Constituție și norme în vremea internaționalismului. The invisible constitution of politics – contested norms and international encounters de Antje Wiener
4 februarie 2020 | Ionela CUCIUREANU
Ionela Cuciureanu
Fără să fie dogmatică și scolastică, lucrarea lui Antje Wiener e o incursiune în subtilitățile unor noțiuni a căror complexitate derivă din însuși pluriperspectivismul analizei. După cum afirmă însăși autoarea în Cuvântul înainte, cartea se concentrează pe semnificațiile contestate ale normelor într-un context de perpetue interacțiuni internaționale și își propune să reprezinte o contribuție la contextul politic internațional, prin observarea unei noi dimensiuni constituționale formate în creuzetul globalizării, transnaționalizării, constituționalizării și instituționalizării. Wiener nu scrie nici cu fervoarea constituționalistului, nici cu partie-pris-urile internaționalistului, ci cu deschiderea și detașarea specialistului în științe politice care privește noțiunea de normă dintr-o perspectivă deschisă, „desacralizată” chiar am putea spune și cu un orizont mai lag de percepție.
Prin urmare, s-ar putea susține că internaționalizarea este probabil să se transforme într-o problemă mai profundă pentru politica și dreptul internațional, deoarece interacțiunea internațională se află pe o pantă ascendentă, iar nu descendentă. Prima întrebare pe care și-o adresează autoarea ia în considerare aceste evoluții de altfel și se concentrează asupra cum ar trebui să ne raportăm la interacțiunea internațională în raport cu normele globale. Cea de-a doua problematică însă, este una mai specifică, respectiv dacă, ținând cont de continua internaționalizare a politicii și a dreptului deopotrivă, este suficient să ne raportăm la interacțiunile din cadrul organizațiilor internaționale. În cele din urmă, subliniază Wiener, de multe ori deciziile nu sunt luate într-un mediu instituțional specific, ci cu referire la un document care a fost redactat în altă parte sau, „fără context”, ca să spunem așa.
TOP 3 CITATE
„Given the necessity of social recognition for the interpretation of any kind of legal document, this invisible constitution of politics is crucial for the interpretation of norms.”
„While the understanding of a constitution and its assigned role as the guardian of the political process is commonly associated with modern constitutionalism and builds on institutionalised and mythical links with statehood that had been forged over centuries, it still merely reflects the contingent quality derived from the way constitutionalism has been working throughout a particular period of time and at a particular place. Nonetheless, this particular type of constitutionalism has been and continues to be powerful.”
„ Two changes in world politics have contributed to the enhanced contestation of normative meanings. Firstly, increasing interaction between communities which are considered – and consider themselves – as belonging to the group of civilised nations in world politics has raised the level of contestedness of norms. Secondly, the increasingly routine application of fundamental norms as conditionalities that stand between candidacy and membership of international communities has turned fundamental norms into organising principles.”
CE MI-A PLĂCUT
Pluriperspectivismul argumentației
Întreaga lucrare se situează sub auspiciile pluriperperspectivismului și interdisciplinarității. Cele trei mișcări teoretice pe care le tratează Wiener se bazează pe acest context interdisciplinar atât în vederea cartografierii validării culturale a normelor ca proces interactiv, cât și în scopul dezvoltării abordării normelor în relațiile internaționale. Prima mișcare include o discuție despre constituționalism ca un cadru pentru analiza practicilor sociale care sunt constitutive pentru calitatea constituțională. A doua mișcare include o analiză a normelor în relațiile internaționale și dreptul internațional, în contextul unei distincții generice între trei tipuri de norme și urmărește stabilirea condițiilor în care normele sunt în mod special contestate, iar a treia mișcare se transformă în conceptualizarea unei abordări metodologice a studiului normelor bazate pe analiza discursului.
Inventivitatea conceptuală
Wiener nu se ferește să își creeze propriul univers conceptual, erijându-se în postura de demiurg al „noțiunilor autonome” cărora le dă viață tocmai prin contextul în care le plasează.
Termenul internaționalism este folosit astfel de autoare mai degrabă ca un concept „autonom”- aceasta afirmă că îl folosește cu scopul declarat de a exprima interacțiunile internaționale în creștere, indiferent de tip, formă, scop sau rezultat al acestei activități.
Un exemplu este legat de cele trei dimensiuni ale normelor, unde, pe lângă validitatea formală și recunoașterea socială, autoarea mai adaugă încă o astfel de dimeniune, pe care o creează ca un deus ex machina și anume validitatea culturală. Ea își justifică această alegere prin faptul că validitatea formală este insuficientă, limbajul tratatelor („treaty language”) fiind reductiv și manifestând o oarecare infirmitate în a arăta cu adevărat sensurile normei, iar recunoașterea socială, deși îmbunătățește condițiile pentru acțiunea informată asupra documentelor formale, cum ar fi acorduri, tratate sau convenții, nu este suficientă per se. Astfel, dacă validitatea formală este rezultatul negocierii tratatelor, iar recunoașterea socială este o componentă structurală care oferă un cadru de referință și un „îndreptar comportamental”, validitatea culturală este componenta activă care reflectă semnificațiile cele mai profunde, dar și cele mai actuale ale normei.
Un alt exemplu este distincția pe care Wiener o face între factorii vizibili și invizibili. Factorii vizibili stabilesc validitatea formală, fiind definiți ca funcții constituționale formale, cum ar fi crearea de comunități sau limitarea puterii, precum și funcția de coordonare. Factorii invizibili, pe de altă parte, au în vedere așteptările pe care le creează norma în percepția celor cărora li se adresează, precum și interpretarea semnificațiilor acesteia, derivate din contingența istorică și culturală a funcției constituționale respective.
CE NU MI-A PLĂCUT
Deși structurată în capitole și subcapitole, lucrarea tinde a se pierde în argumente și teorii pe alocuri, lipsindu-i un fir roșu al argumentației centrale. Deși nu îi poate nega caracterul de esență tare, foarte concentrată sub aspect ideatic, cititorul se regăsește pe alocuri sufocat de „aldehidele” în exces ale teoretizării.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
