Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Interpretarea dispozițiilor articolului 7 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene. Lipsa de distinctivitate. Descriptivitatea
05.02.2020 | Andreea LIVADARIU

JURIDICE - In Law We Trust
Andreea Livadariu

Andreea Livadariu

Adesea invocate împreună, motivele absolute de refuz la înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene prevăzute în articolul 7 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene sunt cel mai des întâlnite nu doar în jurisprudența Tribunalului Uniunii Europene, ci și în jurisprudența națională. Prin prezentul studiu[1] ne dorim să oferim o perspectivă practică asupra criteriilor de examinare a mărcilor, cu privire la care se invocă lipsa caracterului distinctiv și descriptivitatea. Prin urmare, vom examina jurisprudența recentă a Tribunalului Uniunii Europene privitoare la mărci ținând seama de criterii precum publicul relevant (stabilit prin raportare atât la produsele și serviciile desemnate de marcă, cât și la teritoriul în care elementele verbale ale mărcii ar putea fi înțelese de consumatori), nivelul de atenție a publicului relevant, impresia globală produsă de marcă, raportul suficient de direct și de concret între marcă și produsele sau serviciile desemnate.

1. Introducere

Tribunalul Uniunii Europene a fost sesizat în anul 2018 cu un număr de 834 noi cauze, din care 301 în materia proprietății intelectuale. Dintre acestea, 285 se referă la mărci, 14 se referă la desene și modele, iar două se referă la soiuri de plante. Ponderea cauzelor referitoare la mărci nu diferă substanțial nici în cazul dosarelor pendinte și nici în al celor soluționate în anul 2018[2]. Statistica de dată recentă valabilă pentru anul 2019 ne formează convingerea că litigiile privitoare la mărci vor ocupa, și în acest an, locul întâi pe „podiumul” cauzelor în domeniul proprietății intelectuale și chiar în totalul cauzelor care intră în competența Tribunalului.

La începutul „vieții” lor economice și juridice, mărcile trebuie să îndeplinească mai multe condiții, a căror nesocotire constituie motive absolute și relative de refuz la înregistrare. Deși nu beneficiem de date statistice la fel de precise precum cele deja citate, din interogarea bazei de date Info Curia se poate observa că un număr semnificativ dintre cauzele referitoare la mărci, soluționate de Tribunalul Uniunii Europene, vizează aplicarea motivelor absolute de refuz la înregistrare/anulare prevăzute de articolul 7 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene[3].

Condiția distinctivității mărcii în sens larg este reglementată în articolul 7 alin. (1) lit. b)-e) din Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene[4] și își găsește corespondentul în articolul 4 alin. (1) lit. b)-e) din Directiva (UE) 2015/2436 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, iar în legislația română, în articolul 5 alin. (1) lit. b)-e) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice[5]. Mărcile care nu îndeplinesc condiția distinctivității lato sensu ar putea fi clasificate în mărci lipsite în sine (intrinsec) de caracter distinctiv (articolul 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001), mărci descriptive (care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicații descriptive ori caracteristici ale produselor și serviciilor desemnate și care intră sub incidența articolul 7 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) 2017/1001), mărci generice (alcătuite din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practica comercială loială și constantă, care intră sub incidența articolului 7 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) 2017/1001) și mărci alcătuite din forma sau caracteristica produselor, impusă de natura produselor, necesară obținerii unui rezultat tehnic ori care dă produselor valoare substanțială (interzise prin articolul 7 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) 2017/1001).

Prin prezentul studiu ne propunem să analizăm motivele absolute de refuz la înregistrare sau, după caz, de anulare, prevăzute în articolul 7 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene, concentrându-ne asupra jurisprudenței de dată recentă a Tribunalului Uniunii Europene și cu referiri la jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Alegerea temei ce face obiectul prezentului studiu este justificată de faptul că lipsa distinctivității și descriptivitatea mărcilor, ca motive absolute de refuz, sunt cel mai des întâlnite (și adesea invocate împreună) nu doar în cauzele deduse judecății Tribunalului, ci și în cele judecate de instanțele din România. În plus, hotărârile pronunțate de Tribunalul Uniunii Europene reprezintă o foarte bogată sursă de analiză și interpretare juridică, a cărei diseminare nu poate fi decât utilă practicienilor, cu atât mai mult cu Tribunalul a conturat, pe cale jurisprudențială, criteriile de examinare a motivelor absolute de refuz pe care ne-am propus să le analizăm în prezentul studiu.

2. Analiza în practică a motivelor absolute de refuz prevăzute de articolul 7 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul (UE) 2017/1001

Potrivit jurisprudenței constante a Tribunalului Uniunii Europene, o marcă are caracter distinctiv, în sensul articolului 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001, atunci când aceasta permite consumatorului să identifice produsul sau serviciul desemnat ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să distingă acel produs sau serviciu de cele ale altor întreprinderi; de asemenea, distinctivitatea mărcii se apreciază, pe de o parte prin raportare la produsele sau serviciile desemnate de marcă și, pe de altă parte, prin raportare la percepția pe care o are publicul relevant cu privire la marca respectivă[6]. Putem desprinde din jurisprudența analizată trei etape în analiza lipsei distinctivității unei mărci, și anume: 1) stabilirea publicului relevant; 2) analiza semnului și a impresiei globale pe care o produce; 3) examinarea distinctivității mărcii.[7]

În ceea ce privește descriptivitatea unei mărci, articolul 7 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 urmărește împiedicarea dobândirii de către o întreprindere a unui drept exclusiv asupra semnelor sau indicațiilor descriptive pentru produse sau servicii. Acest motiv absolut de refuz ocrotește un interes general, prin aceea că semnele descriptive vor putea fi utilizate în mod liber în activitatea de comerț.[8] Și examinarea descriptivității mărcii presupune o analiză în trei etape, respectiv: 1) definirea publicului relevant; 2) stabilirea semnificației elementelor verbale și/sau figurative care alcătuiesc marca și analiza impresiei globale; 3) stabilirea, pe baza semnificației semnului, dacă există din punctul de vedere al publicului relevant un raport suficient de direct și concret între semn și produsele și serviciile pentru care s-a cerut înregistrarea.[9]

În cele ce urmează ne vom opri atenția asupra problemei determinării publicului relevant și a nivelului său de atenție.

2.1. Aspecte comune

2.1.1. Publicul relevant

Publicul relevant în cadrul examinării ambelor motive de nulitate se stabilește în același mod, ținându-se seama de produsele sau serviciile desemnate de marca analizată, în funcție de care publicul relevant poate fi publicul larg sau un public specializat sau poate fi alcătuit din femei și/sau bărbați, din copii și/sau adulți, etc.

Cu titlu de exemplu, s-a considerat că publicul relevant în raport de care se examinează marca este publicul larg, în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru produse precum genți pentru aparate foto și accesoriile lor, valize, portofele, haine, încălțăminte [10], precum și în cazul altei mărci depusă la înregistrare pentru murături, marmeladă, dulcețuri[11], un public profesionist, specializat, în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru servicii precum gestiunea afacerilor, audit, educație, formare, producție de filme[12], un public specializat format din chirurgi ortopezi, în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru instrumente și aparate chirurgicale, medicale, dentare și veterinare, instrumente și aparate de chirurgie ortopedică, servicii medicale și veterinare, în special în domeniul chirurgiei ortopedice și al implanturilor osoase[13], un public profesionist care activează în domeniul industrial al Uniunii Europene, în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru produse utilizate în degivrarea aeronavelor[14], un public specializat în domeniul medicinei, incluzând publicul specializat în medicină dentară, dar nu numai, în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru aparate și instrumente veterinare, proteze și implanturi artificiale, servicii de vânzare a instrumentelor medicale[15] sau că este deopotrivă public larg și public specializat, în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru produse precum broșuri, reviste, publicații periodice și pentru servicii de publicare online a cărților și revistelor în format electronic, în special în domeniul juridic, fiscal, economic, comercial[16].

Examinarea mărcii prin raportare la publicul relevant are în vedere consumatorul mediu al respectivelor produse și servicii, rezonabil de bine informat și rezonabil de atent și de circumspect. În funcție de produsele sau serviciile desemnate prin marcă, gradul de atenție al consumatorului mediu poate fi scăzut, mediu sau ridicat. Astfel, este probabil ca nivelul de atenție a publicului să fie ridicat în cazul produselor sau serviciilor foarte scumpe, care se achiziționează rar, care au un potențial impact asupra sănătății sau vieții personale a consumatorilor, ori care, prin specificul lor, se adresează specialiștilor și scăzut în cazul produselor care se consumă în mod curent, care se achiziționează zilnic și/sau care au un preț mic.

Tribunalul a constatat, în cauzele cu soluționarea cărora a fost învestit, că nivelul de atenție a publicului relevant este scăzut[17], în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru programe pentru calculator utilizate pentru exploatarea rețelelor private virtuale – VPN, furnizare de servicii de rețele private virtuale; mediu[18], în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru aparate și instalații pentru tratarea apei, instalații și filtre pentru sterilizarea apei, produse pentru prepararea apei minerale și altele asemenea; ridicat[19], în cazul unei mărci depusă la înregistrare pentru suplimente nutritive, nivelul ridicat de atenție fiind justificat de finalitatea acestor produse sau că variază de la scăzut la ridicat[20], pentru produse precum roboți de bucătărie sau oale electrice sub presiune, care sunt destinate atât publicului larg, care poate avea nivelul de atenție scăzut, cât și publicului specializat, cum ar fi bucătarii, al căror nivel de atenție variază de la mediu la ridicat.

În cauza T‑13/18, Crédit Mutuel Arkéa/EUIPO – Confédération nationale du Crédit mutuel (Crédit Mutuel)[21], Tribunalul a considerat că produsele și serviciile vizate de marca verbală Crédit Mutuel se adresează nu numai publicului larg, care este suficient de atent și de avizat, ci și profesioniștilor, cel puțin în ceea ce privește produsele și serviciile tehnice sau specializate, aceștia din urmă fiind mai atenți decât consumatorul mediu care face parte din publicul larg, atunci când contractează serviciile menționate; în ceea ce privește serviciile financiare sau imobiliare, care pot avea consecințe importante asupra veniturilor consumatorilor, Tribunalul a constatat că nivelul de atenție a publicului larg este mai degrabă ridicat în momentul în care consumatorii ce alcătuiesc acest public fac o alegere.

În Cauza T-264/18, Gruppo Armonie v EUIPO (mo.da)[22], publicul relevant pentru examinarea distinctivității mărcii , depusă la înregistrare pentru clasa 19 de produse în sensul Aranjamentului Nisa și corespunzând descrierii „materiale de construcții pentru pavaje și pardoseli”, a fost definit de Tribunalul Uniunii Europene ca fiind atât publicul larg, cât și specializat, alcătuit din profesioniști care își desfășoară activitatea în domeniul construcțiilor, cu nivel de atenție ce variază de la normal la ridicat. Această marcă a fost considerată lipsită de caracter distinctiv. Deși titularul cererii de înregistrare a susținut că publicul relevant ar fi publicul specializat, al cărui nivel de atenție ar fi ridicat, precum și că persoanele nespecializate ar achiziționa produsele cu concursul persoanelor specializate sau experimentate din punct de vedere tehnic, Tribunalul a reținut că titularul nu a indicat niciun element susceptibil să demonstreze argumentele susținute cu privire la publicul relevant specializat și nivelul său de atenție, argumentația referitoare la personalul specializat sau experimentat din punct de vedere tehnic nefiind suficientă în sine, în lipsa unor elemente de probă care să demonstreze că EUIPO (camera de recurs) a greșit luând în considerare un nivel de atenție mai scăzut decât cel pe care l-ar avea publicul relevant în cazul de față.

Tribunalul nu a exemplificat care ar putea fi aceste elemente susceptibile de a demonstra contrariul sau care ar putea fi elementele de probă pe care le are la îndemână titularul cererii de înregistrare a unei mărci pentru a „demonstra” din ce este alcătuit publicul relevant și care este gradul său de atenție. Credem că este vorba, mai curând, de argumente logico-juridice, desprinse dintr-o analiză minuțioasă a produselor sau serviciilor desemnate prin marcă și mai puțin de elemente de probă în sens procedural, deoarece stabilirea publicului relevant reprezintă mai mult o analiză ipotetică și mai puțin un demers probatoriu (bazat pe administrarea unor probe propriu-zise, cum ar fi studii de piață, sondaje, cataloage, etc.).

Alte cauze în care Tribunalul face referire la nivelul de atenție a publicului relevant[23] sunt: cauza T-640/11, Boehringer Ingelheim International/OAPI (RELY-ABLE)[24], în care semnul verbal RELY-ABLE a fost considerat lipsit de distinctivitate pentru publicul relevant alcătuit din profesioniști cu nivel de atenție ridicat, cauza T-68/13, Novartis/OAPI (CARE TO CARE)[25], în care semnul verbal CARE TO CARE a fost considerat lipsit de distinctivitate prin raportare la publicul relevant alcătuit din profesioniști și familii ale pacienților cu maladia Alzheimer, al căror nivel de atenție este ridicat; cauza T-78/15, Mudhook Marketing/OAPI (IPVanish)[26], în care semnul IPVanish a fost considerat lipsit de distinctivitate prin raportare la publicul relevant alcătuit din profesioniști și public larg, cu nivel de atenție scăzut; cauza T-346/07, Duro Sweden/OAPI (EASYCOVER)[27], în care semnul verbal EASYCOVER a fost considerat descriptiv prin raportare la publicul larg și cel profesionist, cu nivel de atenție variind de la scăzut la ridicat; cauza T-59/10, Geemarc Telecom/OAPI – Audioline (AMPLIDECT)[28], în care semnul verbal AMPLIDECT a fost considerat lipsit de distinctivitate prin raportare la publicul relevant, alcătuit din consumatori cu deficiențe de auz, care dau dovadă de grad ridicat de atenție.

Confirmând importanța luării în considerare a nivelului de atenție a publicului relevant pentru examinarea lipsei de distinctivitate, Tribunalul a anulat, în Cauza T-130/16, Coesia/EUIPO (Reprezentarea a două curbe roșii oblice)[29] (pe care o denumim în cele ce urmează, Coesia I), decizia Camerei de recurs a EUIPO prin care s-a stabilit că marca figurativă reprezentată alăturat este lipsită de caracter distinctiv, deoarece Camera de recurs nu a luat în considerare, cu ocazia examinării lipsei de distinctivitate, nivelul de atenție a publicului relevant. În motivarea sa, Tribunalul a arătat că a nu lua în considerare, sub nicio formă, nivelul de atenție a publicului pentru aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci este contrar jurisprudenței anterioare[30] a Curții de Justiție și a Tribunalului, chiar dacă rezultă din jurisprudența Curții (citată în cauză)[31] că existența unui public relevant cu un grad ridicat de atenție nu conferă mărcii automat caracter distinctiv.

Reanalizând calea de atac, Camera de recurs a EUIPO și-a menținut decizia potrivit căreia marca este lipsită de caracter distinctiv, însă de data aceasta a examinat motivul absolut de refuz prin raportare la publicul relevant alcătuit din profesioniști care activează în sectorul mașinilor și echipamentelor industriale pentru împachetare și ambalare a produselor, cu un nivel de atenție ridicat. Cu ocazia soluționării căii de atac formulată împotriva acestei decizii, ce a făcut obiectul Cauzei T‑829/17, Coesia/EUIPO (Reprezentare a două curbe roșii oblice)[32] (pe care o denumim în cele ce urmează, Coesia II), Tribunalul a considerat că problema de a ști dacă publicul relevant este caracterizat de un nivel de atenție ridicat sau foarte ridicat nu este pertinentă în acest caz. Având în vedere elementele componente ale mărcii solicitate, care sunt caracterizate de o simplitate extremă, marca nu transmite un mesaj referitor la originea comercială a produselor vizate, indiferent de nivelul de atenție a publicului relevant. Astfel, Tribunalul a arătat că în mod corect a aplicat Camera de recurs jurisprudența, atunci când a considerat că, având în vedere simplitatea extremă a mărcii solicitate la înregistrare, concluzia sa referitoare la absența caracterului distinctiv nu este pusă sub semnul întrebării de nivelul de atenție ridicat a publicului relevant.

Anterior, Tribunalul a avut o abordare similară în Cauza T-81/16, Pirelli Tyre/EUIPO (Poziția a două benzi curbe pe lateralele unui pneu)[33], în care a considerat că problema dacă publicul relevant este caracterizat de un nivel de atenție ridicat sau foarte ridicat nu este pertinentă, deoarece semnul figurativ depus la înregistrare pentru produse din clasa 12 (anvelope) este caracterizat de o simplitate extremă și nu transmite un mesaj cu privire la originea comercială a produselor desemnate, indiferent de gradul de atenție a publicului relevant.

De altfel, un semn caracterizat de o simplitate excesivă și alcătuit dintr-o figură geometrică de bază, cum ar fi un cerc, o linie, un dreptunghi sau un pentagon nu este susceptibil, prin el însuși, să transmită un mesaj pe care consumatorii să și-l poată aminti[34].

Putem conchide că, de regulă, publicul relevant și nivelul său de atenție sunt criterii luate în considerare pentru examinarea caracterului non-distinctiv sau descriptiv al unei mărci. Însă după cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-311/11 P, Smart Technologies/OAPI[35], faptul că publicul relevant este specializat nu poate avea o influență hotărâtoare asupra criteriilor juridice utilizate pentru aprecierea caracterului distinctiv al unui semn. Însă pentru a fi înregistrabil ca marcă a Uniunii Europene, semnul trebuie să aibă un minim de distinctivitate.[36]

2.2.2. Teritoriul

Potrivit articolului 7 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001, motivele absolute de refuz se aplică chiar dacă nu există decât într-o parte a Uniunii, ceea ce înseamnă că este suficient ca o marcă să fie lipsită de caracter distinctiv sau să fie descriptivă într-un anumit teritoriu al Uniunii Europene, pentru a fi refuzată la înregistrare sau anulată. Aceste dispoziții reprezintă o aplicare a principiului potrivit căruia marca Uniunii Europene are un caracter unitar, principiu reglementat în articolul 1 alin. (2) din același regulament și care presupune că marca astfel înregistrată produce aceleași efecte în întreaga Uniune și nu poate fi înregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunțări, al unei decizii de decădere din drepturi a titularului sau de nulitate, iar utilizarea sa nu poate fi interzisă, decât cu efect în întreaga Uniune.[37]

Prin urmare, chiar dacă înregistrarea mărcii se urmărește pentru întregul teritoriu al Uniunii Europene, în analiza caracterului non-distinctiv sau, după caz, descriptiv, al unei mărci se poate avea în vedere o parte din acest public, atunci când marca este o marcă verbală sau conține un element verbal, cu semnificație în una sau mai multe din țările Uniunii Europene.

De exemplu, în cazul mărcilor alcătuite din cuvinte în limba engleză, teritoriul din care face parte publicul relevant a fost considerat ca fiind alcătuit din statele membre în care engleza este o limbă oficială, respectiv Irlanda, Republica Malta și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și din statele în care cunoașterea limbii engleze este considerată un fapt notoriu, și anume Regatul Danemarcei, Republica Cipru, Regatul Olandei, Republica Finlanda și Regatul Suediei[38], fiind vorba despre un public relevant anglofon.

Tribunalul Uniunii Europene a avut în vedere publicul anglofon pentru marca [39], semnificația elementelor verbale în limba engleză fiind aceea de „ascensiune cu succes într-o profesie din domeniul juridic”. În mod similar, publicul relevant anglofon a fost luat în considerare și pentru marca [40], cuvântul „executive” fiind definit în dicționarul Cambridge English Dictionary, ca „referindu-se la luarea deciziilor și la conducerea societăților sau în legătură cu personalul care conduce o societate”, iar cuvântul „selling” ca fiind „activitatea de punere la dispoziție a serviciilor pe care le cumpără persoanele”.

Pentru marca Crédit Mutuel[41] a fost luat în considerare publicul francofon, prin raportare la cele două cuvinte în limba franceză care alcătuiesc marca. Pentru marca figurativă reprezentată alăturat, [42] Tribunalul a arătat că publicul relevant este constituit din consumatori anglofoni și din consumatori vorbitori de limba spaniolă, deoarece marca este alcătuită, pe de o parte din cuvântul spaniol „adapta” care înseamnă „se adaptează” și, pe de altă parte, dintr-un grup de două cuvinte în limba engleză „bio proof”, dintre care cuvântul „bio” reprezintă o prescurtare a cuvântului „biological”, care se referă la „viață” sau la „organisme vii”, în vreme ce cuvântul „proof” face referire, în acest context, în mod direct la „test pentru un anumit lucru, rezistent la un anumit lucru”.

2.2. Aprecierea caracterului (non-)distinctiv al mărcii

O marcă este lipsită de caracter distinctiv atunci când este intrinsec nedistinctivă, adică nu este aptă să îndeplinească funcția esențială a mărcii de a garanta publicului relevant, care este alcătuit din consumatori sau utilizatori finali, existenți sau potențiali, identitatea originii produselor sau a serviciilor desemnate și, implicit, nu este aptă să permită acestui public să distingă, fără vreo confuzie posibilă, produsele sau serviciile pe care le desemnează de cele care au o altă proveniență. Interesul general ocrotit prin articolul 7 alin. (1) lit. (b) se suprapune peste funcția esențială a mărcii, care este aceea de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau a serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență.

Modalitatea de analiză a motivului absolut prevăzut de articolul 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 s-a conturat pe cale jurisprudențială. Astfel, în cauza C‑363/99 Koninklijke KPN Nederland, în care a fost învestită cu o cerere de pronunțare a unei decizii preliminare în interpretarea dispozițiilor referitoare la modalitatea de apreciere a lipsei de distinctivitate a unei mărci, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat în considerentele sale faptul că analiza caracterului distinctiv al unei mărci trebuie să aibă loc în primul rând prin raportare la produsele și serviciile cu privire la care s-a solicitat înregistrarea mărcii și, în al doilea rând, prin raportare la modul în care marca este percepută de publicul relevant, care este alcătuit din consumatorul mediu al respectivelor produse și servicii, rezonabil de bine informat și rezonabil de atent și de circumspect.[43]

Învestită tot cu o cerere de pronunțare a unei decizii preliminare în interpretarea dispozițiilor referitoare la lipsa caracterului distinctiv al unei mărci (mai exact, a dispozițiilor din Directiva 2008/95/CE care sunt identice cu cele ale articolului 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001), ce a făcut obiectul Cauzei Deutsches Patent- und Markenamt (#darferdas?)[44], Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că acest motiv absolut presupune ca examinarea caracterului distinctiv să țină seama de toate faptele și circumstanțele pertinente, inclusiv de toate modurile de utilizare probabile ale mărcii solicitate, care corespund, în lipsa altor indicii, modurilor de utilizare posibil semnificative în practică, prin raportare la uzanțele din sectorul economic în cauză.

Rezultă, pe baza jurisprudenței analizate, că între faptele pertinente la care face referire Curtea s-ar putea număra: locul aplicării mărcii pe produse; utilizarea[45] obișnuită a mărcii în sectorul economic respectiv; posibilitatea ca percepția consumatorului asupra mărcii să fie a unui simplu element decorativ sau mesaj de comunicare socială, iar nu a unui semn distinctiv de natură a indica originea comercială[46]; modurile de utilizare a mărcii, spre exemplu prin aplicarea pe produse destinate comerțului la raft, online, cu amănuntul; descrierea semnului din cererea de înregistrare, care contribuie la precizarea obiectului și întinderii protecției solicitate, atunci când acestea nu reies cu claritate din reprezentarea grafică (mai cu seamă în cazul mărcilor figurative)[47] ș.a. Cu privire la acest din urmă posibil fapt pertinent, arătăm că tot pe calea unei cereri de pronunțare a unei decizii preliminare ce a făcut obiectul Cauzei C-578/17, Hartwall[48], Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că articolul 2 și articolul 3 alin. (1) lit. (b) din Directiva 2008/95/CE trebuie interpretate în sensul că o calificare „dată unui semn cu ocazia înregistrării sale de către deponent, ca <<marcă de culoare>> sau <<marcă figurativă>>, constituie un element pertinent, printre altele, pentru a se determina dacă acest semn este susceptibil să constituie o marcă, în sensul articolului 2 din această directivă și dacă, după caz, această marcă are un caracter distinctiv, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din directiva respectivă, însă nu scutește autoritatea competentă în materie de mărci de obligația sa de a efectua o analiză in concreto și globală a caracterului distinctiv al mărcii examinate, ceea ce implică faptul că această autoritate nu poate refuza înregistrarea unui semn ca marcă pentru simplul motiv că acest semn nu a dobândit caracter distinctiv prin utilizare în raport cu produsele sau serviciile solicitate”.

Examinarea distinctivității unei mărci din dubla perspectivă (a produselor și serviciilor, respectiv a publicului relevant) are loc, conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cu luarea în considerare a impresiei de ansamblu pe care o produce marca, deoarece în momentul achiziției produsului sau serviciului, consumatorii nu vor analiza fiecare detaliu al mărcii. Însă impresia de ansamblu asupra mărcii poate fi corect stabilită după o examinare succesivă a tuturor elementelor care o alcătuiesc[49] (verbale și/sau figurative), deoarece aprecierea distinctivității în cazul unei mărci complexe nu se poate limita la o analiză a fiecăruia dintre elementele sale, luate separat, ci trebuie să aibă în vedere percepția globală a publicului relevant asupra acestei mărci. Prin urmare, aprecierea distinctivității nu se va întemeia pe prezumția că elementele care, în mod separat, sunt lipsite de caracter distinctiv, nu pot fi distinctive împreună, atunci când alcătuiesc un tot prin combinarea lor, deoarece nu se poate exclude posibilitatea ca rezultatul combinării acestora să confere distinctivitate mărcii.[50]

Analizând jurisprudența recentă a Tribunalului Uniunii Europene, este deopotrivă interesant și util să notăm modalitățile de examinare a impresiei globale a mărcii, după cum aceasta este alcătuită exclusiv dintr-un element figurativ, ori exclusiv dintr-un element verbal, ori dintr-o combinație între elemente figurative și elemente verbale.

Astfel, în Cauza T-449/18, Hotărârea din 6 iunie 2019, Ortlieb Sportartikel/EUIPO (Représentation d’un polygone octogonal)[51], Tribunalul a arătat că semnul figurativ de culoare antracit, reprezentat alăturat este alcătuit dintr-o singură reprezentare monocromă a unui poligon octogonal, care nu conține niciun element captivant din punct de vedere vizual sau susceptibil de a rămâne în memoria publicului relevant și este, în consecință, incapabil să transmită un mesaj, de natură a permite consumatorilor să perceapă semnul ca pe o indicație a originii produselor și serviciilor în cauză; astfel, marca solicitată va fi percepută mai curând ca un element decorativ sau ca o etichetă și, în consecință, ca un element cu scop estetic, ornamental sau funcțional, care nu este suficient pentru a distinge produsele solicitantului de cele ale altor întreprinderi.[52] A mai reținut Tribunalul că argumentele titularului cererii de înregistrare, în sensul că marca va provoca o asociere, într-o formă stilizată, cu un diamant nu poate fi primită, deoarece culoarea antracit nu evocă nici forma reliefată, nici strălucirea diamantului.[53] Observăm, din acest exemplu, că semnele banale care nu au, în sine, aptitudinea de a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi și care nu sunt percepute de către consumatori ca indicând originea comercială, ci ca un accesoriu al produsului sau serviciului, nu pot fi înregistrate ca mărci.

În Cauza T-264/18, Gruppo Armonie v EUIPO (mo.da)[54], analizând impresia globală a unei mărci în care elementul verbal este determinant, Tribunalul a decis că marca , amintită deja mai sus cu ocazia analizei publicului relevant, va fi percepută de acesta din urmă ca fiind un mesaj elogios, de natură promoțională, în legătură cu o caracteristică generală a produselor care corespund descrierii „materiale de construcții pentru pavaje și pardoseli”, iar nu ca indicând originea produselor, cu atât mai mult cu cât mesajele promoționale sau laudative pot fi transmise printr-un singur cuvânt sau o frază concisă.[55]

În Cauzele T-251/17 și T-252/17, Robert Bosch GmbH v EUIPO (Simply. Connected.)[56], Tribunalul a arătat că marca și marca sunt lipsite de distinctivitate, analiza impresiei globale produsă de cele două semne distinctive fiind concentrată asupra elementelor verbale care le compun. Astfel, Tribunalul a constatat, cu privire la semnele în discuție, că: sunt constituite din suprapunerea termenilor „simply” și „connected”, fiecare începând cu o majusculă și fiind urmat de un punct, aceste particularități tipografice nefiind de natură să împiedice o citire cursivă a acestor doi termeni, având în vedere că sensul uzual al lecturii, pentru publicul relevant anglofon ca și pentru toți vorbitorii unei limbi care utilizează alfabetul latin, este de la stânga la dreapta și de sus în jos; vor fi percepute fără efort de publicul relevant ca fiind succesiunea elementelor verbale „simply” și „connected”; succesiunea termenilor „simply” și „connected” este uzuală în engleză și imediat comprehensibilă, fiind de notorietate că adverbul „simply”nu poate fi utilizat, în ceea ce îl privește, în mod absolut, ci prin alipire de termenul al cărui sens îl modifică și care poate fi un verb (precum, în speță, „connected”), un adjectiv sau un alt adverb; este improbabil ca, în fața succesiunii elementelor „Simply.” și „Connected.”, publicul relevant să perceapă mai degrabă semnele în cauză ca fiind constituite din doi termeni distincți și autonomi decât ca o expresie care combină acești termeni potrivit regulilor uzuale ale sintaxei și care presupun un sens imediat comprehensibil.[57]

Considerentele mai sus expuse prezintă interes în practică, deoarece constituie un exemplu de aplicare a principiului jurisprudențial potrivit căruia trebuie să se considere că publicul relevant va înțelege sensul semnelor care cuprind mai multe elemente verbale, în aparență separate, sau un singur element verbal regrupând mai mulți termeni, atunci când această înțelegere nu solicită un efort intelectual special.[58] Aplicând acest principiu mărcilor analizate, Tribunalul a constatat că succesiunea termenilor „simply” și „connected” este conformă cu ordinea obișnuită a acestor termeni în limba engleză și înseamnă „pur și simplu conectat”, fără a fi necesar un efort intelectual din partea publicului anglofon pentru a înțelege sensul elementelor verbale care domină marca. Mai mult, ținând seama de nivelul de atenție a publicului, inferior mediei de care ar da dovadă publicul relevant în fața unui slogan, Tribunalul a apreciat că elementul figurativ, care constituie un cadru, nu va fi remarcat, fiind lipsit de caracter distinctiv, iar prezența celor trei unde concentrice, care simbolizează conexiunea la o rețea fără fir, va întări semnificația elementelor verbale.[59]

Examinarea distinctivității prin raportare la produse sau servicii are loc fie pentru fiecare dintre produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii, fie pentru categorii de produse și servicii, atunci când prezintă un anumit grad de omogenitate[60] (fără ca apartenența produselor și serviciilor la aceeași clasă în sensul Aranjamentului Nisa să poată reprezenta un liant, ținând seama că, deseori, o clasă cuprinde o largă varietate de produse sau servicii diferite, fără nicio legătură între ele). Concluzia trebuie să poarte asupra legăturii dintre marcă și produsele ori serviciile desemnate, pentru a se putea stabili dacă există o legătură suficient de puternică între acestea, spre exemplu dacă prin raportare la produsele sau serviciile cărora le este asociată, marca este banală, sugestivă și nu îndeplinește funcția esențială de indicare a originii produselor și serviciilor.

Și concluzia asupra distinctivității mărcii prin raportare la percepția prezumată a publicului relevant are ca scop verificarea dacă marca este sau nu aptă să îndeplinească funcția sa esențială, de a identifica originea produsului sau a serviciului, rolul mărcii fiind, în final, acela de a-i permite consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul să facă aceeași alegere, cu ocazia unei achiziții ulterioare, dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă.

Astfel, Tribunalul Uniunii Europene a stabilit că marca tridimensională, colorată în negru și alb, având una din reprezentări în forma alăturată este lipsită de distinctivitate, hotărârea fiind pronunțată în Cauza T-68/18,Fränkischer Weinbauverband/EUIPO (Forma unei sticle)[61]. În motivarea sa, Tribunalul a arătat că marca este reprezentată grafic sub forma unui canil, care nu este susceptibil să-i ofere un caracter distinctiv, care întrunește toate caracteristicile definite în Anexa nr. XVII din Regulamentul (CE) 2009/607 de stabilire a unor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicaţiile geografice protejate, menţiunile tradiţionale, etichetarea și prezentarea anumitor produse vitivinicole, sticlă care este rezervată, potrivit regulamentului citat, anumitor sortimente de vin german, italian, grecesc și portughez. Canilul este definit prin același regulament drept „un tip de sticlă cu gâtul scurt, pântecoasă, dar aplatizată; baza și secţiunea transversală a sticlei în zona cea mai convexă sunt elipsoidale:
— raportul dintre axa lungă și axa scurtă a secţiunii elipsoidale = 2:1;
— raportul dintre înălţimea corpului convex și gâtul cilindric al sticlei = 2,5:1;

Argumentul titularului cererii, potrivit căruia concepția acestei mărci a fost inspirată de capota autoturismului Mercedes clasa E, a fost înlăturat de Tribunal, deoarece nu se poate presupune că publicul relevant va cunoaște, cu ocazia achiziției produselor, procesul de creare a mărcii solicitate și nici nu se poate presupune că va ști că designul acestei mărci este inspirat de capota autoturismului Mercedes clasa E, o mașină mare, dintr-o gamă foarte costisitoare și care nu are nicio legătură cu domeniul vinurilor. Cu privire la argumentul titularului cererii de înregistrare, potrivit căruia reprezentarea sticlei ar fi semnificativ diferită de normele și obiceiurile din sectorul vast al producătorilor de vin, Tribunalul a arătat că marca solicitată reprezintă, în realitate, forma tridimensională a ambalajului produselor pentru care s-a solicitat înregistrarea, toate băuturile din clasele 32 și 33 putând fi turnate în sticle care au forma mărcii solicitate la înregistrare, motiv pentru care aprecierea caracterului distinctiv al mărcii are loc prin raportare la un sector foarte vast, al produselor din clasele 32 și 33 în sensul Aranjamentului Nisa.[62]

2.3. Aprecierea caracterului descriptiv al mărcii

Potrivit articolului 7 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) 2017/1001, sunt refuzate la înregistrare mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, proveniența geografică sau timpul fabricării produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora. Cu alte cuvinte, este vorba despre tot ceea ce este comun obiectelor care seamănă între ele[63].

Semnele sau indicațiile ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna caracteristici ale produsului sau ale serviciului pentru care s‑a solicitat înregistrarea sunt, așadar, considerate inapte pentru a exercita funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea comercială a produsului sau a serviciului, menită a permite consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere cu ocazia unei achiziții ulterioare dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă. De altfel, interesul general care stă la baza acestui motiv absolut constă în lăsarea libere, la dispoziția tuturor operatorilor economici, a semnelor care desemnează caracteristici ale produselor și serviciilor; astfel de semne sau indicații nu trebuie să fie rezervate unei singure întreprinderi prin înregistrarea lor ca marcă, deci o întreprindere nu trebuie să poată monopoliza utilizarea unui semn descriptiv, în detrimentul concurenților săi, a căror sferă a vocabularului disponibil pentru a-și descrie propriile produse ar fi astfel redusă.[64]

2.3.1. Scurte considerații privind articolul 7 alin. (1) lit. c)

Remarcăm, sub un prim aspect, că formularea acestui motiv de refuz cuprinde sintagma „mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații (…)”. Deși la o primă vedere am putea crede că pot fi refuzate semnele alcătuite exclusiv din indicații descriptive, în realitate pot exista situații în care o marcă combinată are în componența sa un element verbal descriptiv și un element figurativ (spre exemplu o culoare sau un desen) și totuși, prin faptul că elementul verbal este dominant, iar elementul figurativ este prea slab pentru a-l neutraliza, marca să fie refuzată la înregistrare fără a fi alcătuită exclusiv din semne sau indicații descriptive. Admițând că această exprimare a legiuitorului obligă la o analiză suplimentară[65], Tribunalul Uniunii Europene a statuat în jurisprudența sa că dacă elementul verbal al unei mărci este descriptiv, marca este în ansamblul ei descriptivă dacă elementele figurative ale mărcii nu reușesc să deturneze publicul relevant de la mesajul descriptiv transmis prin elementul verbal dominant.[66] În ceea ce privește mărcile compuse din mai multe elemente verbale și figurative, Tribunalul a arătat că este necesară nu doar examinarea diferitelor elemente din care este compusă marca, ci și marca în ansamblu, astfel încât să se conchidă asupra percepției generale a acestei mărci; într-un asemenea caz, simplul fapt că fiecare dintre aceste elemente, luat separat, are un caracter descriptiv nu are drept consecință, în mod automat, incidența acestui motiv absolut de refuz la înregistrare.[67]

Sub un al doilea aspect, prin utilizarea termenilor „specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora”, legiuitorul a înțeles că acești termeni trebuie considerați toți ca fiind caracteristici ale produselor sau ale serviciilor, lista nefiind una exhaustivă, orice altă caracteristică a produselor sau a serviciilor putând fi, de asemenea, luată în considerare[68].

Sub un al treilea aspect, în jurisprudența Tribunalului Uniunii Europene s-a arătat că folosirea termenului „caracteristică” denotă faptul că semnele descriptive ce intră sub incidența acestui motiv absolut nu sunt cele care sugerează proprietatea asupra produselor și serviciilor, care poate fi recunoscută cu ușurință de mediile interesate, motiv pentru care nu se va putea refuza înregistrarea unui semn în temeiul acestui motiv absolut, decât în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că acesta va fi în mod efectiv recunoscut de mediile interesate drept o descriere a uneia dintre respectivele caracteristici.[69]

Sub un al patrulea aspect, deși nu contează dacă o asemenea caracteristică este esențială sau accesorie pe plan comercial[70], o caracteristică, în sensul articolului 7 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul 2017/1001 ar trebui, totuși, să fie „obiectivă și inerentă naturii produsului” sau a serviciului[71], precum și „intrinsecă și permanentă” pentru acest produs sau acest serviciu[72].

În final, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a arătat că pentru a garanta deplina îndeplinire a scopului pentru care a fost reglementat acest motiv absolut de refuz, respectiv acela ca semnele descriptive în ceea ce privește una sau mai multe caracteristici ale produselor sau ale serviciilor pentru care se solicită o înregistrare ca marcă să fie libere pentru toți operatorii economici, nu este necesar ca semnul în cauză să fie efectiv utilizat, la momentul depunerii cererii de înregistrare, în scopurile pentru care este descriptiv, fiind suficientă o potențială utilizare în astfel de scopuri.[73]

2.3.2. Impresia globală și raportul suficient de direct și de concret între semn și produsele sau serviciile desemnate

În ceea ce privește stabilirea semnificației elementelor verbale și/sau figurative care alcătuiesc marca și analiza impresiei globale a acesteia, trebuie avut în vedere că un semn verbal se va respinge la înregistrare, în temeiul art. 7 alin. (1) lit. c) din Regulamentul 1001/2017, dacă acesta desemnează, în cel puțin una dintre semnificațiile sale posibile, o caracteristică a produselor sau serviciilor vizate. Cu referire la acest aspect, în cauza C‑363/99 Koninklijke KPN Nederland pe care am amintit-o anterior, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat pe calea unei cereri de pronunțare a unei decizii preliminare că articolul 3 alin. (1) lit. c) din Directiva (CEE) 89/104 (având corespondent articolul 7 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) 2017/1001), trebuie interpretat în sensul că o marcă verbală alcătuită din mai multe elemente, fiecare descriptiv cu privire la caracteristicile bunurilor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea, este în sine descriptivă a caracteristicilor acelor bunuri sau servicii în sensul dispoziției amintite, cu excepția cazului în care există o diferență perceptibilă între cuvânt și suma părților sale. Excepția ar fi aplicabilă dacă din cauza caracterului neobișnuit al combinației în raport cu bunurile sau serviciile desemnate, cuvântul creează o impresie suficient de îndepărtată de cea produsă prin simpla combinație a semnificațiilor împrumutate din elementele din care este compus.

Pentru ca un semn să intre sub incidența motivului absolut analizat, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau cu serviciile pe care le desemnează, raport care să permită publicului vizat să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a produselor și a serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile acestora[74]. Prin urmare, ori de câte ori marca va presupune un efort de interpretare și reflecție din partea publicului relevant, aceasta nu va intra sub incidența motivului de refuz la înregistrare prevăzut de articolul 7 alin. (1) lit. c) din Regulament. De asemenea, se va refuza înregistrarea unui semn verbal dacă cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale desemnează o caracteristică a bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a solicitat înregistrarea[75] (nefiind nevoie ca semnul respectiv să desemneze ansamblul caracteristicilor pentru bunurile și serviciile respective).

Spre exemplu, în Cauza T‑333/18, Marry Me Group/EUIPO (marry me)[76], Tribunalul Uniunii Europene a arătat că semnul figurativ este descriptiv și nu poate fi admis la înregistrare[77], analiza impresiei globale a mărcii efectuată în această hotărâre fiind un reper ce poate fi luat în considerare în practică. Astfel, parcurgând examenul vizual al mărcii, Tribunalul a arătat, sub un prim aspect, că: marca este alcătuită dintr-un grup de elemente verbale, „marry me”, însoțit de un element figurativ, reprezentând două inimi îmbinate, cele două elemente verbale fiind două cuvinte curente în limba engleză, respectiv verbul „marry” și pronumele „me”; cuvintele sunt scrise cu litere mici, de aceleași dimensiuni, cuvântul „marry” fiind colorat în violet, iar cuvântul „me” fiind reprezentat în culoarea bleu turcoaz. În ceea ce privește elementul figurativ, Tribunalul a constatat că cele două inimi sunt legate una de cealaltă și sunt reprezentate în culori îmbinate, cu trecere de la violet închis la bleu turcoaz. Sub un al doilea aspect, Tribunalul a realizat analiza conceptuală a mărcii și a arătat că termenul „marry” înseamnă „a se căsători”, iar termenul „me” înseamnă „eu”, motiv pentru care, ținând cont de structura mărcii, care nu este neobișnuită, precum și de faptul că ea este conformă regulilor din limba engleză, publicul relevant va înțelege că elementul verbal al mărcii înseamnă „căsătorește-te cu mine”. Această interpretare a elementelor verbale este accentuată de elementul figurativ care le însoțește, respectiv de cele două inimi legate una de cealaltă, care simbolizează legătura existentă între doi parteneri, combinația dintre cele două culori ale inimilor corespunzând genului feminin și celui masculin și întărind ideea transmisă prin elementele verbale. Sub un al treilea aspect, Tribunalul a conchis asupra impresiei globale a mărcii și a arătat că semnul depus la înregistrare, în ansamblul său, va fi înțeles de publicul relevant ca descriind destinația și natura produselor și serviciilor desemnate prin marcă, respectiv cele care permit implicarea într-o relație cu persoane care doresc să se căsătorească.

Un alt exemplu edificator pentru modalitatea de analiză a semnului depus spre înregistrare îl reprezintă examinarea efectuată de Tribunal în cauzele T‑801/17, T‑802/17 Dermatest/EUIPO (ORIGINAL excellent dermatest 3-star-guarantee.de)[78] și Dermatest/EUIPO (ORIGINAL excellent dermatest 5-star-guarantee.de CLINICALLY TESTED)[79], cu privire la semnul figurativ și semnul figurativ .[80]

Procedând la analiza semnelor solicitate la înregistrare ca mărci, Tribunalul a constatat, din punct de vedere vizual, că: semnul este complex, conține elementele verbale „original”, „dermatest”, „excellent”, „3-star-guarantee” în prima marcă și, respectiv „5-star-guarantee”, „clinically tested”, „.de” în cea de-a doua marcă; elementele figurative, respectiv cuvântul „original” scris cu majuscule și cuvântul „dermatest”, scris cu litere mici, cărora le este alăturat semnul „®” sunt reprezentate cu un font standard și sunt situate în interiorul unui inel care conține o porțiune circulară neagră, decupată la mijloc de o bară albă transversală conținând cuvântul „excellent” scris în limba italiană; în dreapta cercului, într-un dreptunghi sunt dispuse pe două rânduri: trei stele negre în cinci colțuri și elementul verbal „3-star-guarantee.de”, scris cu un font negru standard în ceea ce privește primul semn și cinci stele negre în cinci colțuri, elementul verbal „5-star-guarantee.de”, scris cu un font negru standard și o bară neagră conținând cuvintele scrise cu alb și majuscule „clinically tested”, în ceea ce privește al doilea semn.

În ceea ce privește semnificația semnelor (analiza conceptuală), Tribunalul a considerat că publicul relevant va înțelege cu ușurință elementele verbale „original”, „dermatest”, „excellent”, „3-star-guarantee”, „5-star-guarantee”, „clinically tested”, „.de”. De asemenea, în mod special cu privire la cuvântul „original” a considerat că va fi înțeles de publicul relevant ca referindu-se la caracterul original sau autentic al serviciului și, implicit, ca desemnând o caracteristică a serviciului desemnat, relevând caracterul original sau autentic. În ceea ce privește cuvântul „dermatest”, despre care titularul cererii de înregistrare a susținut că este o invenție lexicală care nu sugerează nicio semnificație clară, Tribunalul a validat argumentele Camerei de recurs a EUIPO, în sensul că acest cuvânt este alcătuit din alăturarea cuvintelor „derma” și „test”, fiecare având o semnificație evidentă, și anume „piele” și „test”, precum și că asocierea acestor cuvinte nu este neobișnuită în structura limbii engleze, după cum se poate observa din examinarea altor cuvinte similare din vocabularul englez, cum ar fi termenul englez „dermabrasion”, semnificația fiind, în mod clar, aceea de „test cutanat”. Prin urmare, elementele verbale ale celor două semne vor fi înțelese ca însemnând „test cutanat original, excelent, garanție de trei stele/garanție de cinci stele”, iar publicul specializat anglofon din sectorul cosmeticelor va înțelege sufixul „.de” ca fiind un element component al unui website german, care sugerează că serviciile în discuție sunt disponibile pe internet. În final, cu privire la impresia globală a mărcii, Tribunalul a concluzionat că având în vedere banalitatea și simplitatea grafică a elementelor figurative, acestea nu vor permite deturnarea atenției publicului relevant de la mesajul descriptiv transmis. Mărcile au fost considerate, așadar, descriptive, publicul relevant percepându-le imediat, fără o reflecție suplimentară, ca o descriere a obiectului serviciilor din clasa 42, iar nu ca o indicație a originii comerciale.

Tribunalul a mai arătat și că atunci când un cuvânt care alcătuiește o marcă are mai multe sensuri, este suficient ca semnul să fie descriptiv în cel puțin una din semnificațiile potențiale, pentru a fi refuzat la înregistrare. De asemenea, combinația elementelor verbale ale unei mărci, din care fiecare în parte este descriptiv cu privire la caracteristici ale serviciilor pentru care înregistrarea este solicitată, este, la rândul ei, descriptivă, cu excepția situației în care există o discrepanță perceptibilă între cuvânt și celelalte elemente care alcătuiesc marca, iar combinația de cuvinte are un caracter neobișnuit prin raportare la serviciile desemnate. Aceste statuări au fost făcute de Tribunal prin Hotărârea din 9 septembrie 2019, T‑689/18, Executive Selling/EUIPO (EXECUTIVE SELLING)[81], unde s-a arătat că juxtapunerea unui substantiv și a unui adjectiv care îl precedă corespunde normelor gramaticale din limba engleză, iar cuvântul „selling” este utilizat frecvent în domeniul strategiei comerciale, după cum se relevă din alte expresii răspândite, cum ar fi: „solution selling”, „person selling”, „guided selling” și „cross-selling”. Prin urmare, între semnificația expresiei în ansamblu și semnificația celor doi termeni care o alcătuiesc nu există o diferență perceptibilă.

Într-un sens diferit în ceea ce privește relația semn-caracteristică a produsului, a decis, însă, Tribunalul în cauza T‑423/18, Fissler/EUIPO (vita)[82], unde a arătat că deși semnificația termenului „vita” în limba suedeză este „alb(i)”, marca nu este descriptivă deoarece culoarea alb nu constituie o caracteristică „intrinsecă” și „inerentă naturii” produselor vizate (din care enumerăm roboții de bucătărie, oalele electrice și ustensilele de menaj), ci o caracteristică pur accidentală și contingentă pe care o pot avea doar o parte dintre aceste produse și, în orice caz, fără ca această caracteristică să prezinte vreun raport direct și imediat cu natura lor. Asemenea produse, a adăugat Tribunalul, sunt disponibile într‑o multitudine de culori, printre care se numără, fără nicio prioritate, culoarea albă. Iar simplul fapt că produsele menționate sunt disponibile în culoarea albă, în mod mai mult sau mai puțin obișnuit, dar alături de alte culori, se dovedește a fi operant, întrucât nu este „rezonabil”, în sensul jurisprudenței Tribunalului, să se considere că, în urma acestui simplu fapt, culoarea albă va fi recunoscută în mod efectiv de publicul relevant ca o descriere a unei caracteristici intrinseci și inerente naturii produselor pentru care a fost depusă la înregistrare marca. Prin urmare, Tribunalul a arătat că termenul „vita”, perceput ca însemnând „alb(i)”, nu poate fi înțeles de publicul relevant, vorbitor de limbă suedeză drept o indicație descriptivă a unei caracteristici intrinseci și inerente naturii produselor menționate.

Relevantă pentru analiza noastră este și hotărârea pronunțată în Cauza T-224/17 Adapta Color/EUIPO (Bio proof ADAPTA)[83], deja amintită mai sus, în care Tribunalul a considerat că semnul figurativ este descriptiv, având în vedere că: publicul relevant este alcătuit din specialiști în sectorul industrial și din consumatori bine informați, iar marca este alcătuită din cuvinte aflate în raport direct cu domeniul în care aceștia sunt activi; combinația cuvintelor „bio” și „proof” face trimitere, în mod clar, la noțiunea de rezistență la riscurile sau pericolele biologice/organice; marca „Bio proof ADAPTA”, în ansamblul ei, face referire în mod direct, într-o manieră evidentă pentru publicul relevant, la produsele din clasa 1 și clasa a 2-a în sensul Aranjamentului Nisa, aceste produse având drept caracteristică și ca obiect adaptarea la pericolele biologice, la care există potențial de expunere, furnizând, deci, o protecție împotriva acestor pericole; marca indică, de asemenea, care este obiectul serviciilor aferente clasei 39, respectiv distribuția, transportul și depozitarea acestor produse; cuvântul „bio” fiind, în mod particular, de uz frecvent pentru produse; publicul relevant va fi capabil să înțeleagă aceste semnificații, fără a recurge la un raționament complex. A mai arătat Tribunalul că, deși expresia în ansamblul ei nu este corectă din punct de vedere gramatical, ea este, cu toate acestea, inteligibilă și obișnuită în sectorul publicitar.

Importantă din punct de vedere al analizei raportului suficient de direct și de concret dintre marcă și produsele sau serviciile pe care le desemnează este și Hotărârea din 17 septembrie 2019, pronunțată în Cauza TrekStor/EUIPO (Theatre)[84]. În această cauză, Tribunalul a stabilit că marca este descriptivă deoarece există un raport suficient de direct și concret între semnul verbal „theatre” și produsele și serviciile pe care le desemnează, din punctul de vedere al publicului relevant, având în vedere că semnul verbal „theatre” va fi perceput ca un concept legat în mod global de diverse forme de reprezentări vizuale și sonore care au ca finalitate divertismentul în cinema, în teatrul public sau acasă, așadar în strânsă legătură cu produsele și serviciile din clasele analizate.

În ceea ce privește elementele figurative ale mărcii, Tribunalul a statuat că elementul verbal domină marca în discuție, iar existența elementelor figurative adiționale nu este susceptibilă de a modifica percepția mărcii privită în ansamblul ei, astfel încât publicul relevant nu va fi deturnat de la mesajul descriptiv transmis în mod clar de elementele verbale. Prin urmare, există în percepția publicului relevant un raport suficient de direct și concret între marca în discuție, privită în ansamblul ei, pe de o parte și produsele și serviciile pentru care înregistrarea mărcii a fost anulată, pe de altă parte, marca fiind descriptivă.

2.3.3. Semnul descriptiv numai pentru o parte din produse și servicii.

Ce se întâmplă, însă, dacă semnul este descriptiv numai pentru o parte dintre produsele și serviciile pentru care s-a solicitat înregistrarea? Potrivit articolului 42 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001, în cazul în care o marcă este exclusă de la înregistrare în temeiul articolului 7, în ceea ce privește toate sau doar o parte dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii UE, cererea se respinge pentru aceste produse sau servicii.[85]

Tribunalul a făcut aplicarea dispoziției sus-citate în Cauza T‑458/18, Multifit/EUIPO (real nature)[86], în care a arătat că marca verbală „real nature” poate fi admisă la înregistrare doar pentru o parte din produsele și serviciile pentru care s-a cerut înregistrarea[87]. Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a constatat că sensul și combinația cuvintelor „real nature” (în limba franceză „veritable nature”) nu prezintă un caracter neobișnuit prin raportare la produsele și serviciile pe care le desemnează, publicul relevant stabilind imediat, fără a proceda la vreo analiză, o legătură directă și concretă între semnul depus spre înregistrare și caracteristicile produselor și serviciilor din clasele 5, 28, 31 și 35 în sensul Aranjamentului Nisa, cu excepția serviciilor de publicitate, marketing, consiliere organizatorică și profesională pentru franciză și intermediere în materie de know-how din clasa 35. Cu privire la acestea din urmă, Tribunalul a arătat că deși servicii precum publicitate, marketing, consiliere organizatorică și profesională pentru franciză și intermediere în materie de know-how (din clasa 35) ar putea fi furnizate pentru veritabile produse naturale, în mod special serviciile de publicitate și marketing, acest aspect nu este suficient pentru a stabili o legătură suficient de directă sau concretă între serviciile menționate și produsele naturale, serviciile putând fi furnizate pentru un număr infinit de produse cu caracteristici foarte diverse. În consecință, legătura dintre semnul depus spre înregistrare și serviciile din clasa 35 mai sus arătate nu este suficient de directă și concretă pentru a permite publicului relevant să perceapă imediat, fără altă reflecție, o descriere sau o caracteristică a acestora.

Și în Cauza T‑13/18, Crédit Mutuel Arkéa/EUIPO – Confédération nationale du Crédit mutuel (Crédit Mutuel), amintită mai sus, Tribunalul a arătat că simplul fapt că produsele și serviciile, în raport cu care Camera de recurs a EUIPO a stabilit caracterul descriptiv al mărcii, pot servi la punerea în aplicare a activităților bancare nu este suficient pentru a stabili existența unui raport suficient de direct și de concret între marca contestată și produsele și serviciile în cauză, în așa fel încât publicul relevant să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară că această marcă descrie, de exemplu, destinația produselor și a serviciilor menționate. De asemenea, aceleași produse și servicii cu privire la care Camera de recurs a stabilit că marca nu este descriptivă sunt sau pot interveni în mod cert în cadrul unor activități bancare, însă nu sunt destinate exclusiv unor asemenea activități sau legate în mod specific de acestea, ci pot fi utilizate în multe alte activități, în așa fel încât publicul relevant nu va percepe imediat și fără nicio reflecție suplimentară marca Crédit Mutuel, care face trimitere la un tip de activitate bancară, ca desemnând produsele și serviciile în sine sau una dintre caracteristicile acestora, cum ar fi destinația.

2.4. Relația dintre cele două motive absolute de refuz

Învestită cu o cerere de pronunțare a unei decizii preliminare cu privire la interpretarea dispozițiilor articolului 3 alin. (1) lit. b) și c) din Directiva (CEE) 104/89 și care a făcut obiectul Cauzei C‑363/99 Koninklijke KPN Nederland[88], Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că: articolul 3 alineatul (1) din Directiva 104/89 trebuie interpretat în sensul că o marcă descriptivă pentru caracteristicile anumitor bunuri sau servicii, dar care nu este descriptivă și pentru alte bunuri sau servicii, în sensul articolului 3 alin. (1) lit. (c) din Directiva 89/104, nu poate fi considerată ca având, în mod necesar, un caracter distinctiv în raport cu aceste alte bunuri sau servicii, în sensul literei (b) din același articol. Faptul că o marcă este descriptivă în ceea ce privește caracteristicile anumitor bunuri sau servicii, în sensul articolului 3 alin. (1) lit. c) din Directiva 104/89 nu are nicio relevanță pentru aprecierea dacă aceeași marcă are caracter distinctiv în raport cu acele alte bunuri și servicii, în sensul literei b) din aceeași dispoziție.

Între cele două motive absolute există o relație, care poate fi caracterizată ca fiind una de la general (lipsa de distinctivitate) la special (descriptivitatea). În acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat în CauzaC‑51/10 P, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI că mărcile lipsite de distinctivitate se deosebesc de cele descriptive, chiar dacă există o anumită suprapunere între aceste două motive absolute de refuz. Deosebirea constă în aceea că primele acoperă toate împrejurările în care un semn nu poate permite, în sine, distincția dintre produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi, pe când celelalte se referă exclusiv la mărcile care desemnează o caracteristică a produselor și serviciilor, între care specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului, fără ca enumerarea să fie limitativă.[89]

Putem conchide că o marcă descriptivă va fi întotdeauna, indiferent de circumstanțe, non-distinctivă[90]; o marcă despre care se va constata că este non-descriptivă nu va fi, însă, în mod implicit distinctivă; iar o marcă despre care s-a constatat că este descriptivă pentru o parte dintre produsele sau serviciile desemnate, va putea fi distinctivă sau non-distinctivă pentru celelalte[91], stabilirea descriptivității mărcii prin raportare la o parte din produsele sau serviciile desemnate, neavând nicio relevanță pentru examinarea distinctivității mărcii în raport cu celelalte[92].

În practică, invocarea în același timp a celor două motive de refuz a dat naștere unei varietăți de soluții procedurale adoptate de Tribunal, în funcție de ordinea în care a ales să analizeze cele două motive.

În unele cauze (de exemplu: T‑469/18, Battelle Memorial Institute/EUIPO (HEATCOAT) și T‑650/18, Reaktor Group/EUIPO (REAKTOR)), atunci când s-a constatat că marca este descriptivă, fiind incident motivul absolut prevăzut de articolul 7 alin. (1) lit. c) din Regulament, existența acestui motiv a atras, pe cale de consecință, și incidența articolului 7 alin. (1) lit. b), în legătură cu care nu a mai fost considerată necesară analiza pe fond.[93]

În alte cauze, în care s-a analizat cu prioritate articolul 7 alin. (1) lit. b) și s-a reținut lipsa caracterului distinctiv al mărcii, s-a considerat că motivul prevăzut de articolul 7 alin. (1) lit. c) a devenit inoperant. Aceasta, deoarece chiar dacă s-ar fi constatat că marca nu are caracter descriptiv – ceea ce este posibil, o marcă putând fi lipsită de distinctivitate pentru alte motive decât descriptivitatea (de exemplu, simplitatea excesivă sau banalitatea semnului, care fac imposibilă îndeplinirea funcției esențiale a mărcii, de indicare a originii produselor și serviciilor) – această marcă nu putea fi, oricum, înregistrată, dată fiind incidența articolului 7 alin. (1) lit. b).[94]

Au fost și situații în care ambele motive absolute de refuz au fost analizate deopotrivă. Spre exemplu, în cauza T-374/15, VM/EUIPO – DAT Vermögensmanagement (Vermögensmanufaktur)[95], Tribunalul a considerat că marca verbală Vermögensmanufaktur este descriptivă pentru servicii din clasa 35, corespunzând descrierii „Publicitate; servicii de gestiune a afacerilor; administrație comercială; lucrări de birou” și din clasa 36, corespunzând descrierii „Asigurări; afaceri financiare; afaceri monetare; gestionare de portofolii, consultații în domeniul financiar; afaceri imobiliare”. Combinația cuvântului „Vermögen” (tradus în limba română drept „patrimoniu”, „proprietate”, „capital”) și a cuvântului „Manufaktur” (tradus în limba română drept „fabrică”), fiecare în parte descriptiv pentru scopul și locul furnizării serviciilor, este ea însăși descriptivă, deoarece permite publicului relevant să stabilească imediat și fără o reflecție suplimentară o relație concretă și directă între semn și servicii. Pe de altă parte, s-a considerat că marca este și lipsită de distinctivitate, deoarece nu este nici suficient de originală, nici semnificativă și nici nu are o structură neobișnuită pentru a presupune un minim efort de interpretare, reflecție sau analiză din partea publicului relevant, dimpotrivă, marca are un sens clar și neechivoc, care nu presupune un „joc de cuvinte” de natură să confere, în mintea publicului relevant, un caracter fantezist[96].

3. Concluzii

Pentru a fi cu adevărat importantă din punct de vedere economic, marca trebuie să fie mult mai mult decât un simplu semn atașat unui produs sau unui serviciu: ea trebuie să fie „cartea de vizită” a titularului, prin care se construiește puterea de atracție exercitată asupra consumatorilor, capacitatea de evocare a experienței – „pozitivă” sau „negativă” – pe care un consumator a avut-o când a achiziționat produsele sau serviciile desemnate de marcă și, nu în ultimul rând, cu ajutorul căreia se construiește fidelitatea consumatorilor.

Hotărârile Tribunalului Uniunii Europene reprezintă o bogată resursă jurisprudențială în domeniul mărcilor, a cărei analiză este utilă și practicienilor din România care acordă consultanță pentru înregistrarea, formularea de observații sau anularea unei mărci naționale, examinează cererile de înregistrare a unei mărci naționale sau, după caz, asistă sau reprezintă părțile, ori chiar judecă litigiile din acest domeniu, întrucât, așa cum arătam în introducerea acestui studiu, articolul 7 alin. (1) lit. b) și c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 are corespondent în articolul 5 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Amintim că începând cu data de 1 mai 2019 a intrat în vigoare modificarea Regulamentului de procedură a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a instituit procedura de admitere în principiu a recursurilor împotriva hotărârilor Tribunalului prin care s-au soluționat căile de atac formulate împotriva deciziilor Camerelor de recurs ale EUIPO[97]. Modificarea este susceptibilă de a transforma de facto Tribunalul în ultimă instanță în contenciosul Uniunii Europene privind mărcile, desenele și modelele, acesta fiind un motiv în plus pentru a studia în profunzime jurisprudența Tribunalului.

Prezentul studiu nu epuizează aspectele relevante pentru aplicarea în practică a nondistinctivității și a descriptivității, ca motive absolute de refuz. Dimpotrivă, lasă deschisă calea altor analize aprofundate ale jurisprudenței, scopul acestui demers de cercetare fiind nu doar de a disemina în rândul practicienilor orientările jurisprudențiale ale Tribunalului, ci și de a da naștere unor dezbateri fructuoase în acest domeniu dinamic al proprietății industriale.


[1] Studiu redactat în timpul stagiului efectuat la Tribunalul Uniunii Europene, în cadrul cabinetului doamnei judecător Octavia Spineanu-Matei.Studiul a fost publicat în Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 4/2019.
[2] Dintr-un număr de 322 cauze pendinte în domeniul proprietății intelectuale, 304 se referă la mărci, 14 la desene și modele și patru la soiuri de plante, iar dintr-un număr de 349 cauze soluționate, 333 se referă la mărci, 15 se referă la desene și modele, iar o cauză la soiuri de plante.
[3] Având în vedere că Regulamentul (UE) 2017/1001 se aplică începând cu data de 1 octombrie 2017 (abrogând Regulamentul (CE) 2009/207 privind marca comunitară), precum și că majoritatea cauzelor analizate în prezentul articol intră sub incidența Regulamentului (CE) 2009/207, urmează să avem în vedere dispozițiile tranzitorii din articolul 211 din Regulamentul (UE) 2017/1001, potrivit cărora: trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III. Potrivit Anexei III, articolelor 1-7 din Regulamentul (CE) 2009/207, abrogat, le corespund articolele 1-7 din Regulamentul (UE) 2017/1001. De asemenea, important pentru hotărârile pronunțate cu privire la cererile privind decizii preliminare la care am făcut și vom face referire pe parcursul acestui studiu, aceleași dispoziții din Regulament, mai sus enumerate se regăsesc în dispozițiile articolului 3 alin. (1) lit. b) și c) din Directiva (CEE) 89/104 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (în prezent abrogată) și care au corespondent în dispozițiile articolului 4 alin. (1) lit. b) și c) din Directiva (UE) 2015/2436 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (în vigoare la data prezentului studiu).
[4] REGULAMENTUL (UE) NR. 2017/1001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L154/1 din data de 16.06.2017.
[5] Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată în M. Of. nr. 337/2014.
[6] A se vedea: Ordonanţa din 7 iunie 2016, Beele Engineering/EUIPO (WE CARE), T‑222/15, nepublicată, EU:T:2016:344, pct. 15-16; Hotărârea din 21 mai 2015, Mo Industries/OAPI (Splendid), T‑203/14, nepublicată, EU:T:2015:301, pct. 14-15; Hotărârea din 13 decembrie 2016, Puro Italian Style/EUIPO (smartline), T‑744/15, nepublicată, EU:T:2016:725, pct. 20-21; Hotărârea din 12 iunie 2007, MacLean-Fogg/OAPI (LOKTHREAD), T‑339/05, nepublicată, EU:T:2007:172, pct. 32; Hotărârea din 12 iulie 2012, Smart Technologies/OAPI, C‑311/11 P, EU:C:2012:460, pct. 23.
[7] Pentru aplicarea în practică a analizei în trei etape, a se vedea, spre exemplu: Hotărârea din 28 martie 2019, Robert Bosch GmbH v EUIPO (Simply. Connected.), T-251/17 și T-252/17, EU:T:2019:202; Ordonanța din 26 septembrie 2019, Nissin Foods Holdings/EUIPO – The GB Foods (Soba JAPANESE FRIED NOODLES), T‑663/18, nepublicată, EU:T:2019:716; Hotărârea din 30 aprilie 2013, Boehringer Ingelheim International/OAPI (RELY-ABLE), T‑640/11, nepublicată, EU:T:2013:225 ; Hotărârea din 29 noiembrie 2016, Chic Investments/EUIPO (eSMOKINGWORLD), T‑617/15, nepublicată, EU:T:2016:679.
[8] A se vedea: Hotărârea din 15 martie 2018, SSP Europe/EUIPO (SECURE DATA SPACE), T‑205/17, nepublicată, EU:T:2018:150, pct. 11-12; Hotărârea din 11 iulie 2019, Hauzenberger/EUIPO (TurboPerformance), T‑349/18, nepublicată, EU:T:2019:495, pct. 22-23; Hotărârea din 20 martie 2018, Webgarden/EUIPO (Dating Bracelet), T‑272/17, nepublicată, EU:T:2018:158, pct. 24.
[9] Pentru aplicarea în practică a analizei în trei etape a descriptivității unei mărci, a se vedea: Hotărârea din 2 mai 2018, Alpine Welten Die Bergführer/EUIPO (ALPINEWELTEN Die Bergführer), T‑428/17, nepublicată, EU:T:2018:240; Hotărârea din 17 octombrie 2019, United States Seafoods/EUIPO (UNITED STATES SEAFOODS), T‑10/19, nepublicată, EU:T:2019:751; Hotărârea din 5 noiembrie 2019, APEDA/EUIPO – Burraq Travel & Tours General Tourism Office (SIR BASMATI RICE), T‑361/18, nepublicată, EU:T:2019:777 ; Hotărârea din 7 septembrie 2017, VM/EUIPO – DAT Vermögensmanagement (Vermögensmanufaktur), T‑374/15, EU:T:2017:589.
[10] Hotărârea din 6 iunie 2019, Ortlieb Sportartikel/EUIPO (Représentation d’un polygone octogonal), T‑449/18, nepublicată, EU:T:2019:386, pct. 18.
[11]Hotărârea din 11 septembrie 2019, Orkla Foods Danmark/EUIPO (PRODUCED WITHOUT BOILING SCANDINAVIAN DELIGHTS ESTABLISHED 1834 FRUIT SPREAD), T‑34/19, nepublicată, EU:T:2019:576, pct. 21.
[12] Hotărârea din 9 septembrie 2019, Executive Selling/EUIPO (EXECUTIVE SELLING), T‑689/18, nepublicată, EU:T:2019:564, pct. 28; Hotărârea din 12 iunie 2019, Biedermann Technologies/EUIPO (Compliant Constructs), T‑291/18, nepublicată, EU:T:2019:407, pct. 20.
[13] Hotărârea din 12 iunie 2019, Biedermann Technologies/EUIPO (Compliant Constructs), T‑291/18, nepublicată, EU:T:2019:407, pct. 20.
[14] Hotărârea din 8 mai 2019, Battelle Memorial Institute/EUIPO (HEATCOAT), T‑469/18, nepublicată, EU:T:2019:302, pct. 22.
[15] Hotărârea din 13 februarie 2019, Nemius Group/EUIPO (DENTALDISK), T‑278/18, nepublicată, EU:T:2019:86, pct. 46.
[16] Hotărârea din 3 octombrie 2019, LegalCareers/EUIPO (LEGAL CAREERS), T-686, nepublicată, EU:T:2019:722, pct. 16; Hotărârea din 11 aprilie 2019, Adapta Color/EUIPO – Coatings Foreign IP (Rustproof System ADAPTA), T‑226/17, nepublicată, EU:T:2019:246, pct. 79;Hotărârea din 12 martie 2019, Novartis/EUIPO (SMARTSURFACE), T‑463/18, nepublicată, EU:T:2019:152, pct. 35.
[17] Hotărârea din 17 martie 2016, Mudhook Marketing/OAPI (IPVanish), T‑78/15, nepublicată, EU:T:2016:155, pct. 52.
[18] Hotărârea din 19 iunie 2019, Brita/EUIPO (Forma unui robinet), T‑213/18, nepublicată, EU:T:2019:435, pct. 50.
[19] arrêt du 5 juin 2019, Biolatte/EUIPO (Biolatte), T‑229/18, non publié, EU:T:2019:375, pct. 22.
[20] Hotărârea din 7 mai 2019, Fissler/EUIPO (vita), T‑423/18, EU:T:2019:291, pct. 6.
[21] Hotărârea din 24 septembrie 2019, Crédit Mutuel Arkéa/EUIPO – Confédération nationale du Crédit mutuel (Crédit Mutuel), T‑13/18, EU:T:2019:673.
[22] Hotărârea din 12 iulie 2019, Gruppo Armonie v EUIPO (mo.da), T-264/18, EU:T:2019:528, pct. 28.
[23] Aceste exemple au fost preluate din prezentarea cu titlul „Le niveau d’attention du public, est-il un critère pertinent dans le cadre de l’analyse du caractère distinctif/descriptif d’une marque?”, efectuată la data de 09.07.2019, în cadrul Grupului de reflecție „proprietate intelectuală”, din cadrul Tribunalului Uniunii Europene, de către Doamna judecător Octavia SPINEANU-MATEI.
[24] Hotărârea din 30 aprilie 2013, Boehringer Ingelheim International/OAPI (RELY-ABLE), T‑640/11, nepublicată, EU:T:2013:225, pct. 21, 24.
[25] Hotărârea din 23 ianuarie 2014, Novartis/OAPI (CARE TO CARE), T‑68/13, nepublicată, EU:T:2014:29, pct. 23; 36; 39.
[26] Hotărârea din 17 martie 2016, Mudhook Marketing/OAPI (IPVanish), T‑78/15, nepublicată, EU:T:2016:155, pct. 52.
[27] Hotărârea din 13 noiembrie 2008, Duro Sweden/OAPI (EASYCOVER), T‑346/07, nepublicată, EU:T:2008:496, pct. 46-49.
[28] Hotărârea din 23 noiembrie 2011, Geemarc Telecom/OAPI – Audioline (AMPLIDECT), T‑59/10, nepublicată, EU:T:2011:690, pct. 55, 56.
[29] Hotărârea din 31 ianuarie 2017, Coesia/EUIPO (Reprezentarea a două curbe roșii oblice), T‑130/16, nepublicată, EU:T:2017:44, pct. 22-24.
[30] Hotărârea din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI, C‑473/01 P și C‑474/01 P, EU:C:2004:260 pct. 33 și Hotărârea din 3 decembrie 2015, Omega International/OAPI (Reprezentarea unui cerc și a unui dreptunghi albe într-un dreptunghi negru), T‑695/14, nepublicată, EU:T:2015:928, pct. 15.
[31] Este vorba despre Hotărârea din 12 iulie 2012, Smart Technologies/OAPI, C‑311/11 P, EU:C:2012:460, pct. 48.
[32] Hotărârea din 28 martie 2019, Coesia/EUIPO (Reprezentare a două curbe roșii oblice), T‑829/17, nepublicată, EU:T:2019:199, pct. 36-37.
[33] Hotărârea din 4 iulie 2017, Pirelli Tyre/EUIPO (Poziția a două benzi curbe pe lateralele unui pneu), T‑81/16, nepublicată, EU:T:2017:463, pct. 53-54.
[34] Hotărârea din 12 septembrie 2007, Cain Cellars/OAPI (Représentation d’un pentagone), T‑304/05, nepublicată, EU:T:2007:271, pct. 22.
[35] Hotărârea din 12 iulie 2012, Smart Technologies/OAPI, C‑311/11 P, EU:C:2012:460, pct. 48-50;
[36] Hotărârea din 20 mai 2009, CFCMCEE/OAPI (P@YWEB CARD și PAYWEB CARD), T‑405/07 și T‑406/07, EU:T:2009:164, pct. 57.
[37] Principiul este întărit de considerentul nr. 4 al Regulamentului (UE) 2017/1001: Pentru a urmări obiectivele Uniunii menționate anterior, este necesar să se prevadă un regim al mărcilor Uniunii care conferă întreprinderilor dreptul de a dobândi, conform unei proceduri unice, mărci UE care să se bucure de o protecție uniformă și să producă efecte pe întreg teritoriul Uniunii. Principiul caracterului unitar al mărcii UE, astfel exprimat, ar trebui să se aplice cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.
[38] Hotărârea din 14 mai 2019, Eurolamp/EUIPO (EUROLAMP pioneers in new technology), T‑465/18, nepublicată, EU:T:2019:327, pct. 27 și jurisprudența citată.
[39] Hotărârea din 3 octombrie 2019, LegalCareers/EUIPO (LEGAL CAREERS), T-686, nepublicată, EU:T:2019: 722.
[40] Hotărârea din 9 septembrie 2019, Executive Selling/EUIPO (EXECUTIVE SELLING), T‑689/18, nepublicată, EU:T:2019:564.
[41] Hotărârea din 24 septembrie 2019, Crédit Mutuel Arkéa/EUIPO – Confédération nationale du Crédit mutuel (Crédit Mutuel), T‑13/18, EU:T:2019:673.
[42] Hotărârea din 11 aprilie 2019, Adapta Color/EUIPO (Bio proof ADAPTA), T-224/17, EU:T:2019:242.
[43] A se vedea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, pct. 34, 75, iar pentru o aplicare în practică a acestei analize de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a se vedea, spre exemplu: Hotărârea din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI, C‑468/01 P‑C‑472/01 P, EU:C:2004:259, pct. 33; Hotărârea din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, pct. 67; Hotărârea din 7 iulie 2005, Nestlé, C‑353/03, EU:C:2005:432, pct. 25.
[44] Hotărârea din 12 septembrie 2019, Deutsches Patent- und Markenamt (#darferdas?), C‑541/18, EU:C:2019:725. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu dintre o persoană fizică și Oficiul German pentru Brevete și Mărci, în legătură cu o cerere de înregistrare ca marcă a semnului cu hashtag #darferdas? și a privit interpretarea articolului 3 alin. (1) lit. (b) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, având corespondent articolul 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și articolul 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001.
[45] Potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, „(…) este necesar să se evite ca registrul mărcilor, care trebuie să fie adecvat și precis (Hotărârea din 12 decembrie 2002, Sieckmann, C‑273/00, EU:C:2002:748, punctul 50), să cuprindă semne care permit distingerea produselor sau serviciilor titularului de cele ale altor întreprinderi doar în ipoteza unei utilizări foarte specifice la care titularul probabil nu va recurge” (Hotărârea din 12 septembrie 2019, Deutsches Patent- und Markenamt (#darferdas?), C‑541/18, EU:C:2019:725, pct. 27).
[46] Ibidem, pct. 31.
[47] Spre exemplu, Hotărârea din 19 iunie 2019, adidas/EUIPO – Shoe Branding Europe (Reprezentarea a trei benzi paralele), T‑307/17, EU:T:2019:427, în care Tribunalul Uniunii Europene a interpretat marca în cauză prin raportare atât la definirea acesteia de către titular, ca fiind o marcă figurativă, cât și prin raportare la descriere: „marca este alcătuită din trei benzi paralele echidistante cu aceeași lățime, aplicate pe produs în indiferent ce direcție” (a se vedea, în acest sens, considerentele 2, 3, 24-47 din Hotărâre).
[48] Hotărârea din 27 martie 2019, Hartwall, C‑578/17, EU:C:2019:261. Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unei proceduri inițiate de Oy Hartwall Ab în legătură cu respingerea, de către Oficiul Național de Brevete și Înregistrări din Finlanda, a unei cereri de înregistrare a unei mărci alcătuită dintr-o culoare. Semnul a fost descris după cum urmează: „Culorile semnului sunt albastru (PMS 2748, PMS CYAN) și gri (PMS 877)” și a fost depus la înregistrare pentru produse din clasa 32 în sensul Aranjamentului de la Nisa, ce corespund descrierii „Ape minerale”. Oficiul finlandez a respins cererea de înregistrare a mărcii pentru lipsa caracterului distinctiv, motivând că „nu se poate conferi un drept exclusiv pentru înregistrarea anumitor culori dacă nu se dovedește că culorile a căror protecție se solicită în temeiul dreptului mărcilor au dobândit un caracter distinctiv în urma unei utilizări îndelungate și importante” (pct. 11-12). Tot în această cauză, Curtea a stabilit cu titlu preliminar că „articolul 2 din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că se opune, în circumstanțe precum cele din litigiul principal, înregistrării unui semn ca marcă, ca urmare a existenței unei contradicții în cererea de înregistrare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere”.
[49] Hotărârea din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI, C‑468/01 P‑C‑472/01 P, EU:C:2004:259, pct. 44-45; Hotărârea din 30 iunie 2005, Eurocermex/OAPI, C‑286/04 P, EU:C:2005:422, pct. 22, 23; Hotărârea din 25 octombrie 2007, Develey/OAPI, C‑238/06 P, EU:C:2007:635, pct. 82.
[50] Hotărârea din 8 mai 2008, Eurohypo/OAPI, C‑304/06 P, EU:C:2008:261, pct. 41.
[51] Hotărârea din 6 iunie 2019, Ortlieb Sportartikel/EUIPO (Représentation d’un polygone octogonal), T‑449/18, nepublicată, EU:T:2019:386. Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată marca la înregistrare fac parte din clasele 9, 12, 18 și 25 în sensul Aranjamentului Nisa.
[52] Ibidem, pct. 29.
[53] Ibidem, pct. 31.
[54] Hotărârea din 12 iulie 2019, Gruppo Armonie/EUIPO (mo.da), T‑264/18, nepublicată, EU:T:2019:528.
[55] Hotărârea din 12 iulie 2019, Gruppo Armonie v EUIPO (mo.da), T-264/18, EU:T:2019:528, p. 37; 39.
[56] Hotărârea din 28 martie 2019, Robert Bosch GmbH v EUIPO (Simply. Connected.), T-251/17 și T-252/17, EU:T:2019:202. Marca a fost refuzată la înregistrare pentru produsele din clasele 9, 37, 38 și 41 în sensul Aranjamentului Nisa, precum și pentru serviciile denumite „creare și instalări de programe pentru calculatoare” și „consultanță tehnică”, care fac parte din clasa 42 în sensul Aranjamentului Nisa.
[57] Ibidem, pct. 59;61.
[58] Ibidem, pct. 62.
[59] Ibidem, pct. 99.
[60] A se vedea, în acest sens, Hotărârea din 17 mai 2017, EUIPO/Deluxe Entertainment Services Group, C‑437/15 P, EU:C:2017:380, pct. 32-35. În această cauză, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că repartizarea produselor și a serviciilor în cauză în una sau în mai multe grupe sau categorii trebuie să fie efectuată în special pe baza caracteristicilor lor comune și care prezintă o relevanță pentru analiza opozabilității sau a inopozabilității unui anumit motiv absolut de refuz în privința mărcii solicitate pentru respectivele produse și servicii. Rezultă că o astfel de apreciere trebuie să fie efectuată in concreto pentru examinarea fiecărei cereri de înregistrare și, dacă este cazul, pentru fiecare dintre diferitele motive absolute de refuz eventual aplicabile.
[61] Hotărârea din 24 septembrie 2019, Fränkischer Weinbauverband/EUIPO (Forma unei sticle), T‑68/18, nepublicată, EU:T:2019:677. Marca ce face obiectul hotărârii citate a fost depusă la înregistrare pentru următoarele clase de produse în sensul Aranjamentului Nisa: clasa 21 (sticle); clasa 31 (beri; ape minerale și aerate și alte băuturi nealcoolice; băuturi de fructe și sucuri de fructe; siropuri și alte preparate pentru prepararea băuturilor); clasa 33 (băuturi alcoolice (cu excepția berii); băuturi spirtoase; vinuri; vinuri spumante și spumante; băuturi pe bază de vin). Hotărârea prezintă o foarte utilă trecere în revistă a jurisprudenței Curții și a Tribunalului Uniunii Europene privitoare la aprecierea caracterului distinctiv al mărcilor tridimensionale.
[62] Ibidem, pct. 38-39;48;51.
[63] Jacques AZÉMA, Jean-Cristophe GALLOUX, Droit de la propriété industrielle (Paris: Dalloz, 2017), 1037.
[64] Hotărârea din 16 octombrie 2014, Larrañaga Otaño/OAPI (GRAPHENE), T‑458/13, EU:T:2014:891, pct. 18; Hotărârea din 7 decembrie 2017, Colgate-Palmolive/EUIPO (360°), T‑332/16, nepublicată, EU:T:2017:876, pct.17 și Hotărârea din 25 octombrie 2018, Devin/EUIPO – Haskovo (DEVIN), T‑122/17, EU:T:2018:719, pct. 19.
[65] Tribunalul Uniunii Europene a arătat, cu privire la această problemă, că potrivit jurisprudenței, în scopul evaluării caracterului descriptiv al unui semn, întrebarea decisivă este dacă elementele figurative schimbă, din punctul de vedere al publicului relevant, sensul mărcii solicitate prin raportare la produsele sau serviciile desemnate (Hotărârea din 15 mai 2014, Katjes Fassin/OAPI (Yoghurt-Gums), T‑366/12, nepublicată, EU:T:2014:256, pct. 30; Hotărârea din 10 septembrie 2015, Laverana/OAPI (BIO PROTEINREICHER PFLANZENKOMPLEX AUS EIGENER HERSTELLUNG), T‑571/14, nepublicată, EU:T:2015:626, pct. 20; Hotărârea din 6 aprilie 2017, Metabolic Balance Holding/EUIPO (Metabolic Balance), T‑594/15, nepublicată, EU:T:2017:261, pct. 33).
[66] Ordonanţa din 20 noiembrie 2015, Zitro IP/OAPI (WORLD OF BINGO), T‑202/15, nepublicată, EU:T:2015:914, pct. 22; Hotărârea din 6 aprilie 2017, Metabolic Balance Holding/EUIPO (Metabolic Balance), T‑594/15, nepublicată, EU:T:2017:261, pct. 33; Hotărârea din 11 iulie 2012, Laboratoire Garnier/OAPI (natural beauty), T‑559/10, nepublicată, EU:T:2012:362, pct. 27; Hotărârea din 4 iulie 2018, Deluxe Entertainment Services Group/EUIPO, T‑222/14 RENV, nepublicată, EU:T:2018:402, pct. 30-31.
[67] Hotărârea din 11 aprilie 2019, Adapta Color/EUIPO (Bio proof ADAPTA), T‑224/17, EU:T:2019:242, pct. 99 și Hotărârea din 14 iulie 2017, Klassisk investment/EUIPO (CLASSIC FINE FOODS), T‑194/16, nepublicată, EU:T:2017:498, pct. 23.
[68] Pentru interpretarea, în acest sens, a articolului 7 alin. (1) lit. c) din Regulamentul 2017/1001, a se vedea Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, pct. 49; Hotărârea din 10 iulie 2014, BSH/OAPI, C‑126/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2065, pct. 20 și Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Ecolab USA/EUIPO (SOLIDPOWER), T‑40/18, nepublicată, EU:T:2019:18, pct. 22.
[69] Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, pct. 50; Hotărârea din 10 iulie 2014, BSH/OAPI, C‑126/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2065, pct. 21-22; Hotărârea din 11 octombrie 2018, M&T Emporia Ilektrikon-Ilektronikon Eidon/EUIPO (fluo.), T‑120/17, nepublicată, EU:T:2018:672, pct. 24; Hotărârea din 12 decembrie 2018, Bischoff/EUIPO – Miroglio Fashion (CARACTÈRE), T‑743/17, nepublicată, EU:T:2018:911, pct. 25; Hotărârea din 17 ianuarie 2019, Ecolab USA/EUIPO (SOLIDPOWER), T‑40/18, nepublicată, EU:T:2019:18, pct. 23.
[70] Hotărârea din 16 octombrie 2014, Larrañaga Otaño/OAPI (GRAPHENE), T‑458/13, EU:T:2014:891, pct. 20 teza finală; a se vedea, de asemenea, Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, pct. 102.
[71] Hotărârea din 6 septembrie 2018, Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise/EUIPO, C‑488/16 P, EU:C:2018:673, pct. 44-45.
[72] Hotărârea din 11 octombrie 2018, M&T Emporia Ilektrikon-Ilektronikon Eidon/EUIPO (fluo.), T‑120/17, nepublicată, EU:T:2018:672, pct.40.
[73] Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, pct. 37.
[74] Hotărârea din 12 iunie 2007, MacLean-Fogg/OAPI (LOKTHREAD), T‑339/05, nepublicată, EU:T:2007:172, pct. 29.
[75] Hotărârea din 6 februarie 2019, Marry Me Group/EUIPO (marry me), T‑333/18, nepublicată, EU:T:2019:60, pct. 24.
[76] Hotărârea din 6 februarie 2019, Marry Me Group/EUIPO (marry me), T‑333/18, nepublicată, EU:T:2019:60.
[77] Marca a fost depusă la înregistrare pentru produsele din clasa 9 și serviciile din clasa 45 în sensul Aranjamentului NISA. Camera de recurs a EUIPO, a respins recursul formulat împotriva deciziei de refuz provizoriu, reținând, în esență, că semnul depus la înregistrare descrie în mod direct specia și destinația produselor și serviciilor vizate, că expresia „marry me” va transmite direct și clar publicului vizat, alcătuit din consumatorii anglofoni ai Uniunii Europene care aparțin atât marelui public, cât și profesioniștilor, că toate produsele și serviciile revendicate, din clasele 9 și 45, au ca scop punerea în legătură a partenerilor îndrăgostiți în scopul de a se căsători; că inclusiv elementele figurative simbolizează exclusiv mesajul pur descriptiv al expresiei „marry me”, în sensul că produsele și serviciile au scop precizat mai sus; că semnul indică cu claritate publicului faptul că toate produsele și serviciile în cauză urmăresc un obiectiv, respectiv găsirea unei persoane care dorește să se căsătorească. De asemenea, Camera de recurs a EUIPO a mai stabilit că semnul solicitat la înregistrare nu este intrinsec distinctiv, în sensul articolului 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001.
[78] Hotărârea din 14 decembrie 2018, Dermatest/EUIPO (ORIGINAL excellent dermatest 3-star-guarantee.de), T‑801/17, nepublicată, EU:T:2018:970
[79] Hotărârea din 14 decembrie 2018, Dermatest/EUIPO (ORIGINAL excellent dermatest 5-star-guarantee.de CLINICALLY TESTED), T‑802/17, nepublicată, EU:T:2018:971.
[80] Ambele mărci au fost depuse la înregistrare pentru servicii din clasa 42. Camera de recurs a EUIPO, a respins recursul formulat împotriva deciziilor de refuz provizoriu la înregistrarea celor două mărci, reținând, în esență, că mărcile au caracter descriptiv și sunt lipsite de distinctivitate. În motivarea privitoare la caracterul descriptiv al mărcilor, Camera de recurs a EUIPO a reținut că serviciile în cauză se adresează publicului specializat din sectorul cosmetic, anglofon, situat pe teritoriul Regatului Unit și al Irlandei, că publicul relevant va înțelege cu ușurință elementele verbale ale mărcilor, care descriu serviciile pentru care s-a solicitat marca la înregistrare și că elementele figurative, reprezentate de un cerc inspirat dintr-un sigiliu, în contrast negru și alb, cu un font standard, având un dreptunghi cu trei, respectiv 5 stele nu este de natură a deturna atenția publicului de la mesajul descriptiv al elementelor verbale. În motivarea referitoare la lipsa de distinctivitate a mărcilor, Camera de recurs a EUIPO a estimat că îmbinarea dintre o indicație pur descriptivă, a cărei semnificație este imediat înțeleasă de publicul relevant și elementele figurative care nu sunt distinctive prin ele însele, este lipsită de caracter distinctiv.
[81] Hotărârea din 9 septembrie 2019, Executive Selling/EUIPO (EXECUTIVE SELLING), T‑689/18, nepublicată, EU:T:2019:564.
[82] Hotărârea din 7 mai 2019, Fissler/EUIPO (vita), T‑423/18, EU:T:2019:291.
[83] Hotărârea din 11 aprilie 2019, Adapta Color/EUIPO (Bio proof ADAPTA), T-224/17, EU:T:2019:242.
[84] Hotărârea din 17 septembrie 2019, TrekStor/EUIPO (Theatre), T‑399/18, nepublicată, EU:T:2019:612. Marca a fost depusă la înregistrare pentru clasele 9, 28, 35, 41, 42 în sensul Aranjamentului Nisa. EUIPO a refuzat înregistrarea semnului ca marcă pentru motivele absolute de refuz prevăzute în articolul 7 alineat (1) literele b) și c) din Regulamentul (UE) 1001/2017, decizia de refuz fiind menținută și de Camera de recurs a EUIPO.
[85] Dezlegarea acestei probleme nu a primit, aparent, o soluție unitară, în unele cauze stabilindu-se că este suficient ca un semn să fie descriptiv doar în privința unei părți din produsele și serviciile pentru care se solicită înregistrarea, pentru a fi refuzat la înregistrare. De exemplu, prin Hotărârea din 14 mai 2013 pronunțată în Cauza T-244/12, Unister/OAPI (fluege.de), Tribunalul a arătat, citând jurisprudență anterioară, că „(…) faptul că un semn verbal este descriptiv numai în raport cu o parte dintre produsele sau serviciile dintr-o categorie menționată ca atare în cererea de înregistrare nu împiedică respingerea înregistrării acestui semn verbal. Astfel, dacă, într-un asemenea caz, semnul în discuție ar fi înregistrat ca marcă comunitară pentru categoria revendicată, nimic nu s-ar opune ca titularul acestuia să îl utilizeze și pentru produsele sau pentru serviciile din categoria pentru care este descriptiv. (…) Întrucât reclamanta nu și-a restrâns cererea de înregistrare a unei mărci pentru a exclude din domeniul de aplicare al acestei cereri celelalte servicii în litigiu în cazul în care ar fi furnizate în domeniul transportului aerian și al zborurilor, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat, pentru motivele exprimate în special la punctele 20-22 din decizia atacată, că marca solicitată este descriptivă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, în ceea ce privește aceste celelalte servicii în litigiu menționate în cererea de înregistrare a unei mărci” (Hotărârea din 14 mai 2013, Unister/OAPI (fluege.de), T‑244/12, EU:T:2013:243, pct. 40). Jurisprudență similară este citată și în Hotărârea din 15 mai 2014, Louis Vuitton Malletier/OHMI, C‑97/12 P, nepublicată, EU:C:2014:324, pct. 94.
[86] Hotărârea din 20 septembrie 2019, Multifit/EUIPO (real nature), T‑458/18, nepublicată, EU:T:2019:634.
[87] Marca a fost depusă la înregistrare pentru clasele de produse și servicii 5, 28, 31 și 35 în sensul Aranjamentului Nisa. EUIPO a refuzat înregistrarea semnului ca marcă pentru motivele absolute de refuz prevăzute în articolul 7 alineat (1) literele b) și c) din Regulamentul (UE) 1001/2017, decizia de refuz fiind menținută de Camera de recurs a EUIPO. Tribunalul a admis în parte recursul formulat împotriva deciziei camerei de recurs a EUIPO, stabilind că marca poate fi înregistrată pentru serviciile publicitate, marketing, consiliere la nivel organizațional și profesional pentru franciză.
[88] Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C-363/99, EU:C:2004:86.
[89] A se vedea, în acest sens, Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, pct. 48-50.
[90] Pentru punctul de vedere potrivit căruia o marcă despre care s-a statuat că este descriptivă nu trebuie analizată și sub aspectul lipsei de caracter distinctiv, a se vedea Ordonanţa din 13 februarie 2008, Indorata-Serviços e Gestão/OAPI, C‑212/07 P, nepublicată, EU:C:2008:83, pct. 28.
[91] În practică, poate fi întâlnită situația în care aceeași marcă să fie descriptivă pentru o parte dintre produse sau servicii și lipsită de distinctivitate pentru celelalte produse sau servicii pe care le desemnează. Dimpotrivă, o marcă poate fi considerată descriptivă pentru o parte din produse și servicii și distinctivă pentru celelalte produse sau servicii pe care le desemnează. Tocmai de aceea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în considerentele hotărârii pronunțate în Cauza Koninklijke KPN Nederland că atunci când marca se solicită la înregistrare pentru produse sau servicii variate, autoritatea competentă trebuie să verifice, prin raportare la fiecare dintre produsele sau serviciile solicitate, dacă vreunul din motivele absolute de refuz la înregistrare este aplicabil mărcii respective, fiind posibil a se ajunge la diferite concluzii, în funcție de produsele sau serviciile în cauză (considerentul 73). Pentru o aplicare în practică a acestei analize, a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2019, Multifit/EUIPO (real nature), T‑458/18, nepublicată, EU:T:2019:63.
[92] Pentru o aplicare în practică a acestei analize, a se vedea Hotărârea din 20 septembrie 2019, Multifit/EUIPO (real nature), T‑458/18, nepublicată, EU:T:2019:63; Hotărârea din 25 septembrie 2015, BSH/OAPI (PerfectRoast), T‑591/14, nepublicată, EU:T:2015:700.
[93] A se vedea, în acest sens, Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, pct. 86, potrivit căreia „(…) o marcă verbală care este descriptivă cu privire la caracteristici ale produselor și serviciilor, în sensul articolului 3 alin. (1) lit. c) din Prima Directivă (CEE) 84/104 (n.n. – articolul 7 alineatul (1) lit. (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001) este, din acest motiv, în mod necesar lipsită de caracter distinctiv pentru aceleași produse și servicii, în sensul literei b) din aceeași dispoziție a Directivei (n.n. – articolul 7 alineatul (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001). O marcă poate, cu toate acestea, să fie lipsită de caracter distinctiv prin raportare la produse și servicii pentru alte motive decât eventualul său caracter descriptiv”. Pentru exemple de cauze în care existența motivului absolut prevăzut de articolul 7 alin. (1) lit. c) din Regulament a implicat, în mod automat, și incidența articolului 7 alin. (1) lit. b), a se vedea: Hotărârea din 8 mai 2019, Battelle Memorial Institute/EUIPO (HEATCOAT), T‑469/18, nepublicată, EU:T:2019:302, pct. 42-45 ; Hotărârea din 20 septembrie 2019, Reaktor Group/EUIPO (REAKTOR), T‑650/18, nepublicată, EU:T:2019:635, pct. 54-59.
[94] A se vedea, cu titlu de exemplu: Hotărârea din 12 iulie 2019, Miles-Bramwell Executive Services/EUIPO (FREE), T‑113/18, nepublicată, EU:T:2019:531; Hotărârea din 14 mai 2019, Eurolamp/EUIPO (EUROLAMP pioneers in new technology), T‑466/18, nepublicată, EU:T:2019:326.
[95] Hotărârea din 7 septembrie 2017, VM/EUIPO – DAT Vermögensmanagement (Vermögensmanufaktur), T‑374/15, EU:T:2017:589, pct. 76, 111.
[96] Pentru alte exemple similare a se vedea: Hotărârea din 16 aprilie 2015, Drogenhilfe Köln Projekt/OAPI (Rauschbrille), T‑319/14, nepublicată, EU:T:2015:208; Hotărârea din 10 septembrie 2015, Volkswagen/OAPI (STREET), T‑321/14, nepublicată, EU:T:2015:619
[97] Potrivit art. 170a-170b din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene din 25.09.2012, recursul formulat împotriva unei hotărâri a Tribunalului, prin care a fost soluționată o cale de atac împotriva unei decizii pronunțate de o Cameră de recurs a EUIPO trebuie să aibă anexată o cerere de admitere în principiu a recursului în care să se expună chestiunea importantă pe care o ridică recursul pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii și să se prezinte toate elementele necesare pentru a permite Curții să se pronunțe asupra acestei cereri. În lipsa cererii, vicepreședintele Curții declară recursul inadmisibil. Decizia cu privire la admiterea în principiu a recursului se ia la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, de o cameră special constituită în acest scop, prezidată de vicepreședintele Curții și compusă din judecătorul raportor și din președintele camerei de trei judecători din care face parte judecătorul raportor, la data introducerii cererii.


Drd. Andreea Livadariu
Tribunalul Uniunii Europene


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.