Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

TUE. T-336/19, BZ/Comisia. Agenți contractuali. Concediere pentru inaptitudine vădită. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului
31.01.2020 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CJUE, Dreptul muncii, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Agenți contractuali. Concediere pentru inaptitudine vădită. Proporționalitate. Prejudiciu moral.

Din complet a făcut parte jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător român la Tribunalul Uniunii Europene.

La data de 12 decembrie 2017, reclamanta BZ a fost angajată în calitate de agent contractual în cadrul Oficiului de Infrastructură și Logistică din Bruxelles[1] (OIB), cu începere de la 1 ianuarie 2018, pentru o perioadă determinată de trei ani și cu o perioadă de probă de 9 luni. Reclamanta a fost repartizată într-un centru de îngrijire copii, unde a primit în grijă copii cu vârste de până în 3 ani. Ulterior a primit în observație mai multe secții dintr-o creșă, îndeplinind funcția de „îngrijitor copii”.

Urmare a unui incident implicând un copil din creșă, care a avut loc în data de 28 februarie 2018, Direcția Generală de Resurse Umane și Securitate a Comisiei (denumită, în continuare, „AHCC”) a inițiat o anchetă cu privire la faptele petrecute, în urma căreia a formulat concluzia că „reclamanta a admonestat un copil de o manieră fermă și neadaptată”. Ulterior, prin decizia Directorului Departamentului Management și Performanță din cadrul AHCC, reclamanta a fost concediată pentru inaptitudine vădită.

BZ a formulat acțiune în anularea Deciziei de concediere, solicitând și repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii, BZ a invocat, în esență, patru motive, respectiv: încălcarea garanțiilor procedurale în materie de anchete administrative și disciplinare, a dreptului la apărare și a prezumției de nevinovăție; încălcarea drepturilor decurgând din perioada de probă și existența unei erori manifeste de apreciere; încălcarea principiului proporționalității; încălcarea principiului egalității de tratament.

Prin Hotărârea din data de 30 ianuarie 2020, Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanta BZ, analizând, cu prioritate, cel de-al treilea motiv invocat, constând în nesocotirea principiului proporționalității.

Astfel, potrivit articolului 84 alin. (2) paragraful întâi din Statut „în caz de inaptitudine vădită a agentului contractual, poate fi întocmit oricând în cursul perioadei de probă un raport”. Conform celui de-al doilea paragraf al aceleiași dispoziții, „pe baza acestui raport, AHCC poate decide concedierea agentului contractual înainte de încheierea perioadei de probă”. O asemenea constatare, având în vedere termenul „vădit”, trebuie să prezinte un anumit caracter de evidență. În plus, această constatare are consecințe importante asupra situației agentului, deoarece permite instituției să-l concedieze în orice moment în cursul perioadei de probă. Prin urmare, atunci când o instituție adoptă o decizie de concediere, aceasta trebuie să se bazeze pe elemente de fapt suficient caracterizate și obiectiv susceptibile de a fi considerate ca fiind o inaptitudine vădită (Hotărârea din 7 octombrie 2009, Y/Comisia, F‑29/08, EU:F:2009:136, paragrafele 70 și 71).

Pe de altă parte, principiul proporționalității impune ca actele instituțiilor Uniunii Europene să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit, fiind înțeles că atunci când este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, se va recurge la cele mai puțin constrângătoare, astfel încât dezavantajul cauzat să nu fie excesiv în raport cu scopurile urmărite (Hotărârea din 17 octombrie 2013, Schaible, C‑101/12, EU:C:2013:661, paragraful 29; Hotărârea din 13 decembrie 2018, Haeberlen/ENISA, T‑632/16, nepublicată, EU:T:2018:957, paragraful 145). Având în vedere puterea largă de apreciere de care beneficiază instituțiile în organizarea serviciilor și repartizarea personalului disponibil, Tribunalul trebuie să se limiteze la a verifica dacă măsura adoptată nu are un caracter vădit inadecvat, în raport cu la obiectivul urmărit (Hotărârea din 13 noiembrie 2014, De Loecker/SEAE, F‑78/13, EU:F:2014:246, paragraful 79).

Din analiza probelor ce au stat la baza deciziei atacate, Tribunalul a constatat că subzistă o îndoială serioasă cu privire la realitatea și gravitatea faptelor pretinse reclamantei referitoare la incidentul din 28 februarie, astfel cum erau preluate în nota șefului de unitate și în cea a Directorului General Resurse Umane și Securitate, în raportul de evaluare și în decizia de concediere, din relatarea celeilalte îngrijitoare de copii, prezentă în ziua incidentului. În ciuda acestui fapt, acest incident a servit nu numai la declanșarea anchetei, finalizat cu raportul de evaluare, dar a fost și decisiv pentru adoptarea deciziei de concediere. În timpul ședinței, Comisia a recunoscut, de altfel, că nu ar putea afirma că, în absența incidentului din 28 februarie, reclamanta ar fi fost concediată pe motiv de inaptitudine manifestă înainte de a finaliza perioada de probă. În aceste condiții, nu se poate considera că AHCC a fondat decizia de concediere pe elemente factuale suficient de caracterizate și în mod obiectiv susceptibile de a fi considerate elemente constitutive ale unei inaptitudini manifeste, în sensul jurisprudenței (vezi, în acest sens, hotărârea din 30 ianuarie 2020, BZ/Comisia, T‑336/19, nepublicată, EU:T:2020:21, punctele 70 și 71).

Prin urmare, Tribunalul a constatat că suspiciunile de maltratare gravă a unui copil în timpul incidentului din 28 februarie 2018, de care a fost acuzată inițial reclamanta nu au fost confirmate și, în consecință, în vederea luării celei mai potrivite măsuri, administrația ar fi trebuit să pună în balanță, pe de o parte, interesul acesteia de a beneficia de posibilitatea de a finaliza perioada de probă și, pe de altă parte, interesul și obiectivele particulare și sensibile ale creșei.

Având în vedere îndoielile cu privire la realitatea incidentului din 28 februarie 2018 și posibilitatea instituției de a pune în aplicare alte măsuri mai puțin constrângătoare, cum ar fi o perioadă de monitorizare intensă, urmată de o nouă evaluare a aptitudinilor reclamantei pentru funcția de îngrijitor copii în creșele Comisiei, trebuie să se conchidă că decizia de concediere a reclamantei, înainte de sfârșitul perioadei de probă, a depășit limitele a ceea ce era adecvat și necesar pentru realizarea obiectivului urmărit, că existau alte măsuri adecvate, care erau mai puțin constrângătoare și nu prezentau dezavantaje disproporționate în raport cu obiectivele urmărite și în consecință, decizia de concediere prezintă un caracter vădit inadecvat prin raportare la obiectivul urmărit.

În ceea ce privește prejudiciul moral, potrivit unei jurisprudențe constante, anularea unui act viciat de nelegalitate, cum ar fi decizia de concediere, constituie, în sine, o compensație adecvată și, în principiu, suficientă pentru tot prejudiciu moral pe care acest act l-ar fi putut provoca. Totuși, nu este aceeași situația dacă reclamantul demonstrează că a suferit prejudiciu moral detașabil de nelegalitatea pe care se bazează anularea și care nu este susceptibil de a fi reparat integral prin această anulare (Hotărârea din 6 iunie 2006, Girardot/Comisia, T‑10/02, EU:T:2006:148, paragraf 131; Hotărârea din 19 mai 2015, Brune/Comisia, F‑59/14, EU:F:2015:50, paragraf 80; Hotărârea din 16 iulie 2015, Murariu/AEAPP, F‑116/14, EU:F:2015:89, paragraf 150).

Or, în speță, Tribunalul a constatat că atât prejudiciile morale invocate de reclamantă, cât și prejudiciul rezultat din înrăutățirea stării de sănătate sunt direct legate de nelegalitatea deciziei de concediere, care este viciată prin încălcarea principiului proporționalității. De asemenea, reclamanta nu a demonstrat de ce aceste prejudicii nu ar putea fi reparate integral prin anularea deciziei de concediere.

În aceste condiții, având în vedere și jurisprudența amintită, Tribunalul a considerat că prejudiciile invocate de reclamantă sunt reparate de o manieră suficientă și adecvată prin anularea deciziei de concediere.

Hotărârea, având referința BZ/Comisia, T‑336/19, nepublicată, EU:T:2020:21, poate fi consultată în limba franceză aici.


[1] Oficiul pentru Infrastructură și Logistică din Bruxelles răspunde de birourile personalului, de gestionarea infrastructurii sociale (cantine, creșe, grădinițe etc.) și de logistică. Pentru detalii referitoare la atribuțiile Oficiului, a se vedea aici.


Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti