Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Scurte considerații cu privire la valențele de neconstituționalitate ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017
20.02.2020 | Petru CRUCIU

JURIDICE - In Law We Trust
Petru Cruciu

Petru Cruciu

1. Situația premisă care a condus la concluzia că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 sunt neconstituționale.

Curtea de Conturi a României a efectuat în perioada 08.04.2019-22.05.2019 o misiune de audit la o unitate administrativ teritorială. Cu ocazia auditului financiar au fost constatate o serie de nereguli care au fost consemnate în Raportul de audit financiar și în proces-verbal de constatare. În baza acestor două acte, Curtea de Conturi a emis o decizie prin care au fost dispuse în sarcina unității administrativ teritoriale mai multe măsuri de remediere a deficiențelor.

Prin Cap. II pct. 1 din Decizie s-a dispus stabilirea prejudiciului creat bugetului local – inclusiv majorările de întârziere aferente, prin angajarea și efectuarea unor cheltuieli de personal nelegale, urmare a majorării salariilor de bază brute individuale a două persoane pentru participarea în echipa de implementare a unor proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile, în condițiile în care nivelul indemnizației lunare stabilite pentru viceprimarul unității administrativ teritoriale a fost depășit.

Practic, auditorii au constatat faptul că pentru secretarul unității administrativ teritoriale s-a stabilit prin hotărâre de consiliu local un coeficient de 3,5 la nivel maxim al indemnizației de viceprimar, iar pentru funcția contractuală consilier a fost stabilit un coeficient de 2,55 gradația 5, grad 1 A și un procent de 10 % pentru exercitarea activității de control financiar preventiv, cu care și acesta din urmă ajungea la nivelul maxim al indemnizației de viceprimar.

În temeiul art. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi Mureș decizia citată a fost contestată, cu privire la măsura din Cap. II pct. 1, iar prin încheiere, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României a respins contestația.

În esență, pentru a respinge contestația noastră, Comisia a reținut faptul că majorarea salariilor de bază cuvenite persoanelor nominalizate în echipa de proiect în perioada iulie 2017 – aprilie 2019 peste nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, a fost acordată cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, adică a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din legea citată, care prevedeau faptul că „Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar […], exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli”.

Practic, s-a susținut faptul că prin acordarea sporurilor prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin. (4) din aceeași lege, motiv pentru care toate sumele de bani care au fost acordate cu titlul de spor, peste indemnizația lunară a viceprimarului, au fost considerate ca acordate nelegal.

Evident, în încercarea noastră de a repara situația injustă în care a fost pusă unitatea administrativ teritorială, am contestat decizia Curții de Conturi și am invocat în fața instanței de contencios administrativ excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, iar aceasta din urmă a admis cererea noastră de sesizare a Curții Constituționale. Este îmbucurător faptul că instanța de contencios administrativ, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, a înțeles argumentele expuse de noi și a exprimat o poziție favorabilă admiterii excepției de neconstituționalitate, considerând că dispozițiile legale criticate sunt, într-adevăr, neconstituționale atunci când aplicarea lor se face în sensul arătat de auditorii publici externi. Exprimarea punctului de vedere al instanței reprezintă un demers salutar, deoarece, deși dispozițiile art.29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevăd obligația instanței de a-și exprima opinia cu privire la excepția invocată, de regulă, instanțele preferă să comunice faptul că opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi exprimată la momentul sesizării Curţii Constituţionale, interpretarea legii raportată la situaţia de fapt concretă urmând a se realiza la momentul pronunţării soluţiei pe fondul cauzei.

Având în vedere obiectul de reglementare, precum și conținutul normativ, am considerat că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 au contravenit prevederilor:
– Art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României;
– Art. 41 din Constituția României;

Ele fiind neconstituționale în măsura în care sunt aplicabile unor funcționari publici sau personalului contractual, care, datorită coeficientului de salarizare identic cu cel al viceprimarului, nu pot fi remunerați pentru munca pe care o prestează în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, precum și în măsura în care s-ar considera că viceprimarii pot beneficia de respectivul spor, pe când categoriile de personal cu același coeficient nu.

2. Legislația aplicabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 41 din Constituția României
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 153/2017
(1) Personalul din instituţiile şi/sau autorităţile publice nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporţional cu timpul efectiv alocat activităţilor pentru fiecare proiect şi se acordă numai dacă cheltuielile de personal sunt eligibile a fi rambursate din fonduri europene.
(2) Indemnizaţiile lunare ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene şi primarilor/viceprimarilor unităţilor administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile se majorează cu 25%.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 153/2017
(1) Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(4) Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.

3. Motivele de neconstituționalitate.

Încă de la început trebuie să avem în vedere intenția urmărită de legiuitor atunci când a reglementat dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017. Practic, această dispoziție legală este tributară vechilor legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 284/2010, care prevedeau plafonarea veniturilor lunare ca urmare a efectelor deficitului bugetar, efecte prorogate mult timp ulterior apariției recesiunii economice. Astfel, chiar dacă plafonarea veniturilor la un anumit nivel este justificată de condițiile economice ale fiecărui stat, în situația în care această plafonare produce discriminări evidente față de cei interesați atunci trebuie evidențiate valențele neconstituționale ale unui asemenea demers legislativ.

În aceste condiții, considerăm că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 nu contravin dispozițiilor Constituției într-un mod de sine stătător, ci numai atunci când sunt aplicabile unor situații în care, prin punerea lor în practică , s-ar aduce atingere unuia sau mai multor drepturi constituționale, așa cum este și în cazul descris mai sus.

Curtea Constituțională a oferit numeroase exemple în care, fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate, a considerat că aceasta este întemeiată în măsura în care aplicarea textului de lege criticat  are loc într-o anumită situație. Cert este că, în urma unei simple căutări pe portalul Curții Constituționale, am putut observa că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 au fost criticate în nu mai puțin de 13 dosare distincte, aspect care ne face să credem că problemele de neconstituționalitate identificate de noi au fost constatate și în alte cauze. 

3.1. Neconstituționalitatea dispozițiilor art.11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017 față de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017 au permis personalului nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile să beneficieze de majorarea indemnizațiilor de încadrare cu până la 50 %. Aceleași dispoziții legale au permis viceprimarilor unităților administrativ teritoriale care implementează proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile să aibă indemnizațiile mărite cu până la 25%.

Cu toate acestea, dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 au stabilit faptul că nivelul veniturilor salariale pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” se va stabili fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar, fiind astfel plafonate drepturile salariale de care puteau beneficia cele două categorii de angajați ai primăriei, dar fără a exista un asemenea plafon legal și pentru viceprimarii unităților administrativ teritoriale.

Prin contestarea de către Curtea de Conturi a drepturilor bănești suplimentare de care au beneficiat angajații primăriei, tot în baza legii și în baza actelor normative locale, s-a creat o situație discriminatorie între posibilitatea funcționarul public care are deja un coeficient de salarizare identic cu cel al viceprimarului (motiv pentru care nu mai poate obține sporul prevăzut la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017) și posibilitatea viceprimarului, neîngrădită de nicio lege, de a beneficia liber de sporul prevăzut la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 153/2017.

Acest aspect s-ar traduce prin aceea că, pentru o muncă egală, o persoana va putea beneficia de drepturi bănești suplimentare, iar o altă persoană nu, atingându-se, în mod evident, cele mai elementare norme legale cu privire la discriminare, aceste aspecte fiind contradictorii chiar Legii nr. 153/2017, care, prin art. 6 pct. b, ridică la rang de principiu egalitatea dintre personalului din sectorul bugetar, stabilind faptul că

Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie”.

Curtea Constituțională a statuat în numeroase rânduri faptul că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, așa cum a stabilit prin Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.243 din 10 aprilie 2002, dar dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din aceeași lege, instituie un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă. Mai precis, pentru o muncă egală în cadrul proiectelor, drepturile salariale ale secretarului și ale consilierului sunt plafonate la indemnizația viceprimarului, pe când acesta din urmă poate beneficia în mod neîngrădit de sporul de 25 % acordat prin alin. (2) al art. 16 din Legea salarizării unitare.

Aceeași Curte Constituțională, prin Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în M. Of nr. 473 din 6 iulie 2011, a statuat faptul că principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Prin aceeași decizie s-a mai arătat că în același sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 este evident, în condițiile în care, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din aceeași lege, acesta instituie un tratament inegal pentru o situație similară, respectiv situația în care atât funcționarul public/consilierul, cât și viceprimarul fac parte din echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile, proiecte în care aceștia exercită aceeași muncă, dar în legătură cu care sunt remunerați inegal datorită plafonărilor veniturilor salariale ale funcționarului/consilierului la nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar.

De asemenea, este adevărat faptul că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare pe care legiuitorul le poate limita, așa cum a stabilit Curtea prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.764 din 16 noiembrie 201, dar nu în modalitatea în care o parte din destinatarii acestora se pot bucura de ele, iar o altă parte nu, deși toate persoanele vizate se regăsesc în aceeași situație.

Prin dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, intenția legiuitorului a fost de a încuraja atât unitățile administrativ teritoriale, cât și personalul din cadrul acestora, să implementeze proiecte de absorbție a fondurilor europene în vederea dezvoltării infrastructurii sau a altor puncte de interes pentru comunitățile locale. Acordarea acestui spor este justificată, în condițiile în care implementarea proiectelor pentru fondurile europene presupune numeroase activități adiacente activităților din cadrul funcției publice, precum monitorizarea proiectului prin folosirea de instrumente specifice pentru măsurarea evoluţiei proiectului, analizarea măsurii în care proiectul se încadrează în limitele stabilite prin buget, monitorizarea riscurilor, controlul costurilor și încadrării în duratele planificate, pregătirea și realizarea cererilor de plată etc.

Luând în considerare cele arătate anterior, plafonarea veniturilor lunare (veniturile lunare includ toate drepturile salariale, inclusiv sporuri (de doctorat de pildă), majorările (de fonduri europene de pildă), indemnizaţii, prime şi premii, la nivelul indemnizaţiei viceprimarului din acea instituţie este profund discriminatorie pentru unele categorii de salariaţi şi încalcă principiul stimulării personalului din sectorul bugetar stabilit în textul legii la art. 6 lit. e) din Legea nr. 153/2017, care îşi văd veniturile în integralitatea lor blocate, plafonate la un anumit nivel. Dacă s-ar face aplicarea dispozițiilor legale contestate, în speța noastră, sporul pentru nominalizarea în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile nu ar mai putea fi niciodată valorificat.

În aceste condiții, dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017, sunt neconstituționale în măsura în care induc o diferență de tratament între funcționarii care participă la proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile și viceprimarii care participă la aceleași proiecte, diferențe care se manifestă prin plafonarea veniturilor salariale pentru prima categorie și acordarea în mod neîngrădit a acestora, către a doua categorie.

3.2. Neconstituționalitatea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, raportate la dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017 față de dispozițiile art. 41 din Constituția României.

După cum am arătat anterior, auditorii publici externi au constatat faptul că pentru secretarul comunei s-a stabilit prin hotărârea de consiliu local un coeficient de 3,5 la nivel maxim al indemnizației de viceprimar, iar pentru funcția contractuală consilier s-a stabilit un coeficient de 2,55 gradația 5, grad 1 A și un procentul de 10 % pentru exercitarea activității de control financiar preventiv, în baza cărora ajungea și acesta la nivelul maxim al indemnizației de viceprimar.

Astfel, se poate observa faptul că dacă vom da curs interpretării promovate de Curtea de Conturi pentru aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, nu va mai putea fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din aceeași lege, deoarece am ajunge la situația, evident neconstituțională, de a nu permite secretarului și consilierului de cabinet al demnitarului să beneficieze de plata muncii suplimentare pe care o realizau în cadrul echipelor de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile. În esență, dacă am aprecia ca întemeiat acest raționament, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 153/2017 ar deveni inaplicabile datorită faptului că secretarul beneficia deja de coeficientul de salarizare corespunzător viceprimarului și, deci, nu ar mai fi putut beneficia de sporul de până la 50 % fără să exista o presupusă încălcare a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017.

Or, legea se interpretează în sensul în care produce efecte juridice, nu în sensul în care dispozițiile mai multor articole din aceeași lege se anihilează reciproc, iar fără o intervenție expresă a legiuitorului cu privire la această consecință nici noi sau Curtea de Conturi nu puteam concluziona altfel.

Prin procesul-verbal de constatare emis de auditorii publici externi s-a indus ideea că munca suplimentară pontată lunar de către coordonatorul de proiect (primar) ar trebui să fie neplătită deoarece interdicția prevăzută la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 nu permite suplimentarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici care au deja un coeficient de salarizare identic cu cel al viceprimarului unității administrativ teritoriale.

Evident, o asemenea concluzie nu numai că este neîntemeiată, ci profund neconstituțională, deoarece dreptul la remunerație bănească pentru munca prestată este un drept ce derivă din dreptul la muncă prevăzut la art. 41 din Constituție, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001.

Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, M. Of nr. 433 din 28 iunie 2010, faptul că „Dreptul la muncă este un drept complex, care include şi dreptul la salariu. Astfel, salariul este o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie. Pentru ca restrângerea menţionată să poată fi justificată, trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerinţele expres prevăzute de art. 53 din Constituţie”.

Este adevărat că în situația expusă de noi nu se are în vedere plata unui salariu în sensul art. 159 din Codul Muncii, ci plata unor drepturi salariale reprezentate de sporurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, dar pentru identitate de rațiune considerăm că în lipsa unei dispoziții exprese care să suprime dreptul la acordarea acestor sporuri, simpla aplicare a art. 11 alin. (4) din aceeași lege încalcă dreptul persoanelor vizate de a fi plătiți pentru munca suplimentară prestată în cadrul proiectelor la care erau ancorați.

Este adevărat legiuitorului are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizaţiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat şi cuantumul sporurilor sau adaosurilor la indemnizaţiile şi salariile de bază și, de asemenea, este adevărat faptul că numai legiuitorul poate aprecia sau stabili dacă şi ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariaţi, dar din punctul nostru de vedere, așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin Decizia nr. 619 din 17 noiembrie 2005, M. Of nr. 1122 din 13 decembrie 2005, aspectele învederate anterior devin întemeiate, numai cu condiția ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toţi salariaţii care se află în situaţii identice sub toate aspectele funcţiilor în care sunt încadraţi, ale naturii şi volumului activităţii pe care o desfăşoară, ale importanţei şi riscurilor muncii lor şi în privinţa oricăror alte elemente specifice.

Or, dacă vom avea în vedere faptul că dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) prevăd posibilitatea atât a funcționarului public, cât și a viceprimarului de a beneficia de sporul pentru nominalizarea în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, dar dispozițiile art. 11 alin. (4) plafonează veniturile salariale numai ale funcționarilor publici la indemnizația lunară a viceprimarului, rezultă că, deși ambele categorii profesionale se află în situații identice, ele vor fi remunerate diferit, funcționarii până la nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, indiferent de orele pontate și de volumul de activitate prestat, iar viceprimarul va beneficia, neîngrădit, de sporul de până la 25 %, în funcție de timpul efectiv lucrat în cadrul fiecărui proiect. Astfel, este evident că orice măsură legislativă care generează discriminare în funcţie de diferite criterii, mai exact care tratează diferit persoane aflate în aceeaşi situaţie şi prin care sunt afectate drepturile fundamentale, contravine dispozițiilor citate din Constituție.

Un alt aspect relevant este faptul că cei despre care se face vorbire nu puteau refuza numirea în cadrul echipelor de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, deoarece un asemenea refuz ar fi însemnat, pe de o parte, imposibilitatea de a implementa proiectele datorită faptului că fiecare din aceste proiecte prevedeau un număr minim de participanți în echipa de implementare, număr pe care nu l-ar fi putut îndeplini în lipsa lor și pe de altă parte, un asemenea refuz ar fi putut reprezenta premisa unei cercetări disciplinare, în condițiile în care, potrivit dispozițiile art. 77 alin. (2) lit. i din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, refuzul de a îndeplini ordinul superiorului în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituia abatere disciplinară și potrivit art. 68 din Legea nr. 215/2001, aceste dispoziții erau executorii și obligatorii pentru funcționari, conform fișei postului.

În aceste condiții, cei vizați de constatările Curții de Conturi nu aveau decât posibilitatea de a munci în cadrul acestor proiecte, iar concluzia care rezidă în urma analizării motivelor Curții de Conturi, potrivit căreia nu ar fi avut dreptul să fie remunerați pentru această muncă, aduce atingere drepturilor lor fundamentale prevăzute de Constituția României.

În concluzie, dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 sunt neconstituționale în măsura în care, atunci când sunt coroborate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017, fie crează o discriminare între persoanele care au un indice de salarizare identic cu cel al viceprimarului și deci, nu mai pot beneficia de sporul de 50 %, spre deosebire de viceprimar care poate beneficia nestingherit de sporul de 25 %, fie datorită situației învederate mai sus, nu permite persoanelor interesate să beneficieze de plata muncii suplimentare pe care o realizau în cadrul echipelor de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile.

Avocat Petru Cruciu


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.