri rostite în spațiul public (inclusiv social media). Nu cred că obligația de rezervă poate să înfrângă dreptul fundamental al fiecărei persoane de a-și apăra demnitatea, imaginea sau reputația profesională, cum nu cred că singurul remediu pentru apărarea magistraților trebuie să fie calea contencioasă sau simplele hotărâri ale CSM adoptate în temeiul art. 74 din Legea nr. 303/2004.

O a treia problemă este legată de limitele exercitării libertății de exprimare a avocatului în social media. La o analiză atentă a Legii nr. 51/1995, observăm că deși avocatului îi este expres interzis să folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere demnității judecătorului, procurorului, altor avocați, părților sau reprezentanților acestora doar în cadrului unui proces (art. 38, alin. (2)), el va răspunde totuși disciplinar pentru orice faptă săvârșită în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care este de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei, a corpului de avocați sau a instituției (art. 85, alin. (1)). Totuși, CCR, prin Decizia nr. 25/2017, a decis că sintagma ”fapte de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” este lipsită de claritate, calitate și previzibilitate și prin urmare este neconstituțională. Mutatis mutandis se aplică tuturor situațiilor în care individualizarea unei sancțiuni depinde de evaluarea faptei săvârșite în fucnție de aducerea atingere prestigiului profesiei. De asemenea, nici sintagma de ”onoare a profesiei” nu este definită în lege, putând avea aceeași soartă ca a primei sintagme. Prin urmare, este greu de văzut cum și în ce măsură un avocat va putea răspunde în cadrul corpului profesional pentru un conținut postat pe social media care ”este de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei”.

O a patra problemă este atunci când comunicarea pe social media este folosită de către justițiabili pentru a provoca sau a genera o situație de incompatibilitate a judecătorului sau procurorului. O situație similară o putem întâlni în încheierea din data de 07.09.2018 în dosarul 7358/117/2017/a1a Tribunalului Cluj, prin care s-a recuzat un judecător ca urmare a opiniilor exprimate de acesta pe pagina personală de facebook privind protocoalele de colaborare între SRI și PICCJ. În opinia mea, cred că instanțele trebuie să verifice în concret în ce măsură o postare pe social media a magistratului reprezintă o veritabilă antepronunțare sau aduce atingere imparțialității acestuia, simpla opinie abstractă despre o problemă de drept neputând constitui un caz de incompatibilitate.

O a cincea problemă identificată este utilizarea social media de către justițiabili și profesioniști pentru a face ”justiție televizată” sau ”justiție populară” (ex: fotocopierea și postarea pe fb a unor date din dosarul de urmărire penală nepublic, redarea unei discuții ambientale nelegal efectuate etc.). Personal, nu cred că facebook este remediul pentru o problemă întâmpinată în actul de justiție, ci căile legale de contestare sau sesizare. În concret, dacă un justițiabil crede că un magistrat a comis un abuz, o acuzație formulată împotriva acestuia pe facebook nu va înlătura respectivul presupus abuz, existând în acest sens remediul legal prin sesizarea Inspecției Judiciare. De asemenea, dacă un justițiabil consideră că o probă este administrată în mod nelegal de către procuror, fotocopierea ei în timpul urmăririi penale nepublice și postarea pe facebook nu va influența în vreun fel soarta profei în sensul dorit de justițiabil. Cel din urmă poate beneficia de remediul oferit de instituția excluderii probelor ilegale, aspect pe care-l poate sesiza în camera preliminară. Cu alte cuvinte, este nevoie să păstrăm o ”igienă a actului de justiție”, în sensul exercitării drepturilor și obligațiilor în cadrul procesual dat, și nu pe rețelele sociale, deoarece justiția, pentru a fi completă, trebuie să-și păstreze doza istorică de solemnitate.

Andrei-Nicolae Popa
Facultatea de Drept, Universitatea din București

Opinie susținută în cadrul dezbaterii „Profesioniștii dreptului în spaţiul social media”, ediția 326, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ).


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Limitele libertății de exprimare și ale răspunderii profesioniștilor dreptului în social media”

  1. „Conform Sentinței civilă nr. 3215/2019 a Judecătoriei Sector 5, se prevede că dacă persoană își setează confidențialitatea postării pe pagina de ”facebook” la ”prieteni”, respectivă postare nu mai poate fi calificată ca fiind una făcută în spațiul public.”

    Este interpretare greşită a cuvântului „spaţiu public”. Orice terţă persoană în cazul unei comunicări verbale sau scrise reprezintă PUBLIC indiferent în spaţiul în care a fost comunicată.
    Faptul că o informaţie a fost făcută publică unui grup etichetat drept „prieteni” nu modifică caracterul public al comunicării informaţiei.

    Toate grupurile de pe facebook sunt grupuri sociale publice.
    Faptul că facebook le etichetează drept privat, secret sau public nu are nicio importanţă juridică şi nu au nicio influenţă faţă de legea românească.
    Un grup social nu poate să deroge de la legea românească prin acorduri private, şi anume să declare ca toate comunicatele din grup sunt exceptate de la Legea 303.

    Orice comunicare făcută unei terţe persoane înseamnă „publicare”. O singură persoană este suficientă.
    Cu atât mai mult cu cât comunicarea a fost făcută unui grup enorm. Setarea de confidenţialitate de pe facebook nu are nicio relevanţă. Tot „publicare” este.

    Conceptul adevărat care trebuie discutat este acela de „publicare”, nu de „spaţiu public”.
    Ce înseamnă „publicare”? Asta era întrebarea esenţială la care trebuia să răspundă judecătorul.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.