Când instanțele române nu sunt competente să se pronunțe privind pensia de întreținere pentru un copil minor cu reședința în străinătate
10 aprilie 2023 | Andreea MARCA
Există situații în care instanțele române sunt investite cu soluționarea unor cauze care prezintă elemente de extraneitate, respectiv sunt chemate să se pronunțe asupra unor situații privind stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina unui părinte, atunci când un copil minor are reședința în străinătate.
Deloc puține, aceste spețe suportă discuții și ridică adevărate probleme în practică. Pornind de la situațiile premise în care un minor are reședința în străinătate, instanțele de judecată sunt ținute să se pronunțe în sensul aplicării prevederilor Regulamentului CE nr. 4 din 18 decembrie 2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere.
Potrivit art. 3 lit. d) din Regulamentul CE nr. 4/2009, ”Are competența de a hotărî în materie de obligații de întreținere în statele membre: (…..) (d) instanța judecătorească competentă în temeiul legii forului într-o acțiune privind răspunderea părintească atunci când cererea cu privire la o obligație de întreținere este accesorie respectivei acțiuni, cu excepția cazurilor în care respectiva competență se întemeiază numai pe cetățenia uneia dintre părți.”
”Reședința copilului” trebuie interpretată ca acea ”reședință obișnuită” și implică o analiză a fiecărui caz în parte. Așadar, trebuie reținuți și dovediți toți factorii de natură a arăta nu numai prezența fizică a copilului pe teritoriul unui stat membru, dar și o anumită integrare a sa într-un mediu social și familial.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a interpretat în Hotărârea A (C-523/07, EU:C:2009:225) că ”trebuie mai ales să fie luate în considerare durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru și ale mutării familiei în acest stat, cetățenia copilului, locul și condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, precum și raporturile de familie și sociale ale copilului în statul respectiv”.
Cu titlu de exemplu, achiziționarea sau închirierea unei locuințe poate constitui un indiciu al stabilirii reședinței părinților împreună cu minorul pe teritoriul unui stat, de asemenea, depunerea unei cereri de ajutor social la autoritățile competente din statul respectiv, în schimb dacă minorul locuiește alături de părinți o perioadă scurtă, fie vacanță sau nu, dar fără a fi integrat sub orice formă, oferind un caracter temporar situației, această împrejurare nu poate fi reținută ca fiind reședința copilului.
Avocat Andreea Marca, Baroul Bacău
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro