Prejudecata ca temei al conflictelor etnice. Nationalist Passions de Stuart J. Kaufman
11 februarie 2020 | Alexandra-Denisa MOTICA
Alexandra-Denisa Motica
Deși cartea[1] este mai mult de domeniul relațiilor internaționale (și al sociologiei?) decât de domeniul dreptului, consider că este un exercițiu interesant să aflăm de unde izvorăsc conflicte care, în unele cazuri, ar putea ajunge în fața unei instanțe internaționale, sau care pur și simplu au numeroase implicații legale. De multe ori, conflictele de natură etnică ridică probleme de drept constituțional și de drept internațional public – a fost cazul, de exemplu, al Iugoslaviei, pe teritoriul căreia au avut loc multiple masacre întemeiate pe motive etnice, două dintre care au ajuns în fața Curții Internaționale de Justiție (Bosnia și Herțegovina v. Serbia și Muntenegru și Croația v. Serbia).
Stuart Kaufman începe prin a-și prezenta teoria cu privire la cauzele conflictelor de natură etnică, teorie care cuprinde mai multe ipoteze, dar în centrul căreia se află prejudecata unui grup față de cei exteriori grupului. În opinia lui, prejudecata este rezultatul unor narațiuni care stau la baza unui grup și care stabilesc simboluri, predispoziții, cine face parte din grup și ce înseamnă a face parte din acel grup, incluzând „traume alese” și „glorii alese”.
Pentru a determina cauzele conflictelor etnice, autorul recurge nu numai la psihologia grupului, ci și la cea a individului, arătând modurile captivante în care apartenența la un anumit grup poate modifica reacțiile spontane ale membrilor. În acest sens, partizanii unui grup vor avea tendințe discriminatorii subconștiente față de aparținătorii unui grup displăcut, chiar dacă în mod conștient și deliberat nu sunt de acord cu discriminarea pe bază etnică.
În continuarea cărții, autorul analizează diverse conflicte cunoscute, la baza cărora s-au aflat diferențele etnice, așa ca acelea care au izbucnit în Rwanda, Africa de Sud, Tanzania și Sudan. Aceste exemple nu au fost alese de către profesor în mod aleatoriu, ci reprezintă acele conflicte a căror sursă a avut posibilitatea să o cerceteze în mod direct, având legătură cu statele implicate.
TOP 3 CITATE:
Ethnic conflict is a plague of our time.[2]
(…) in politics, as in everything else, people rarely act “rationally” to pursue their material interests; instead, they act intuitively and in knee-jerk fashion on the basis of their values and biases.[3]
(…) when we think about people’s behavior, our first question should not be about the person’s “rational” interests, but about his or her biases.[4]
CE MI-A PLĂCUT:
Analiza bazată pe ipoteze simplificate
Cartea este foarte ușor de urmărit, iar la fel este și argumentul pe care îl realizează Kaufman, mulțumită unui sistem foarte bine organizat, de ipoteze și subipoteze. Fiecare dintre acestea sunt exprimate într-o manieră cât mai simplificată la început, cu structuri de forma „cu cât… cu atât…”, care să indice două sau mai multe elemente direct proporționale (de exemplu, cu cât un grup se simte mai amenințat de către altul, cu atât mai ostilă va fi reacția celui dintâi).
În anumite părți, autorul utilizează chiar și ipoteze alternative, ca în cazul genocidului din Rwanda: neputând ști cu siguranță dacă președintele Habyarimana era extremist sau nu, din cauza morții lui premature, profesorul demonstrează că rezultatul la care ajunge este același în ambele ipoteze.
Prezentarea propriei teorii și a celorlalte teorii din domeniu în oglindă
Mi s-a părut foarte interesant cum, de fiecare dată când Kaufman a avut o opinie diferită sau nouă față de opiniile cunoscute în doctrină, în loc să își exprime dezacordul în mod explicit, a ales să își prezinte propria teorie în oglindă cu cea pusă de către el sub semnul întrebării. Astfel, lasă în mod elegant să se observe eventuala superioritate a raționamentului său față de cel majoritar, iar cititorul poate alege singur cărei opinii să se ralieze.
Așa a fost și în cazul teoriei asupra relației dintre narațiuni și prejudecăți. În timp ce constructiviștii iau partea fenomenului de coconstituire a acestora – în sensul că atât narațiunile, cât și prejudecățile sunt într-o continuă formare, influențându-se reciproc –, autorul consideră că evoluția prejudecăților este mult prea înceată față de cea a narațiunilor, iar prejudecata este astfel produsul narațiunilor.
CE NU MI-A PLĂCUT:
Discreditarea propriului proces
Chiar în primele pagini ale cărții, profesorul atrage atenția că punctul lui de vedere este ușor de combătut. Mai exact, pentru a dovedi că prejudecata este importantă în relațiile interetnice, Kaufman a realizat un sondaj cu privire la natura identității etnice și naționale, sondaj despre care consideră că alți specialiști vor argumenta că este viciat, deoarece a fost condus doar în Statele Unite, iar datele respective nu sunt universal valabile.
Deși mi se pare de admirat că a prevăzut eventuale critici și și-a asumat posibile neajunsuri, cred că ar fi putut face acest lucru fără să își pună în umbră întreaga teorie.
[1] Stuart J. Kaufman, Nationalist Passions, Cornell University Press, London, 2015.
[2] Conflictul etnic este o molimă a zilelor noastre.
[3] (…) în politică, la fel ca în orice alt domeniu, oamenii acționează arareori în mod rațional pentru a-și realiza interesele materiale; în schimb, aceștia acționează în mod intuitiv și spontan, pe baza valorilor și prejudecăților lor.
[4] (…) când ne gândim la comportamentul indivizilor, prima întrebare pe care ne-o punem nu ar trebui să fie care sunt interesele raționale ale acestora, ci care sunt prejudecățile lor.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
