Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





TUE. T-135/19 – Corporació Catalana de Mitjans Audiovisuals/EUIPO – Dalmat (LaTV3D). Marcă verbală a Uniunii Europene. Risc de confuzie cu marca națională TV3. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
06.02.2020 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Dalmat (LaTV3D). Marcă verbală a Uniunii Europene. Risc de confuzie cu marca națională TV3. Articolul 8 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001.

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor.

La data de 18 iulie 2016, domnul Stéphane Dalmat a solicitat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) înregistrarea semnului verbal LaTV3D pentru servicii din clasele 38 (corespunzătoare descrierii „servicii de telecomunicații”) și 41 (corespunzătoare descrierii „educație, recreere și sport; publicare de reviste și reportaje fotografice; traducere și interpretare”) în sensul Aranjamentului de la Nisa.

La data de 6 aprilie 2017, Televisió de Catalunya SA (în ale cărei drepturi s-a substituit în cursul procedurii în fața EUIPO, Corporació Catalana de Mitjans Audiovisuals SA) a formulat opoziție, întemeiată pe articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul (UE) 2017/1001), prin care a invocat existența unui risc de confuzie, în sensul articolului 8 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 207/2009 (devenit articolul 8 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) 2017/1001) cu marca națională verbală TV3, înregistrată în Spania pentru servicii din clasa 38 (corespunzătoare descrierii „servicii de telecomunicații; radiodifuziune și teledifuziune; teledifuziune prin cablu; transmisiune prin satelit; servicii de agenții de presă; agenție de presă; servicii de furnizare forumuri de discuții prin rețele informatice mondiale”) și din clasa 41 (corespunzătoare descrierii „servicii de editare și producție de emisiuni radiofonice și televizate; montaj și producție emisiuni de radio sau de televiziune; producție de filme; reportaje fotografice; organizare și producție de spectacole; divertisment televizat; servicii sportive și culturale; publicații electronice de cărți și jurnale online”).

Divizia de opoziții din cadrul EUIPO a respins, în întregime, opoziția, iar Camera de recurs a EUIPO a respins recursul, reținând, în esență, următoarele: în primul rând, teritoriul din care face parte publicul relevant este Spania, serviciile se adresează atât publicului larg cât și profesioniștilor cu un nivel de atenție care variază de la mediu la ridicat, riscul de confuzie fiind apreciat prin raportare la publicul cu un nivel de atenție mai scăzut; în al doilea rând, serviciile de „traducere și interpretare” aferente clasei 41 nu prezintă nicio similaritate cu serviciile pentru care s-a înregistrat marca anterioară, în timp ce restul serviciilor sunt în parte identice, în parte similare, în grade diferite; în al treilea rând, semnele în conflict au în comun elementul foarte slab „tv3”, însă în semnul solicitat la înregistrare, cifra 3 formează cu litera „d” combinația „3d” care înseamnă tridimensional și care conduce la concluzia că semnele sunt similare, la un nivel scăzut, din punct de vedere vizual și fonetic, dar diferite din punct de vedere conceptual; în al patrulea rând, marca anterioară, având în vedere semnificația sa, beneficiază de un slab caracter distinctiv intrinsec prin raportare la serviciile vizate, iar reclamanta nu a depus nicio dovadă a caracterului distinctiv ridicat, dobândit pe baza cunoașterii sale în rândul publicului relevant.

Împotriva celei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Corporació Catalana de Mitjans Audiovisuals SA.

Prin hotărârea pronunțată în data de 6 februarie 2020, Tribunalul a admis recursul și a anulat în parte decizia Camerei de recurs reținând existența riscului de confuzie cu privire la serviciile pentru care a fost solicitată marca la înregistrare, cu excepția serviciilor de „traducere și interpretare” din clasa 41.

  1. Publicul relevant

Tribunalul a confirmat constatările Camerei de recurs, necontestate de părți, potrivit cărora: sub un prim aspect, teritoriul din care face parte publicul relevant este Spania, având în vedere că marca anterioară este înregistrată în această țară; sub un al doilea aspect, serviciile vizate se adresează publicului larg, dar și clienților profesioniști, astfel încât nivelul de atenție variază de la mediu la ridicat și, sub un al treilea aspect, atunci când publicul relevant este alcătuit din consumatori ce fac parte atât din publicul larg, cât și din profesioniști, grupul având nivelul de atenție mai scăzut este cel care urmează a fi luat în considerare pentru examinarea riscului de confuzie.

  1. Compararea serviciilor

Tribunalul a arătat că potrivit unei jurisprudențe constante, este necesar să se țină cont de toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre servicii, cum ar fi natura, destinația, utilizarea lor, precum și caracterul concurent sau complementar. Și alți factori pot, de asemenea, să fie luați în considerare, cum ar fi canalele de distribuție a produselor (Hotărârea din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI–Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, EU:T:2007:219, paragraf 37 și jurisprudența citată).

Astfel, dacă serviciile de „traducere și interpretare” pot fi necesare pentru furnizarea anumitor servicii vizate de marca anterioară (cum ar fi „divertisment televizat”, „montaj și producție emisiuni radio sau de televiziune”, „producție filme”), acestea sunt, totuși, specifice și în general furnizate fie de profesioniști independenți, fie de societăți specializate în furnizarea de astfel de servicii. Mai mult, serviciile de „traducere și interpretare” fac, în general, obiectul unor contracte diferite.

În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia, în esență, serviciile de „traducere și interpretare” sunt complementare celor vizate de marca anterioară deoarece se folosesc în domeniul producției audiovizuale și a producției de emisiuni, Tribunalul a amintit că modalitățile particulare în care serviciile sunt furnizate pot varia în timp și urmează voința titularilor mărcilor în conflict, astfel încât nu sunt adecvate pentru analiza prospectivă a riscului de confuzie între mărci (Ordonanţa din 22 martie 2012, Emram/OAPI, C‑354/11 P, nepublicată, EU:C:2012:167, paragraf 73 și jurisprudența citată).

De asemenea, potrivit jurisprudenței, pentru a stabili dacă serviciile sunt complementare, trebuie verificat dacă există o legătură strânsă între serviciile în cauză, de așa natură încât publicul relevant să se poată gândi că sunt furnizate de aceeași întreprindere (Ordonanţa din 8 mai 2014, OAPI/Sanco, C‑411/13 P, nepublicată, EU:C:2014:315, paragraf 54). Or, reclamanta nu a reușit să explice în ce măsură simplul fapt că serviciile de „traducere și interpretare” pot fi adesea utilizate împreună cu anumite servicii pentru care marca anterioară a fost înregistrată, este suficient pentru a caracteriza o astfel de legătură strânsă, chiar dacă natura acestor servicii este foarte diferită și competențele de care are nevoie o întreprindere pentru a furniza unele sau altele dintre servicii sunt foarte diferite. De exemplu, reclamanta nu a explicat deloc de ce publicul, atunci când urmărește o emisiune care face parte din serviciul de „divertisment televizat”, al cărei conținut ar putea fi tradus sau interpretat, s-ar gândi că această traducere sau interpretare este realizată de aceeași întreprindere care a realizat emisiunea.

Prin urmare, Tribunalul a înlăturat argumentele reclamantei și a confirmat constatările Camerei de recurs a EUIPO, conform cărora nu există similaritate între serviciile de „interpretare și traducere” vizate de marca solicitată și serviciile protejate de marca anterioară.

Restul serviciilor au fost considerate ca fiind în parte identice, în parte similare, în grade diferite, conform celor statuate prin decizia Camerei de recurs.

  1. Compararea semnelor

În ceea ce privește similaritatea semnelor, Tribunalul a arătat că analiza acesteia nu se poate limita la a compara exclusiv un element al unei mărci complexe cu o altă marcă. Dimpotrivă, comparația trebuie să aibă loc luând în calcul fiecare marcă în ansamblul său, ceea ce nu înlătură posibilitatea ca impresia de ansamblu produsă în mintea publicului de o marcă complexă să fie, în anumite circumstanțe, dominată de unul sau mai multe elemente componente (Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, paragraf 41 și jurisprudența citată). Numai în cazul în care toate celelalte elemente componente ale mărcii sunt neglijabile, aprecierea similarității s-ar putea face exclusiv pe baza elementului dominant (Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, paragraf 42 și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, nepublicată, EU:C:2007:539, paragraf 43).

Referitor la similaritatea vizuală și fonetică, Tribunalul a amintit că potrivit jurisprudenței, atunci când marca anterioară este înglobată în întregime în semnul solicitat la înregistrare, această circumstanță reprezintă un indiciu cu privire la similaritatea dintre cele două (Hotărârea din 20 aprilie 2018, holyGhost/EUIPO – CBM (holyGhost), T‑439/16, nepublicată, EU:T:2018:197, paragraf 33; Hotărârea din 11 noiembrie 2009, REWE-Zentral/OAPI – Aldi Einkauf (Clina), T‑150/08, nepublicată, EU:T:2009:431, paragraf 38; Hotărârea din 21 martie 2011, Visti Beheer/OAPI – Meister (GOLD MEISTER), T‑372/09, nepublicată, EU:T:2011:97, paragraf 27). În speță, trebuie constatat în primul rând că semnul TV3, care constituie marca anterioară, este integral conținut în semnul LaTV3D, solicitat la înregistrare. Singura diferență, constând în elementele adăugate, care nu sunt mai distinctive decât elementul lor comun „tv3”, nu este suficient de importantă pentru a reduce semnificativ similaritatea vizuală și fonetică dată de acest element comun.

Pe de altă parte, dacă este adevărat că, astfel cum a arătat Camera de recurs, semnele în conflict diferă prin partea lor inițială, căreia, în principiu, publicul relevant îi conferă mai multă importanță, această considerație nu se aplică în toate cazurile și nu pune la îndoială principiul potrivit căruia examenul similarității semnelor trebuie să presupună impresia de ansamblu produsă de acestea (Hotărârea din 16 septembrie 2009, Hipp & Co/OAPI-Laboratorios Ordesa (Bebimil), T‑221/06, nepublicată, EU:T:2009:330, paragraf 60 și jurisprudența citată). În plus, importanța părții inițiale a unui semn nu ar putea fi apreciată independent de circumstanțele speței și, în mod special, de caracteristicile specifice ale semnelor în conflict (Hotărârea din 13 aprilie 2011, United States Polo Association/OAPI – Textiles CMG (U.S. POLO ASSN.), T‑228/09, nepublicată, EU:T:2011:170, paragraf 37). În această privință, trebuie subliniat că în semnul solicitat la înregistrare, partea inițială, care precede elementul „tv3” comun semnelor în conflict, este doar articolul hotărât „la”. Prin urmare, nu se poate considera că partea inițială a semnului solicitat la înregistrare va atrage în mod deosebit atenția publicului relevant în impresia de ansamblu produsă de acesta sau în imaginea imperfectă care va rămâne în memorie.

Pe de altă parte, rezultă din jurisprudență că atunci când este vorba despre semne verbale relativ scurte, cum este cazul în speță, elementele din mijloc sunt la fel de importante ca cele de la începutul și de la sfârșitul semnului (Hotărârea din 20 aprilie 2005, Krüger/OAPI – Calpis (CALPICO), T‑273/02, EU:T:2005:134, paragraf 39). Așadar, la finalul comparației semnelor în conflict, este puțin important dacă elementul comun „tv3” figurează în partea din mijloc și nu la începutul semnului solicitat la înregistrare. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât elementul de început al semnului solicitat este puțin distinctiv, în măsura în care nu este vorba decât despre articolul „la” care, de altfel, este susceptibil să scoată în evidență cuvântul pe care îl precede.

Astfel, din moment ce elementele adiționale ale semnului solicitat nu sunt în mod special distinctive, în măsura în care nu este vorba decât despre articolul hotărât feminin și o literă a alfabetului, prezența lor nu este de natură a diminua substanțial similaritatea vizuală și fonetică a semnelor în conflict, rezultată din elementul comun „tv3”.

Prin urmare, reclamanta are dreptate atunci când susține că circumstanțele din speță nu sunt comparabile cu cele din cauza în care s-a pronunțat Hotărârea din 20 februarie 2018, BEPOST) (T‑118/16, nepublicată, EU:T:2018:86). În această din urmă cauză, Camera de recurs, confirmată de Tribunal, s-a bazat, pentru a reține o similaritate slabă între semnele în conflict, pe constatarea potrivit căreia în semnul solicitat BEPOST, elementul inițial „be” era mai distinctiv decât elementul verbal „post”, care coincidea cu marca anterioară POST (Hotărârea din 20 februarie 2018, Deutsche Post/EUIPO – bpost (BEPOST) (T‑118/16, nepublicată, EU:T:2018:86, paragrafele 45, 57 și 69). În schimb, în speța de față, semnele în conflict nu au în comun doar elementul „tv”, al cărui caracter distinctiv poate fi considerat ca fiind la fel de slab ca al elementului „post” din cauza menționată, ci au în comun elementul „tv3”, care este mai distinctiv decât elementul „post”.

Față de cele mai sus arătate, Tribunalul a conchis că în mod eronat a calificat Camera de recurs similaritatea vizuală și fonetică a semnelor în conflict ca fiind slabă. Astfel, diferențele pe care elementele „la” și „d”, prezente doar în semnul solicitat la înregistrare, le creează între aceste semne, respectiv lungimea lor, numărul de silabe și ritmul pronunției nu sunt în măsură să reducă semnificativ similaritatea vizuală și fonetică a acestora, care decurge din prezența elementului comun „tv3”, care nu este mai puțin distinctiv față de alte elemente. Dacă această similaritate nu este ridicată, astfel cum susține reclamanta, ea trebuie, totuși, calificată drept medie.

În ceea ce privește similaritatea conceptuală, Tribunalul a constatat că prezența elementului „tv” în semnele în conflict demonstrează că cele două se referă la conceptul de „televiziune” și că, în sens contrar celor susținute de Camera de recurs, prezența acestui element comun permite constatarea unei similarități conceptuale între semne. În al doilea rând, coincidența dintre semne nu este limitată la elementul „tv”, ci se extinde și la cifra „3”. În această privință, trebuie subliniat că cifra este atașată atât elementului care o precede („tv”), cât și literei „d”, care o urmează. Cu alte cuvinte, structura acestei mărci nu este caracterizată de prezența, în fața cifrei, de spații sau de cratime care ar avea drept consecință asocierea cifrei doar cu litera „d”, iar nu și cu elementul „tv” care, la fel ca în marca anterioară, o precede. Astfel, atunci când va întâlni semnul solicitat, în pofida elementelor adiționale pe care le are marca, publicul relevant este susceptibil de a atribui o semnificație conceptuală combinației dintre elementul „tv” și cifra 3. Această semnificație poate fi asociată de acest public cu marca anterioară, care conține aceeași combinație, or, potrivit jurisprudenței, publicul relevant nu are decât rar posibilitatea de a proceda la o comparație directă a diferențelor dintre mărci și trebuie să se bazeze pe imaginea imperfectă a acestora, care îi rămâne în memorie (Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, paragraf 26).

Trebuie evidențiat și faptul că, în orice caz, ideea tridimensionalității care decurge din elementul „3d”, care poate fi recunoscut în semnul solicitat la înregistrare, nu face decât să descrie o caracteristică a emisiunilor difuzate pe un canal de televiziune. Prin urmare, această idee nu lasă loc unei expresii de ansamblu care să aibă o semnificație total diferită de cea a mărcii anterioare. Aceasta implică faptul că, în sens contrar celor statuate de Camera de recurs, semnele în conflict prezintă un grad mediu de similaritate conceptuală, din moment ce au în comun elementul „tv3” și se referă, ambele, la ideea de televiziune.

În plus, nimic nu permite să se excludă că publicul relevant se poate gândi la canalul de televiziune numărul 3 ca fiind cel care furnizează servicii caracterizate de un aspect tridimensional. În această privință, având în vedere că în semnul solicitat nu există spațiu între cifra 3 și litera „d”, este posibil ca această marcă să fie interpretată ca un joc de cuvinte care, pentru a evita repetarea de două ori a cifrei 3, are semnificația „canalul de televiziune nr. 3 tridimensional”.

Față de toate aspectele mai sus relevate, Tribunalul a conchis în sensul că semnele în conflict au un grad mediu de similaritate vizuală, fonetică și conceptuală.

  1. Aprecierea globală a riscului de confuzie

În ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, Tribunalul a confirmat inexistența riscului de confuzie în ceea ce privește serviciile „traducere și interpretare” din clasa 41, care nu sunt similare cu serviciile pentru care a fost înregistrată marca anterioară.

Analizând global riscul de confuzie cu privire la celelalte servicii, Tribunalul a arătat că în mod greșit a considerat Camera de recurs faptul că diferențele conceptuale ale semnelor în conflict neutralizează similitudinile vizuale și fonetice. De fapt, aceste semne nu sunt diferite din punct de vedere conceptual, ci similare. Tribunalul a amintit că circumstanțele din această cauză se disting de  cele din cauza în care s-a pronunțat Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Ruiz-Picasso și alții/OAPI (C‑361/04 P, EU:C:2006:25), invocată de EUIPO pentru a susține că în mod corect a aplicat Camera de recurs teoria neutralizării în prezenta cauză. În cauza citată, s-a considerat că similaritățile vizuale și fonetice dintre semnele PICARO și PICASSO sunt neutralizate de diferențele conceptuale existente între aceste semne, semnul PICASSO fiind recunoscut imediat de către publicul relevant ca fiind numele celebrului Pablo Picasso și fiind, așadar, dotat cu un conținut semantic clar și determinat. În schimb, în cauza de față, pe de o parte marca anterioară este inclusă în semnul solicitat la înregistrare și, pe de altă parte, niciunul dintre semnele în conflict nu face trimitere la cineva sau ceva celebru.

În continuare, Tribunalul a arătat că eventuala recunoaștere a caracterului slab distinctiv al mărcii anterioare nu împiedică constatarea existenței riscului de confuzie. De fapt, luarea în considerare a caracterului distinctiv al mărcii anterioare pentru aprecierea riscului de confuzie nu reprezintă decât unul dintre elemente, între altele, care intervine în cadrul acestei aprecieri. De asemenea, chiar și în cazul unei mărci anterioare cu caracter distinctiv slab poate exista risc de confuzie, în mod special motivat de existența unei similarități a semnelor și produselor sau a serviciilor vizate (Hotărârea din 13 decembrie 2007, Xentral/OAPI – Pages jaunes (PAGESJAUNES.COM), T‑134/06, EU:T:2007:387, paragraf 70 și jurisprudența citată).

În aceste circumstanțe, trebuie să se concluzioneze că există un risc de confuzie cu privire la serviciile pentru care a fost solicitată marca la înregistrare, cu excepția serviciilor de „traducere și interpretare” din clasa 41 care sunt diferite, chiar dacă marca anterioară ar avea un slab caracter distinctiv, astfel că publicul relevant ar putea crede că serviciile provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic.

Hotărârea, cu referința T-135/19, Corporació Catalana de Mitjans Audiovisuals/EUIPO – Dalmat (LaTV3D), ECLI:EU:T:2020:36, poate fi consultată pe site-ul Curia integral în limba franceză aici.


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.