S-a stins Benjamin Ferencz, ultimul procuror supraviețuitor al proceselor de la Nürnberg
10 aprilie 2023 | JURIDICE.ro
Benjamin Ferencz, ultimul procuror supravieţuitor al proceselor de la Nürnberg, Bavaria – Germania (1945 – 1949), care au adus în faţa justiţiei criminalii de război nazişti după cel de-Al Doilea Război Mondial (1939 – 1945), unul dintre corifeii dreptului penal internaţional, avocat, profesor, scriitor și militant pentru drepturile omului s-a stins în somn, în seara de vineri, 7 aprilie 2023, la Boynton Beach – Florida, la venerabila vârstă de 103 ani – potrivit Reuters.
„Dacă tatăl meu ar fi putut face o ultimă declaraţie, sunt sigur că ar fi spus: ‘Lege. Nu război!'”, a declarat fiul acestuia Donald Ferencz.
„Astăzi, lumea a pierdut un lider în căutarea justiţiei pentru victimele genocidului şi ale crimelor conexe. Plângem moartea lui Ben Ferencz, ultimul procuror de la Nürnberg pentru crime de război. La vârsta de 27 de ani, fără nicio experienţă anterioară în procese, el a obţinut verdicte de vinovăţie împotriva a 22 de nazişti”, a transmis Muzeul Holocaustului din SUA într-o postare pe Twitter, ulterior instituția emițând și un mesaj de condoleanțe.
Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a emis astăzi următoarea declarație:
„Sunt întristat de trecerea în neființă a domnului Benjamin B. Ferencz.
După ce a văzut ororile Holocaustului din prima mână ca soldat și a investigat și a urmărit penal crimele de război naziste la procesele de la Nürnberg ca tânăr avocat, domnul Ferencz și-a dedicat cea mai mare parte a vieții încercării de a face lumea un loc mai bun. El a fost un avocat timpuriu și pasionat al înființării unei curți penale internaționale pe care a descris-o drept ‘veriga lipsă în ordinea juridică mondială’. Domnul Ferencz a rămas un apărător ferm al Curții Penale Internaționale pentru tot restul vieții.
În numele Națiunilor Unite, transmit cele mai profunde condoleanțe familiei domnului Benjamin Ferencz și tuturor oamenilor din întreaga lume ale căror vieți au fost atinse de un campion remarcabil și plin de compasiune pentru justiție și drepturile omului.
Cel mai bun tribut pe care îl aducem domnului Ferencz este să-și continue munca esențială de a promova responsabilitatea pentru crimele atrocități și de a ne asigura că vocile victimelor sunt auzite.”
Benjamin Berell Ferencz s-a născut pe 11 martie 1920, în comuna Șomcuta Mare din jud. Maramureș, într-o familie de etnie evreiască. Când avea doar 10 luni, familia sa s-a emigrat în Statele Unite ale Americii, la New York.
Potrivit Wikipedia, a absolvit Facultatea de Sociologie și Științe Sociale a City College din New York (1940), specializându-se în Prevenirea Criminalității și obținând o bursă la Facultatea de Drept a Universității Harvard, iar după promovarea examenului de licență (1943) s-a înrolat în armata americană.
Ferencz a luptat ca artilerist și infanterist în majoritatea campaniilor militare importante din Europa, sub comanda generalului George Patton, participând la debarcarea din Normandia și la bătălia de la Bulge.
Totodată, s-a alăturat Secţiei pentru Crime de Război a armatei americane, nou înfiinţată, care a adunat dovezi ale ororilor comise de regimul nazist, intervievând inclusiv supraviețuitorii lagărelor eliberate de Aliați, experiență traumatizantă despre care ulterior a spus:
„Lagăre precum Buchenwald, Mauthausen și Dachau sunt viu imprimate în ochii minții mele. Chiar și astăzi, când închid ochii, sunt martorul unei viziuni ucigașe pe care nu o pot uita niciodată…”
În 1947, când avea doar 27 de ani, Benjamin Ferencz a fost avansat la gradul de colonel și desemnat procuror la Nürnberg, unde foștii conducători ai regimului nazist, între care și feldmareșalul Hermann Göring, au fost judecaţi, în cadrul a 13 procese, pentru crime împotriva umanităţii, inclusiv pentru Holocaust – genocidul în care şase milioane de evrei şi câteva milioane de persoane de alte origini etnice au fost ucise sistematic.
Aceste procese au început sub conducerea judecătorului Robert Jackson de la Curtea Supremă a SUA.
Generalul Telford Taylor a fost desemnat ca șef al în cele 12 procese ulterioare procesului marilor criminali de război naziști. Datorită experienței sale ca investigator pentru crime de război, Ferencz a fost trimis împreună cu aproximativ 50 de cercetători la Berlin pentru a cerceta birourile și arhivele naziste. În mâinile lor stăteau dovezi copleșitoare ale genocidului nazist comis de către medicii, avocații, judecătorii, generalii, industriașii și alți germani care au jucat roluri principale în organizarea sau comiterea atrocităților naziste.
Ulterior, a fost numit procuror şef al Statelor Unite în procesul grupării paramilitare mobile de exterminare „Einsatzgruppen (Forțele Operative / Trupele de Acţiune)” – coordonată de SS –, remarcându-se prin tenacitatea de care a dat dovadă în probarea faptelor inculpaţilor:
„Cu tristeţe şi cu speranţă dezvăluim aici măcelul deliberat a peste un milion de bărbaţi, femei şi copii nevinovaţi şi lipsiţi de apărare. Aceasta a fost împlinirea tragică a unui program de intoleranţă şi aroganţă. Răzbunarea nu este scopul nostru şi nici nu căutăm doar o pedeapsă justă. Solicităm acestei instanţe să confirme prin acţiune penală internaţională dreptul omului de a trăi în pace şi demnitate, indiferent rasă sau crez. Cazul pe care îl prezentăm este o pledoarie a umanităţii în faţa legii”, a spus Ferencz în declaraţia sa de deschidere a procesului (VIDEO, aici), fiind primul procuror care a folosit termenul de „genocid” într-o instanță de judecată, introducându-l în declarația citată:
„Uciderea unor civili lipsiți de apărare în timpul unui război poate fi o crimă de război, dar aceleași crime sunt parte dintr-o altă crimă, una mai gravă, dacă vreți, genocid sau o crimă împotriva umanității. Aceasta este distincția pe care o facem în pledoaria noastră. Este reală și cea mai semnificativă. (…) Genocidul – exterminarea unor întregi categorii de fiinţe umane – a fost un instrument principal al doctrinei naziste.”
Procesul (foto Holocaust Encyclopedia) a durat între 29 septembrie 1947 şi 10 aprilie 1948, fiind şi astăzi considerat cel mai mare proces pentru crime de război din istorie.
Benjamin Ferencz a obţinut atunci condamnarea a 22 de ofiţeri germani, dintre care 20 de oficiali naziști, care au condus escadroanele itinerante ale morţii în timpul războiului, aceștia fiind găsiți vinovați pentru uciderea a peste un milion de persoane, majoritatea evrei, 13 dintre ei primind pedeapsa cu moartea, iar patru fiind executați.
Procesele de la Nürnberg au reprezentat o piatră de hotar pe calea stabilirii dreptului internaţional şi a tragerii la răspundere a criminalilor de război în cadrul unor procese echitabile:
„Ceea ce a fost cel mai semnificativ a fost că ne-au oferit şi mi-au oferit o perspectivă asupra mentalităţii criminalilor în masă. (…).
Uciseseră cu sânge rece peste un milion de oameni, inclusiv sute de mii de copii, şi am vrut să înţeleg cum se face că oameni educaţi – mulţi dintre ei aveau doctorate sau erau generali în armata germană – puteau nu doar să tolereze, ci şi să conducă şi să comită astfel de crime oribile”, a spus procurorul într-o declarație acordată în 2018 Asociaţiei Baroului American.
După încheierea proceselor, Ferencz – care vorbea fluent șase limbi, inclusiv germana – a rămas în Germania de Vest și a lucrat la programe destinate acordării de compensaţii victimele persecuţiei naziste, ajutând grupurile evreiești să obțină un acord de despăgubiri de la noul guvern, luând parte în 1952 la negocierile privind acordul dintre Israel şi Germania de Vest privind reparaţiile de război.
În 1956, s-a întors în SUA unde a practicat avocatura și a devenit profesor de Drept Internațional Public la Universitatea Pace din White Plains – New York (1985 – 1996).
Fiind tulburat de consecințele războiului din Vietnam, Benjamin Ferencz a făcut campanie pentru înființarea unei o instanțe internaționale care să-i urmărească și judece pe liderii guvernelor care au au comis crime de război, prin aceasta fiind un continuator al demersurilor și operei marelui penalist și diplomat român Vespasian V. Pella, pe care l-a cunoscut și apreciat și care l-a inspirat. În acest sens, într-un interviu acordat în anul 2017 și publicat și de JURIDICE, Benjamin Ferencz spunea:
„Implicarea mea privind crearea unei Curţi Penale Internaţionale a început datorită unui român, pe numele său Vespasian V. Pella. Acesta a scris în 1925 o carte intitulată „La criminalité collective des états et le droit pénal de l’avenir” (n.r. – „Criminalitatea colectivă a statelor şi dreptul penal al viitorului“). Am citit această carte în 1940, când eram student la Harvard. Cartea susţinea că din moment ce falsificarea de bani este un delict internaţional, ar fi necesară o curte penală internaţională. Ulterior, Vespasian Pella a ajuns să lucreze la Liga Naţiunilor, viitoarea ONU, şi acolo a militat mult în continuare pentru crearea unei curţi penale internaţionale. Aşa că aş spune că el a fost părintele fondator al Curţii Penale Internaţionale ce există acum la Haga. Şi cred că cititorii români trebuie să ştie că un român a avut un rol extrem de important în crearea Curţii Penale Internaţionale.”
A scris mai multe cărți și zeci de articole și a susținut numeroase prelegeri pe acest subiect, militând în favoarea înfiinţării Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga, ale cărei baze au fost puse prin Statutul de la Roma, votat în 1998 de un număr de 120 de state.
A participat activ la sesiunile Comisiei pregătitoare pentru CPI, monitorizând și punând la dispoziție expertiza sa cu privire la eforturile de definire a agresiunii, obiectivul înființării Curții fiind realizat în 2002, când Statutul acesteia a intrat în vigoare.
La vârsta de 91 de ani, Ferencz a luat parte la primul caz în faţa CPI, susţinând o declaraţie finală în cadrul urmăririi penale a lui Thomas Lubanga Dyilo, acuzat și, ulterior, condamnat pentru crime de război în Congo.
Potrivit site-ului său oficial, Benjamin Ferencz este autor al volumelor: „Definirea agresiunii internaționale. Căutarea păcii în lume” (1975), „O Curte Penală Internațională – Un pas către pacea mondială. O istorie și o analiză documentară” (1980), „Un ghid de bun simț pentru pacea mondială” (1985), „PlanetHood. Cheia supraviețuirii și prosperității tale” (1988), „Noi baze legale pentru supraviețuirea globală. Securitatea prin Consiliul de Securitate” (1995), „Mai puțin decât sclavii. Munca forțată evreiască și căutarea compensației” (în coautorat cu Telford Taylor, 2002), „Cuvinte de rămas-bun. 9 lecții ale unei vieți remarcabile” (2020) – publicată și în România (Editura RAO, București, 2021) – ș.a.
A fost, totodată, un donator important pentru Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, în anul 2015 fiind laureat al celei mai înalte distincții a muzeului, Premiul „Elie Wiesel”.
În lunile aprilie-mai 2022, în interviuri acordate canalului CNN – aici (VIDEO) și CBS, a deplâns și condamnat invazia Rusiei asupra Ucrainei, afirmând că preşedintele Vladimir Putin este „un criminal de război” şi că Rusia ar trebui judecată de justiţia internaţională pentru „agresiunea” comisă.
În 2009, Benjamin Ferencz a fost distins cu Premiul „Erasmus”, ce se acordă persoanelor sau instituţiilor cu contribuţii impresionante la cultura sau societatea europeană.
În aprilie 2022, i s-a conferit Medalia Libertății de către Guvernatorul Statului Florida – aici (VIDEO).
În decembrie din același an, Congresul Statelor Unite i-a acordat cea mai înaltă distincție a sa, Medalia de Aur a Congresului, pentru „activitatea sa de o viață în căutarea justiției globale”.
Un remarcabil documentar despre viața, cariera și lumea regretatului magistrat, realizat în anul 2018, poate fi vizionat aici (VIDEO).
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
