Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Pensiile speciale, nerespectul și legiferarea Degeaba
03.02.2020 | Ion POPA

JURIDICE - In Law We Trust
Ion Popa

Ion Popa

Este o perioadă în care subiectul pensiilor speciale cuvenite magistraților, dar și altor categorii profesionale sau nu, a ținut prim planul comentariilor de tot felul pe toate canalele de comunicare. S-au formulat opinii din toată gama apreciativă sau dimpotrivă, cu argumente sau doar urechiste, cu bună credință sau la comandă, dezinteresate sau preplătite.

Am mai scris argumentat de-a lungul timpului, în calitate de judecător de scaun, despre semnificația și justificarea pensiei de serviciu, cu precădere despre cea cuvenită magistraților judecători și procurori și nu vom relua acele considerente pentru că în cuprinsul acestor rânduri vrem să abordăm subiectul altfel.

Se presupune că atunci când votează, poporul român alege ca președinte ori parlamentari acele persoane demne de încredere care să lucreze apoi în interes public și să dea „samă” pentru ceea ce decid. În timp, cei aleși și-au dat seama că se pot „scoate” nu neapărat dacă lucrează pentru binele public, ci și dacă doar creează această aparență, iar una dintre metodele preferate a fost cea a identificării unor categorii minoritare aparent privilegiate prin ceva, pe care să le ofere în locul incompetenței sau rapacității lor, celor majoritari și neprivilegiați, drept cauză și justificare a tuturor neajunsurilor cu care aceștia din urmă chiar se confruntă.

Începând cam din toamna anului trecut, acești aleși de încredere au început să vehiculeze prin imensul aparat de propagandă pe care îl au la dispoziție și prin comunicare directă de la înălțimea și credibilitatea demnităților exercitate, tema pensiilor speciale.

Mai întâi, un fost ministru de finanțe îngrijorat intempestiv de echitatea socială, recunoștea că eliminarea acestora nu ar aduce cam niciun fel de beneficiu bugetar de luat în seamă, dar că ele trebuie eliminate din motive, ați ghicit, de echitate socială, adică pensia minimă de aceea este atât de minimă pentru că există pensii speciale și că deși minimele nu vor crește, totuși specialele se impun a fi eliminate ca semn de echitate, ca unii să nu primească prea mult față de cei care primesc prea puțin, deși aceștia din urmă vor primi la fel de puțin și după eliminarea specialelor.

Ulterior, guvernarea anului 2020 a escaladat manipulator subiectul și a început să propage, subliminal sau direct, teza că majoritatea relelor din societatea românească sunt generate de aceste pensii speciale, din expunerile și susținerile publice, mediatice și rețelele de socializare nelipsind niciodată argumentul suprem al celei mai mari pensii speciale primite de un fost procuror, director de penitenciar la data pensionării, în raport de o pensie minimă.

A aflat astfel poporul român că deficitul bugetar este decisiv influențat de eforturile financiare necesare susținerii pensiilor speciale, că astfel este în pericol întregul sistem de pensii, că alocațiile dublate pentru copii nu pot fi plătite decât dacă se desființează pensiile speciale, că autostrăzile nu se pot construi din același motiv, că spitalele, că școlile, că toți cei care au muncit o viață au pensie mică tot din cauză de pensii speciale și alte teme la fel de bine țintite pentru un cetățean mai puțin informat și/sau mai puțin sau deloc înstărit.

Politicienii români, pentru că despre ei este vorba, au mai folosit astfel de mijloace pentru a-și maximiza șansele de câștig electoral, mijloace diferite în funcție de poziția lor, la putere sau în opoziție și niciodată nu am folosit la adresa lor cuvinte dure, considerându-le doar comportamente populiste, electorale, specifice nu doar politicianului român, ci tuturor politicienilor de aiurea (nu că asta ar fi ceva de bine).

Nu am folosit cuvinte dure nici atunci când clamau îngrijorați și populist că salariul maxim al unui bugetar care își plătește singur mâncarea, îmbrăcămintea, utilitățile casei, transportul și cazarea nu trebuie să îl depășească pe al președintelui țării, uitând că mâncarea, îmbrăcămintea, transportul, utilitățile palatului și cazarea președintelui, oricare ar fi el, sunt plătite/suportate de fapt de noi, separat de salariul său de președinte, uitând și că toate salariile și pensiile „nesimțite” ale bugetarilor au fost stabilite, totuși, prin legi adoptate tot de ei, cei care acum, îngrijorați și indignați arată acuzator cu degetul spre cei care nu sunt vinovați de altceva decât că beneficiază de legile date ieri de ei, cei îngrijorați și indignați azi.

Pe 28 ianuarie 2020, aleșii noștri au adoptat o normă legală privind eliminarea pensiilor speciale. Votul e vot, este dreptul și obligația oricărui parlamentar și de aceea nu ne vom referi la votul în sine, deși acesta a declanșat ample proteste la nivelul instanțelor și parchetelor. Circumstanțele, anterioare și ulterioare votului însă, ne-au amuțit. Am văzut cu ochii noștri materializarea în Parlamentul României a jocului la cacealma, a jongleriei decizionale (adoptăm azi, revenim mâine) și a loteriei (cui luăm pensia, cui o lăsăm, întreagă, jumătate, 1/3 ori 6/19, oricum n-avem motive anume, noroc pentru unii, ghinion pentru alții). În comisia juridică un ales a propus ca toți cei care ne-au adus bucurie, mândrie și înțelepciune și vorbim aici de sportivii medaliați olimpici, mondiali și europeni, de monștrii sacri ai ecranului și scenei românești și de venerabilii academicieni, să fie printre ghinioniștii ce vor fi lipsiți de bruma de recunoștință materială pe care poporul român le-o arăta ca formă de respect și mulțumire. Membrii comisiei au votat, au zis da, sigur că da. A doua zi alesul propunător a propus din nou ceva și a zis că s-a răzgândit și că oamenii minunați de mai sus să fie trecuți totuși la norocoși, pentru că de fapt el formulase propunerea inițială, doar așa, la cacealma, ca să arate urâțenia și cinismul adversarilor politici care îi votaseră prima propunere în comisie. Au votat din nou, în plen, senin, dezinvolt și fix invers decât ieri, gândind că oricum dădea prost la electorat ce-au făcut ieri și astfel ghinioniștii au devenit norocoși. Sigur că nu au organizat anterior niciun referendum să vadă ce părere are poporul, dacă este de acord ca puținele repere ale bucuriei și mândriei sale naționale să fie, măcar vreo două-trei zile, luate normativ la palme. Am văzut însă, în afara Parlamentului, dar în aceeași linie de gândire și acțiune, un fost ministru al pixelului albastru, dar și un alt personaj, disproporționat de veninos în raport cu statura sa publică, ambii de dimensiuni politice pixeliene, primul cam scăpătat, al doilea niciodată primul, care îl certau Degeaba de 30 ori pe unul dintre falnicii stejari ai culturii românești cu cuvinte grele, cum îți permiți tu băi nea ticălosule să fii atât de mare și de falnic și de iubit și prin talentul tău artistic să spui public tuturor cum suntem noi, adică atât de mici și de răi și de neiubiți? În urmă cu foarte mulți ani, un alt stejar din acea fibră curată a neamului românesc, moș Ion Roată a fost scuipat de un boier, om cu vază la acea vreme. Tot la acea vreme însă, țara, mică așa cum era ea atunci, avea chiar mulți stejari, iar Cuza Vodă s-a grăbit să șteargă rușinea de pe obrazul falnicului român cu cinstire domnească. Ce vremuri!

Ulterior votului din 28 ianuarie, rând pe rând, aleșii noștri au început să comunice publicului că deși au votat așa cum au votat, ei știau și înainte de vot și atunci când au votat și știau foarte clar și după, că legea lor este neconstituțională și evident va pica în fața controlului efectuat de Curtea Constituțională[1]. Întrebați fiind de ce au votat totuși, au răspuns că votul a fost politic. Fără îndoială că tot ceea ce fac ei acolo este politic, dar totuși, chiar poate politicul acoperi și demersuri conștient promovate Degeaba? Am evidențiat în timp multe acte normative care au fost mai puțin eficiente în raport de ceea ce se avea în vedere la data adoptării lor. Se mai întâmplă. Niciodată însă nu am mai evidențiat declanșarea, derularea și finalizarea intenționată a unui demers parlamentar recunoscut public a fi Degeaba, chiar de către cei care l-au votat.

Trecând peste aspectele de maturitate profesională, politică și chiar umană a celor ce au decis cu argumente fără, mizând nu doar pe sinistre șabloane egalitariste și populiste numite prețios și mincinos echitate socială, dar și pe antagonizarea deliberată a unor categorii sociale/profesionale, ne întrebăm dacă și cum vor răspunde ei, totuși, nu politic, ci material pentru toate resursele alocate acestei telenovele cu tăierea pensiilor, pentru bulversarea activității instanțelor de judecată, pentru miile de dosare amânate, pentru cheltuielile justițiabilului care nu știa dacă este grevă sau nu, pentru traumele morale și nerespectul arătat celor care (Nadia, Simona, Patzaichin, Năstase, Hagi, Duckadam, de exemplu) vedeau în indemnizațiile de merit o recunoaștere a bucuriei aduse de ei poporului român, nu o pomană legislativă, în condițiile în care, cum arătam, chiar ei, aleșii, și-au asumat efectul zero al produsului lor dintr-o sesiune extraordinară susținută pe bani publici nu puțini?

În urmă cu circa un an-doi, era în vogă tema răspunderii magistraților pentru derapajele lor profesionale, temă finalizată, după multe, dificile, dar utile dezbateri, prin adoptarea unor norme de responsabilizare materială a magistraților, lucru care nu este rău deloc. În același tipar argumentativ și comparativ, dacă acolo s-a putut, putem spera realist la o vreme care să-i oblige pe aleși la o necesară răspundere materială pentru demersuri cum este cel de mai sus și, la pachet, să-i constrângă la mai puțin nerespect, așa, în general, față de noi toți ceilalți?


[1] Sperăm rezonabil că de data aceasta judecătorii Curții Constituționale, sesizați fiind de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu vor rata ocazia și vor lămuri argumentat pentru totdeauna și pe înțelesul tuturor ce înseamnă neretroactivitatea legii și nediscriminarea, forța contractuală a respectării în timp a unor obligații profesionale restrictive în considerația dobândirii la retragere a unor drepturi compensatorii, ce înseamnă pensia specială în raport cu independența justiției și a magistratului, că independența acestora este afectată indiferent de forma de eliminare/reducere mascată, inclusiv prin impozitare, ce înseamnă stabilitatea pe viitor a dreptului dobândit sub o anume legiuire, etc. Sigur că domeniul pensiilor speciale nu este unul tabu, dar la fel de sigur este că abordările de tipul celei de aici sunt, pe fondul lor, chiar Degeaba.


Av. dr. Ion Popa

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Pensiile speciale, nerespectul și legiferarea Degeaba

  1. Olimpiu LUPEA spune:

    Eu zic ca este deplasat de-a binelea sa-l faceti pe Tudor Gheorghe „falnic stejar al culturii romanesti”. S-a descalificat cu multe actiuni; sa pomenim numai de sustinerea desantata a mitomanului de **** sau a ****.
    Din intreaga economie a textului reiese ca ar trebui sa-i platim si lui pensie speciala.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.