Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

ÎCCJ. Natura raportului de follow-up al Curții de Conturi
11.02.2020 | JURIDICE.ro

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că împotriva raportului Curții de Conturi privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raportul de follow-up) legiuitorul a dat dreptul conducătorului entităţii verificate de a formula doar „obiecţiuni” şi tot legiuitorul a stabilit în sarcina auditorilor publici externi competenţa de a analiza aceste obiecţiuni, conform Hotărârii nr. 155 din 29 mai 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi. În speță, instanța supremă, în acord cu instanța de fond, a considerat că ”raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie (raportul de follow-up) este un act de control care se întocmeşte în urma acţiunilor de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor transmise prin decizie şi, asimilat raportului de control, acesta nu poate fi contestat ca act de sine stătător, ci poate fi semnat „cu obiecţii” şi restituit în termen de 5 zile de la data înregistrării acestuia la entitate, urmând ca obiecţiunile propriu-zise să fie trimise în termen de 15 zile de la data înregistrării raportului la entitate, sub sancţiunea neluării în seamă.” În plus, dacă s-ar accepta posibilitatea contestării rapoartelor de follow-up pe calea contenciosului administrativ, s-ar permite contestarea indirectă a deciziilor respective, în condiţiile în care, fie acestea nu au fost contestate, fie au fost contestate iar contestaţiile au fost respinse în mod definitiv, ceea ce ar fi de nepermis. (Decizia nr. 1622 din 26 martie 2019, pronunțată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.