Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Portugalia la CEDO pendinte: Concedierea, folosirea probelor furnizate de GPS, practică judiciară contradictorie, și articolele 6 și 8 din Convenție
14.02.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a treia, CEDO

Cererea nr. 26968/16
Fernando Augusto FLORINDO DE ALMEIDA VASCONCELOS GRAMAXO împotriva Portugaliei
depusă la 9 mai 2016 și comunicată la 20 ianuarie 2020

1. Obiectul cererii (precum este redat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererea vizează concedierea reclamantului din motive disciplinare pe baza datelor preluate din sistemul de navigare GPS instalat în mașina de serviciu a reclamantului, furnizate de compania sa angajatoare.

Aceasta ridică probleme în temeiul articolului 8 și al articolului 6 § 1 din Convenție.

2. Întrebările comunicate părților

1. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private, contrar articolului 8 din Convenție?

În special:

1.1. Reclamantul a fost informat în mod corespunzător că datele de pe GPS-ul instalat în mașina companiei ar putea fi obținute și utilizate de către angajatorul său (a se vedea, mutatis mutandis, Bărbulescu c. România [MC), nr. 61496/08, §121, 5 septembrie 2017)?

1.2. Autoritățile și-au îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul articolului 8 pentru a asigura protecția dreptului reclamantului la viața privată (a se vedea López Ribalda și alții împotriva Spaniei [MC), nr. 1874/13 și 8567/13, §§87-91 și 109-111, din 17 octombrie 2019, și Bărbulescu, citată mai sus, §§109-121)?

2. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil având în vedere utilizarea împotriva sa a probelor obținute de la GPS în cadrul litigiului de dreptul muncii (a se vedea López Ribalda și alții, citat mai sus, §§149-152 cu referințele suplimentare de acolo)?

3. Având în vedere afirmația reclamantului potrivit căreia diferite curți de apel au ajuns la concluzii diferite în cazuri similare, a fost respectat principiul securității juridice, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție (a se vedea Lupeni, Greco Catolic Parish și alții c. România [MC], nr. 76943/11, §116, 29 noiembrie 2016; și Nejdet Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei [MC], nr. 13279/05, §§49-58, 20 octombrie 2011)?

3. Jurisprudența CEDO relevantă invocată de chiar CEDO

3.1. Bărbulescu împotriva României (disponibilă tradusă și în limba română pe HUDOC)

109. În speță, Curtea observă că măsura contestată de reclamant, și anume monitorizarea comunicărilor efectuate prin Yahoo Messenger, care a determinat inițierea unei proceduri disciplinare împotriva acestuia și concedierea lui ulterioară, pentru nerespectarea normelor interne de interzicere a utilizării resurselor societății în scopuri personale, stabilite de către angajatorul acestuia, nu a fost luată de o autoritate a statului, ci de o societate comercială de drept privat. Monitorizarea comunicărilor reclamantului de către angajator și consultarea de către acesta din urmă a conținutului lor, în vederea justificării concedierii persoanei în cauză, nu poate fi considerată așadar ca fiind o „ingerință” din partea unei autorități publice în exercitarea dreptului acestuia.
110. Cu toate acestea, Curtea observă că măsura adoptată de către angajator a fost confirmată de instanțele naționale. Este adevărat că monitorizarea comunicărilor reclamantului nu rezulta dintr-o intervenție directă a autorităților naționale; cu toate acestea, răspunderea acestor autorități ar fi angajată dacă faptele în litigiu ar rezulta din neîndeplinirea de către acestea a obligației de a garanta reclamantului exercitarea unui drept consacrat la art. 8 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Obst împotriva Germaniei, nr. 425/03, pct. 40 și 43, 23 septembrie 2010 și Schüth împotriva Germaniei, nr. 1620/03, pct. 54 și 57, CEDO 2010).
111. Având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, astfel cum sunt descrise la punctul 109 de mai sus, Curtea consideră, ținând seama de concluzia sa referitoare la aplicabilitatea art. 8 din Convenție (supra, pct. 81) și având în vedere că a avut loc o ingerință în exercitarea de către reclamant a dreptului său la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale din partea unui angajator privat, că acest capăt de cerere trebuie să fie examinat din perspectiva obligațiilor pozitive ale statului.
112. Deși delimitarea dintre obligațiile pozitive și obligațiile negative ale statului în temeiul Convenției nu se pretează unei definiții precise, principiile aplicabile sunt totuși comparabile. În special, în cele două cazuri, trebuie să se țină seama de echilibrul just care trebuie păstrat între interesul general și interesele individuale, statul beneficiind în orice situație de o marjă de apreciere [Palomo Sánchez și alții împotriva Spaniei (MC), nr. 28955/06 și alte 3 cereri, pct. 62, CEDO 2011].
b) Principiile generale aplicabile în ceea ce privește aprecierea obligației pozitive a statului de a asigura respectarea vieții private și a corespondenței în contextul raporturilor de muncă

113. Curtea reamintește că alegerea măsurilor adecvate pentru a garanta respectarea art. 8 din Convenție în raporturile dintre indivizi ține, în principiu, de marja de apreciere a statelor contractante. În fapt, există mai multe modalități de asigurare a respectării vieții private și natura obligației statului depinde aspectul vieții private aflat în discuție într-o anumită cauză [Söderman împotriva Suediei (MC), nr. 5786/08, pct. 79, CEDO 2013, cu referințele citate].
114. În speță, Curții îi revine sarcina de a clarifica natura și amploarea obligațiilor pozitive ale statului pârât, care era obligat să protejeze dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale în contextul raporturilor de muncă.
115. Curtea reamintește că a concluzionat că, în anumite circumstanțe, statul își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile pozitive pe care i le impune art. 8 din Convenție doar în cazul în care asigură respectarea vieții private în cadrul raporturilor dintre indivizi, prin instituirea unui cadru normativ care să țină seama de diferitele interese care trebuie să fie protejate într-un anumit context (X și Y împotriva Țărilor de Jos, citată anterior, pct. 23, 24 și 27 și M.C. împotriva Bulgariei, nr. 39272/98, pct. 150, CEDO 2003‑XII, ambele cauze privind săvârșirea de agresiuni sexuale asupra unor minori; a se vedea, de asemenea, K.U. împotriva Finlandei, nr. 2872/02, pct. 43 și 49, CEDO 2008, cauză care privește un anunț de natură sexuală publicat în numele unui minor pe un site de întâlniri online, Söderman, citată anterior, pct. 85, cauză referitoare la efectivitatea unor căi de atac în ceea ce privește o plângere privind atingerea adusă integrității personale de către o rudă apropiată, și Codarcea împotriva României, nr. 31675/04, pct. 102‑104, 2 iunie 2009, privind un caz de malpraxis medical.
116. Curtea admite că pot fi prevăzute măsuri de protecție atât în dreptul muncii, cât și în dreptul civil și dreptul penal. În ceea ce privește dreptul muncii, aceasta trebuie să stabilească dacă, în speță, statul pârât avea obligația să adopte un cadru normativ destinat să protejeze dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale în contextul relațiilor sale profesionale cu un angajator privat.
117. În această privință, Curtea subliniază că dreptul muncii prezintă caracteristici specifice, de care trebuie să se țină seama. Relația dintre un angajator și angajatul său este o relație contractuală, care implică drepturi și obligații specifice fiecărei părți și care se caracterizează printr-o relație de subordonare juridică. Aceasta este reglementată printr-un regim juridic propriu, care se distinge considerabil de regimul general al relațiilor dintre particulari (Saumier împotriva Franței, nr. 74734/14, pct. 60, 12 ianuarie 2017).
118. Dintr-o perspectivă normativă, dreptul muncii oferă o marjă de negociere părților la contractul de muncă. Astfel, în general, înseși părților le revine sarcina de a stabili o parte considerabilă a conținutului relațiilor dintre ele [a se vedea, mutatis mutandis, Wretlund împotriva Suediei (dec.), nr. 46210/99, 9 martie 2004, cauză referitoare la compatibilitatea cu art. 8 din Convenție a obligației impuse reclamantei, angajata unei centrale nucleare, de a fi supusă unor teste de depistare a drogurilor; în ceea ce privește acțiunea sindicală, analizată din perspectiva art. 11, a se vedea Gustafsson împotriva Suediei, 25 aprilie 1996, pct. 45, Culegere 1996‑II, și, mutatis mutandis, Demir și Baykara împotriva Turciei (MC), nr. 34503/97, pct. 140‑146, CEDO 2008, pentru cazul specific al funcționarilor]. În plus, pe baza elementelor de drept comparat de care dispune Curtea reiese că nu există niciun consens european în materie. Într-adevăr, puține state membre au reglementat în mod explicit problema exercitării de către angajați a dreptului lor la respectarea vieții lor private și a corespondenței acestora la locul de muncă (supra, pct. 52).
119. Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere extinsă pentru a evalua necesitatea adoptării unui cadru juridic care reglementează condițiile în care un angajator poate să adopte o politică de reglementare a comunicărilor care nu au caracter profesional, electronice sau de altă natură, ale angajaților acestuia la locul lor de muncă.
120. Cu toate acestea, marja de apreciere de care beneficiază statele în acest domeniu nu poate fi nelimitată. Instanțele interne trebuie să se asigure că punerea în aplicare de către un angajator a unor măsuri de monitorizare a corespondenței și a altor comunicări, indiferent de sfera de aplicare și durata acestora, este însoțită de garanții adecvate și suficiente împotriva abuzurilor (a se vedea, mutatis mutandis, Klass și alții împotriva Germaniei, 6 septembrie 1978, pct. 50, seria A nr. 28 și Roman Zakharov, citată anterior, pct. 232‑234).
121. Curtea este conștientă că situația evoluează rapid în acest domeniu. Cu toate acestea, apreciază că proporționalitatea și garanțiile procedurale împotriva arbitrarului sunt elemente esențiale. În acest context, autoritățile naționale ar trebui să țină seama de următorii factori.
i) A fost angajatul informat asupra posibilității angajatorului de a adopta măsuri de monitorizare a corespondenței și a celorlalte comunicări ale sale, precum și cu privire la punerea în aplicare a unor astfel de măsuri? Deși, în practică, aceste informații pot fi comunicate concret personalului în diverse moduri, în funcție de circumstanțele faptice specifice fiecărei cauze, Curtea consideră că, pentru ca măsurile să poată fi considerate conforme cu cerințele art. 8 din Convenție, avertizarea trebuie, în principiu, să fie clară în ceea ce privește natura monitorizării și prealabilă punerii în aplicare a acesteia.
ii) Care au fost amploarea monitorizării efectuate de angajator și gradul de intruziune în viața privată a angajatului? În această privință, trebuie să se facă distincție între monitorizarea fluxului comunicărilor și cea a conținutului acestora. În plus, trebuie luat în considerare dacă au fost monitorizate toate comunicările sau doar o parte a acestora și dacă monitorizarea a fost sau nu limitată în timp, precum și numărul persoanelor care au avut acces la rezultatele sale (a se vedea, în acest sens, Köpke, decizie citată anterior). Același lucru este valabil și pentru limitele spațiale ale monitorizării.
iii) A invocat angajatorul motive legitime pentru a justifica monitorizarea acestor comunicări și accesul la conținutul lor efectiv (a se vedea supra, pct. 38, 43 și 45, situația dreptului internațional și european în materie)? Monitorizarea conținutului comunicărilor fiind, prin natura sa, o metodă mult mai invazivă, aceasta necesită justificări mai serioase.
iv) Ar fi fost posibilă instituirea unui sistem de monitorizare bazat pe mijloace și măsuri mai puțin intruzive decât accesul direct la conținutul comunicărilor angajatului? În acest sens, este necesar să se aprecieze, în funcție de circumstanțele specifice fiecărei cauze, dacă scopul urmărit de către angajator putea fi atins fără ca acesta să aibă acces direct și integral la conținutul comunicărilor angajatului.
v) Care au fost consecințele monitorizării pentru angajatul care a fost supus la aceasta [a se vedea, mutatis mutandis, criteriul similar aplicat pentru examinarea proporționalității unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare, protejată de art. 10 din Convenție, în Axel Springer AG împotriva Germaniei (MC), nr. 39954/08, pct. 95, 7 februarie 2012, cu referințele citate]? În ce fel a utilizat angajatorul rezultatele măsurii de monitorizare, în special rezultatele respective au fost utilizate în vederea atingerii scopului declarat al măsurii (a se vedea, în acest sens, Köpke, decizie citată anterior)?
vi) I s-au oferit angajatului garanții corespunzătoare, în special atunci când măsurile de monitorizare ale angajatorului au avut un caracter intruziv? Aceste garanții trebuie, în special, să permită împiedicarea accesului angajatorului la conținutul efectiv al comunicărilor în cauză, atunci când angajatul nu a fost informat în prealabil cu privire la o astfel de posibilitate.
În acest context, este oportun să se aducă aminte că, pentru a prospera, raporturile de muncă trebuie să se bazeze pe încrederea între persoane (Palomo Sánchez și alții, citată anterior, pct. 76).

3.2. López Ribalda și alții împotriva Spaniei (doar cu un rezumat disponibil în limba română pe HUDOC)

a) Principes tirés de la jurisprudence de la Cour

87. La Cour rappelle que la notion de « vie privée » est une notion large, qui ne se prête pas à une définition exhaustive. Elle recouvre l’intégrité physique et morale d’une personne ainsi que de multiples aspects de son identité physique et sociale (voir, récemment, Denisov c. Ukraine [GC], no 76639/11, § 95, 25 septembre 2018). Elle englobe notamment des éléments d’identification d’un individu tels que son nom ou sa photographie (Schüssel c. Autriche (déc.), no 42409/98, 21 février 2002, et Von Hannover c. Allemagne (no 2) [GC], nos 40660/08 et 60641/08, § 95, CEDH 2012).
88. La notion de vie privée ne se limite pas à un « cercle intime », où chacun peut mener sa vie personnelle sans intervention extérieure, mais englobe également le droit de mener une « vie privée sociale », à savoir la possibilité pour l’individu de nouer et de développer des relations avec ses semblables et le monde extérieur (Bărbulescu c. Roumanie [GC], no 61496/08, § 70, 5 septembre 2017). À ce titre, elle n’exclut pas les activités professionnelles (Fernández Martínez c. Espagne [GC], no 56030/07, § 110, CEDH 2014 (extraits), Köpke c. Allemagne (déc.), no 420/07, 5 octobre 2010, Bărbulescu, précité, § 71, Antović et Mirković c. Monténégro, no 70838/13, § 42, 28 novembre 2017, et Denisov, précité, § 100) ni les activités qui ont lieu dans un contexte public (Von Hannover (no 2), précité, § 95). Il existe en effet une zone d’interaction entre l’individu et autrui qui, même dans un contexte public, peut relever de la vie privée (P.G. et J.H. c. Royaume-Uni, no 44787/98, § 56, CEDH 2001‑IX, Perry c. Royaume-Uni, no 63737/00, § 36, CEDH 2003‑IX (extraits), et Von Hannover (no 2), précité, § 95).
89. Un certain nombre d’éléments entrent en ligne de compte lorsqu’il s’agit de déterminer si la vie privée d’une personne est touchée par des mesures prises en dehors de son domicile ou de ses locaux privés. Puisqu’à certaines occasions les gens se livrent sciemment ou intentionnellement à des activités qui sont ou peuvent être enregistrées ou rapportées publiquement, ce qu’un individu est raisonnablement en droit d’attendre quant au respect de sa vie privée peut constituer un facteur significatif, quoique pas nécessairement décisif (P.G. et J.H. c. Royaume-Uni, précité, § 57, Bărbulescu, précité, § 73, et Antović et Mirković, précité, § 43). S’agissant de la surveillance des actions d’un individu au moyen de matériel photo ou vidéo, les organes de la Convention ont ainsi estimé que la surveillance des faits et gestes d’une personne dans un lieu public au moyen d’un dispositif photographique ne mémorisant pas les données visuelles ne constituait pas en elle-même une forme d’ingérence dans la vie privée (Herbecq et Association « Ligue des droits de l’homme » c. Belgique, nos 32200/96 et 32201/96, décision de la Commission du 14 janvier 1998, Décisions et rapports 92-A, p. 92, et Perry, précité, § 41). En revanche, des considérations tenant à la vie privée peuvent surgir dès lors que des données à caractère personnel, notamment les images d’une personne identifiée, sont recueillies et enregistrés de manière systématique ou permanente (Peck c. Royaume-Uni, no 44647/98, §§ 58-59, CEDH 2003‑I, Perry, précité, §§ 38 et 41, et Vukota-Bojić c. Suisse, no 61838/10, §§ 55 et 59, 18 octobre 2016). Comme la Cour l’a souligné à cet égard, l’image d’un individu est l’un des attributs principaux de sa personnalité, parce qu’elle exprime son originalité et lui permet de se différencier de ses pairs. Le droit de chaque personne à la protection de son image constitue ainsi l’une des conditions essentielles de son épanouissement personnel et présuppose principalement la maîtrise par l’individu de son image. Si pareille maîtrise implique dans la plupart des cas la possibilité pour l’individu de refuser la diffusion de son image, elle comprend en même temps le droit pour lui de s’opposer à la captation, la conservation et la reproduction de celle-ci par autrui (Reklos et Davourlis c. Grèce, no 1234/05, § 40, 15 janvier 2009, et De La Flor Cabrera c. Espagne, no 10764/09, § 31, 27 mai 2014).
90. Pour déterminer si l’article 8 trouve à s’appliquer, la Cour estime également pertinente la question de savoir si l’individu en cause a été ciblé par la mesure de surveillance (Perry, précité, § 40, Köpke, décision précitée, et Vukota-Bojić, précité, §§ 56 et 58) ou si des informations à caractère personnel ont été traitées, utilisées ou rendues publiques d’une manière ou dans une mesure excédant ce à quoi les intéressés pouvaient raisonnablement s’attendre (Peck, précité, §§ 62-63, Perry, précité, §§ 40-41, et Vukota-Bojić, précité, § 56).
91. En ce qui concerne plus particulièrement la vidéosurveillance sur le lieu de travail, la Cour a jugé que la vidéosurveillance effectuée par l’employeur à l’insu d’une salariée, pendant environ cinquante heures sur une période de deux semaines et l’utilisation de l’enregistrement obtenu dans la procédure devant les juridictions du travail pour justifier son licenciement, constituaient une atteinte au droit de l’intéressée au respect de sa vie privée (Köpke, décision précitée). La vidéosurveillance non dissimulée de professeurs d’université pendant qu’ils dispensaient leurs cours, dont les enregistrements étaient conservés pendant un mois et consultables par le doyen de la faculté, a également été jugée attentatoire à la vie privée des intéressés (Antović et Mirković, précité, §§ 44-45).

(…)

a) Sur les obligations positives qui incombent à l’État défendeur

109. La Cour observe qu’en l’espèce la mesure de vidéosurveillance dont se plaignent les requérantes a été prise par leur employeur, une entreprise privée, et ne saurait dès lors s’analyser en une « ingérence », par une autorité de l’État, dans l’exercice des droits protégés par la Convention. Les intéressées n’en estiment pas moins que, en confirmant leurs licenciements fondés sur cette surveillance, les juridictions internes n’ont pas effectivement protégé leur droit au respect de leur vie privée.
110. La Cour rappelle que si l’article 8 a essentiellement pour objet de prémunir l’individu contre les ingérences arbitraires des pouvoirs publics, il ne se contente pas de commander à l’État de s’abstenir de pareilles ingérences : à cet engagement négatif peuvent s’ajouter des obligations positives inhérentes au respect effectif de la vie privée ou familiale. Ces obligations peuvent nécessiter l’adoption de mesures visant au respect de la vie privée jusque dans les relations des individus entre eux (Söderman c. Suède [GC], no 5786/08, § 78, CEDH 2013, et Von Hannover (no 2), précité, § 98). La responsabilité de l’État peut ainsi se trouver engagée si les faits litigieux résultaient d’un manquement de sa part à garantir aux personnes concernées la jouissance des droits consacrés par l’article 8 de la Convention (Bărbulescu, précité, § 110, et Schüth c. Allemagne, no 1620/03, §§ 54 et 57, CEDH 2010).
111. Dès lors, à l’instar de l’approche qu’elle a suivi dans des affaires similaires, la Cour estime qu’il y a lieu d’examiner le grief des requérantes sous l’angle des obligations positives incombant à l’État sur le terrain de l’article 8 de la Convention (Bărbulescu, précité, § 110, Köpke, décision précitée, et De La Flor Cabrera, précité, § 32). Si la frontière entre les obligations positives et les obligations négatives de l’État au regard de la Convention ne se prête pas à une définition précise, les principes applicables sont néanmoins comparables. En particulier, dans les deux cas, il faut prendre en compte le juste équilibre à ménager entre les différents intérêts privés et publics en jeu, l’État jouissant en toute hypothèse d’une marge d’appréciation (Palomo Sánchez et autres c. Espagne [GC], nos 28955/06 et 3 autres, § 62, CEDH 2011, et Bărbulescu, précité, § 112). Cette marge va de pair avec un contrôle européen portant à la fois sur la loi et sur les décisions qui l’appliquent, même quand elles émanent d’une juridiction indépendante. Dans l’exercice de son pouvoir de contrôle, la Cour n’a point pour tâche de se substituer aux juridictions nationales, mais il lui incombe de vérifier, à la lumière de l’ensemble de l’affaire, si leurs décisions se concilient avec les dispositions de la Convention invoquées (Peck, précité, § 77, et Von Hannover (no 2), précité, § 105).

(…)

Principes généraux
149. La Cour rappelle qu’elle a pour seule tâche, aux termes de l’article 19 de la Convention, d’assurer le respect des engagements résultant pour les États contractants de la Convention. Il ne lui appartient pas, en particulier, de connaître des erreurs de fait ou de droit prétendument commises par une juridiction interne, sauf si et dans la mesure où elles pourraient avoir porté atteinte aux droits et libertés sauvegardés par la Convention. Si l’article 6 garantit le droit à un procès équitable, il ne réglemente pas pour autant l’admissibilité des preuves en tant que telles, matière qui relève au premier chef du droit interne (Schenk c. Suisse, 12 juillet 1988, § 45, série A no 140, et García Ruiz c. Espagne [GC], no 30544/96, § 28, CEDH 1999‑I). En principe, des questions telles que le poids attaché par les tribunaux nationaux à tel ou tel élément de preuve ou à telle ou telle conclusion ou appréciation dont ils ont eu à connaître échappent au contrôle de la Cour. Celle-ci n’a pas à tenir lieu de juge de quatrième instance et ne remet pas en cause, sous l’angle de l’article 6 § 1, l’appréciation des tribunaux nationaux, sauf si leurs conclusions peuvent passer pour arbitraires ou manifestement déraisonnables (Bochan c. Ukraine (no 2) [GC], no 22251/08, § 61, CEDH 2015).
150. La Cour n’a donc pas à se prononcer, par principe, sur l’admissibilité de certaines sortes d’éléments de preuve, par exemple des éléments obtenus de manière illégale au regard du droit interne. Elle doit examiner si la procédure, y compris la manière dont les éléments de preuve ont été recueillis, a été équitable dans son ensemble, ce qui implique l’examen de l’illégalité en question et, dans le cas où se trouve en cause la violation d’un autre droit protégé par la Convention, de la nature de cette violation (P.G. et J.H. c. Royaume-Uni, précité, § 76, et Gäfgen c. Allemagne [GC], no 22978/05, § 163, CEDH 2010).
151. Pour ce qui est de la nature de l’illégalité ou de la violation de la Convention constatée, si l’utilisation d’éléments de preuve obtenus au moyen d’une mesure jugée contraire à l’article 3 suscite toujours de graves doutes quant à l’équité de la procédure (Gäfgen, précité, § 165), pour déterminer si l’utilisation comme preuves d’informations obtenues au mépris de l’article 8 ou en violation du droit interne a privé le procès du caractère équitable voulu par l’article 6, il faut prendre en compte toutes les circonstances de la cause et se demander en particulier si les droits de la défense ont été respectés et quelles sont la qualité et l’importance des éléments en question. Il convient de rechercher en particulier si le requérant s’est vu offrir la possibilité de remettre en question l’authenticité de l’élément de preuve et de s’opposer à son utilisation. Il faut prendre également en compte la qualité de l’élément de preuve, y compris le point de savoir si les circonstances dans lesquelles il a été recueilli font douter de sa fiabilité ou de son exactitude (Schenk, précité, §§ 46-48, P.G. et J.H. c. Royaume-Uni, précité, §§ 77-79, et Gäfgen, précité, § 164). Si un problème d’équité ne se pose pas nécessairement lorsque la preuve obtenue n’est pas corroborée par d’autres éléments, il faut noter que lorsqu’elle est très solide et ne prête à aucun doute, le besoin d’autres éléments à l’appui devient moindre (Gäfgen, loc. cit.).
152. La Cour note que les principes exposés ci-dessus concernant l’admissibilité des preuves ont été élaborés dans un contexte pénal, même si elle a déjà eu l’occasion d’en faire application dans une affaire concernant l’équité d’une procédure civile (Vukota-Bojić, précité, §§ 92-100). Elle observe que, si les garanties du « procès équitable » ne sont pas nécessairement les mêmes dans les domaines pénal et civil, les États disposant d’une marge d’appréciation plus ample dans le deuxième cas, elle peut néanmoins s’inspirer, pour l’examen de l’équité d’une procédure civile, des principes développés sous l’angle du volet pénal de l’article 6 (Carmel Saliba c. Malte, no 24221/13, § 67, 29 novembre 2016). En l’occurrence, elle considère que les principes en question sont applicables pour l’examen du caractère équitable de la procédure civile en cause.

3.3. Parohia greco-catolică Lupeni împotriva României (nu există tradusă pe HUDOC și în limba română, deși tradusă în alte 7 limbi în afară de engleză și franceză, și nu am găsit-o nici în Monitorul Oficial al României)

i) General principles

116. The Court refers at the outset to its judgment in the case of Nejdet Şahin and Perihan Şahin v. Turkey ([GC], no. 13279/05, §§ 49-58 and 61, 20 October 2011), in which it set out the principles applicable to cases concerning conflicting decisions in the case-law. These principles, which pertain to Article 6 § 1 of the Convention, may be summarised as follows:
(a) In this type of case, the Court’s assessment has always been based on the principle of legal certainty which is implicit in all the Articles of the Convention and constitutes one of the fundamental aspects of the rule of law (see Nejdet Sahin and Perihan Sahin, cited above, § 56). This principle guarantees a certain stability in legal situations and contributes to public confidence in the courts. The persistence of conflicting court decisions can create a state of legal uncertainty likely to reduce public confidence in the judicial system, whereas such confidence is clearly one of the essential components of a State based on the rule of law (see Hayati Çelebi and Others v. Turkey, no. 582/05, § 52, 9 February 2016, and Ferreira Santos Pardal v. Portugal, no. 30123/10, § 42, 30 July 2015).
(b) However, the possibility of conflicting court decisions is an inherent trait of any judicial system which is based on a network of trial and appeal courts with authority over the area of their territorial jurisdiction. Such divergences may also arise within the same court. That, in itself, cannot be considered contrary to the Convention (see Nejdet Sahin and Perihan Sahin, cited above, § 51, and Albu and Others v. Romania, nos. 34796/09 and sixty-three other applications, § 34, 10 May 2012).
(c) The requirements of legal certainty and the protection of the legitimate confidence of the public do not confer an acquired right to consistency of case-law. Case-law development is not, in itself, contrary to the proper administration of justice since a failure to maintain a dynamic and evolutive approach would risk hindering reform or improvement (see Nejdet Sahin and Perihan Sahin, cited above, § 58, and Albu and Others, cited above, § 34).
(d) It is not in principle the Court’s function to compare different decisions of national courts, even if given in apparently similar proceedings; it must respect the independence of those courts. Equally, giving two disputes different treatment cannot be considered to give rise to conflicting case-law when this is justified by a difference in the factual situations at issue (see Hayati Çelebi and Others, cited above, § 52, and Ferreira Santos Pardal, cited above, § 42).
(e) The criteria which guide the Court in its assessment of the circumstances in which contradictory decisions by different domestic courts ruling at final instance entail a violation of the right to a fair hearing, enshrined in Article 6 § 1 of the Convention, consist in establishing, firstly, whether “profound and long-standing differences” exist in the case-law of the domestic courts; secondly, whether the domestic law provides for a mechanism for overcoming these inconsistencies; and, thirdly, whether that mechanism has been applied and, if appropriate, to what effect (see Nejdet Sahin and Perihan Sahin, cited above, § 53; Hayati Çelebi and Others, cited above, § 52; and Ferreira Santos Pardal, cited above, § 42).

3.4. Marea Cameră, Nejdet Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei, 2011 (nu există disponibilă pe HUDOC și în limba română):

1. General principles

49. The Court reiterates at the outset that it is not its task to take the place of the domestic courts. It is primarily for the national authorities, notably the courts, to resolve problems of interpretation of domestic legislation (see Brualla Gómez de la Torre v. Spain, 19 December 1997, § 31, Reports of Judgments and Decisions 1997‑VIII; Waite and Kennedy v. Germany [GC], no. 26083/94, § 54, ECHR 1999‑I; and Saez Maeso v. Spain, no. 77837/01, § 22, 9 November 2004). Its role is to verify whether the effects of such interpretation are compatible with the Convention (see Kuchoglu v. Bulgaria, no. 48191/99, § 50, 10 May 2007, and Işyar v. Bulgaria, no. 391/03, § 48, 20 November 2008).
50. That being so, save in the event of evident arbitrariness, it is not the Court’s role to question the interpretation of the domestic law by the national courts (see, for example, Ādamsons v. Latvia, no. 3669/03, § 118, 24 June 2008). Similarly, on this subject, it is not in principle its function to compare different decisions of national courts, even if given in apparently similar proceedings; it must respect the independence of those courts (see Engel and Others v. the Netherlands, 8 June 1976, § 103, Series A no. 22; Gregório de Andrade v. Portugal, no. 41537/02, § 36, 14 November 2006; and Ādamsons, cited above, § 118).
51. The Court has already acknowledged that the possibility of conflicting court decisions is an inherent trait of any judicial system which is based on a network of trial and appeal courts with authority over the area of their territorial jurisdiction. Such divergences may also arise within the same court. That, in itself, cannot be considered contrary to the Convention (see Santos Pinto v. Portugal, no. 39005/04, § 41, 20 May 2008).
52. The Court has been called upon a number of times to examine cases concerning conflicting court decisions (see, among other authorities, Zielinski and Pradal and Gonzalez and Others v. France [GC], nos. 24846/94 and 34165/96 to 34173/96, ECHR 1999‑VII; Paduraru v. Romania, no. 63252/00, ECHR 2005‑XII (extracts); Beian v. Romania (no. 1), no. 30658/05, ECHR 2007‑XIII (extracts); and Iordan Iordanov and Others v. Bulgaria, no. 23530/02, 2 July 2009), and has thus had an opportunity to pronounce judgment on the conditions in which conflicting decisions of domestic supreme courts were in breach of the fair trial requirement enshrined in Article 6 § 1 of the Convention (see Perez Arias v. Spain, no. 32978/03, § 25, 28 June 2007; Beian (no. 1), cited above, §§ 34‑40; Ştefan and Ştef v. Romania, nos. 24428/03 and 26977/03, §§ 33‑36, 27 January 2009; Iordan Iordanov and Others, cited above, §§ 48‑49; and Schwarzkopf and Taussik v. the Czech Republic (dec.), no. 42162/02, 2 December 2008).
53. In so doing it has explained the criteria that guided its assessment, which consist in establishing whether “profound and long-standing differences” exist in the case-law of a supreme court, whether the domestic law provides for machinery for overcoming these inconsistencies, whether that machinery has been applied and, if appropriate, to what effect (see Iordan Iordanov and Others, cited above, §§ 49-50).
54. The Court has also been called upon to pronounce judgment on conflicting decisions that may be made within a single court of appeal (see Tudor Tudor v. Romania, no. 21911/03, 24 March 2009) or by different district courts ruling at last instance (see Ştefănică and Others v. Romania, no. 38155/02, 2 November 2010). In addition to the “profound and long‑standing” nature of the divergences in issue, the legal uncertainty resulting from the inconsistency in the practice of the courts concerned and the lack of machinery for resolving the conflicting decisions were also considered to be in breach of the right to a fair trial (see Tudor Tudor, cited above, §§ 30-32, and Ştefănică and Others, cited above, §§ 37-38).
55. In this regard the Court has reiterated on many occasions the importance of setting mechanisms in place to ensure consistency in court practice and uniformity of the courts’ case-law (see Schwarzkopf and Taussik, cited above). It has likewise declared that it is the States’ responsibility to organise their legal systems in such a way as to avoid the adoption of discordant judgments (see Vrioni and Others v. Albania, no. 2141/03, § 58, 24 March 2009; Mullai and Others v. Albania, no. 9074/07, § 86, 23 March 2010; and Brezovec v. Croatia, no. 13488/07, § 66, 29 March 2011).
56. Its assessment of the circumstances brought before it for examination has also always been based on the principle of legal certainty which is implicit in all the Articles of the Convention and constitutes one of the fundamental aspects of the rule of law (see, amongst other authorities, Beian (no. 1), cited above, § 39; Iordan Iordanov and Others, cited above, § 47; and Ştefănică and Others, cited above, § 31). Indeed, uncertainty – be it legal, administrative or arising from practices applied by the authorities – is a factor that must be taken into consideration when examining the conduct of the State (see Păduraru, cited above, § 92; Beian (no. 1), cited above, § 33; and Ştefănică and Others, cited above, § 32).
57. In this regard the Court also reiterates that the right to a fair trial must be interpreted in the light of the Preamble to the Convention, which declares the rule of law to be part of the common heritage of the Contracting States. Now, one of the fundamental aspects of the rule of law is the principle of legal certainty (see Brumărescu v. Romania [GC], no. 28342/95, § 61, ECHR 1999‑VII), which, inter alia, guarantees a certain stability in legal situations and contributes to public confidence in the courts (see, mutatis mutandis, Ştefănică and Others, cited above, § 38). The persistence of conflicting court decisions, on the other hand, can create a state of legal uncertainty likely to reduce public confidence in the judicial system, whereas such confidence is clearly one of the essential components of a State based on the rule of law (see Paduraru, cited above, § 98; Vinčić and Others v. Serbia, nos. 44698/06 and others, § 56, 1 December 2009; and Ştefănică and Others, cited above, § 38).
58. The Court points out, however, that the requirements of legal certainty and the protection of the legitimate confidence of the public do not confer an acquired right to consistency of case-law (see Unédic v. France, no. 20153/04, § 74, 18 December 2008). Case-law development is not, in itself, contrary to the proper administration of justice since a failure to maintain a dynamic and evolutive approach would risk hindering reform or improvement (see Atanasovski v. “the Former Yugoslav Republic of Macedonia”, no. 36815/03, § 38, 14 January 2010).

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.