Pierderea libertăţilor prin Lege
18 aprilie 2023 | Daniel UDRESCU
Daniel Udrescu
„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32)
Acest semnal de alarmă vă aduce în faţa ochilor libertăţile pe care le-aţi pierdut şi le veţi pierde prin expresia „prin Lege”. Iată un scurt istoric al legilor ce v-au diminuat libertăţile din 1848 până în prezent. Trag un semnal de alarmă la cât poate să distrugă expresia „PRIN LEGE.”
Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima constituție propriu-zisă a României. După extinderea teritoriului național în 1918, o nouă constituție a fost aprobată pe 29 martie 1923. În 1938, după instaurarea dictaturii regale de către regele Carol al II-lea, a fost promulgată o noua constituție care susținea acest act. În perioada comunistă Constituția a fost modificată în 1948, 1952 și 1965.
Constituția din 1938 era o lege fundamentală mai puțin democratică decât cea din 1923. Regele Mihai a emis o lege constituțională provizorie (aplicabilă până la data promulgării unei noi Constituții regale) care făcea trimitere la prevederile Titlului II „(„Despre drepturile românilor”), respectiv ale Titlului III („Despre puterile statului”) din abrogata constituție din 1923. Din punct de vedere juridic, ea a fost în vigoare (cu multe restricții și încălcări de facto, generate de ocupația militară sovietică și de creșterea continuă a influenței politice a comuniștilor) până la Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când Partidul Comunist Român, ajutat de ocupanți, a obținut semnătura regelui pe actul de abdicare. În aceeași seară, printr-o ședință a Adunării Deputaților, comuniștii au dat o aparență de legalitate loviturii de stat, „abrogând”, prin Legea nr. 363 din 1947, nu doar legea constituțională provizorie din 1 septembrie 1944, ci și abrogata constituție din 1923 pentru a doua oară. A urmat o perioadă de tranziție până la adoptarea Constituției Republicii Populare Române, la 13 aprilie 1948, amendată ulterior la 27 septembrie 1952.
După Revoluția din 1989, o nouă constituție a fost adoptată în 1991. Pentru detalii vedeți articolele de mai jos:
- Proclamația de la Islaz din 11 iunie 1848
- Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7/19 august 1858
- Statutul lui Cuza din 3/15 iulie 1864
- Constituția Principatelor Unite Române din 30 iunie 1866
- Constituțiunea Regatului României din 29 martie 1923
- Constituția Regatului României din 24 februarie 1938
- Constituția Republicii Populare Române din 13 aprilie 1948
- Constituția Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952
- Constituția Republicii Socialiste România din 21 august 1965
- Constituția României din 21 noiembrie 1991
- Constituția din 2003 (revizuire majoră a Constituției din anul 1991)
Expresia “prin lege” este o condiţionare să acceptaţi toate potlăgăriile care vi se oferă şi pe care cu bună credinţă le acceptaţi.
Ce înseamnă „PRIN LEGE” din punctul meu de vedere? Înseamnă să mă supun unui stăpân, să nu mai fiu liber în ţara mea, pe pământul meu, pe casa mea, să nu mai dispun de averea mea şi să nu mai îmi cresc copiii şi nepoţii liber.
Să mă explic. În 1923 Constitutuţiunea spunea: Art. 15. Nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor. Ce s-a întâmplat „PRIN LEGE”? Numai nenorociri, pentru că am permis modificări de legi în fiecare an de către toţi neaveniţii fie ei guvernanţi sau parlamentari. O lege supremă trebuie să fie simplă şi să dăinuiască peste secole. Ce am avut în schimb?
Legi antievreiești în România (1934-1944)
Legea revizuirii cetățeniei (22 Ianuarie 1938), îndreptată în special împotriva celor care primiseră cetățenia dupa alcătuirea României Mari, lege cuprinzând clauze-șicană adeseori imposibil de îndeplinit și care a dus la retragerea cetățeniei a 225.222 de persoane, reprezentând 36,7% din totalul celor vizați.
Legile antievreiești cele mai aspre au fost promulgate in perioada dictaturii regale (10 februarie 1938 – 5 septembrie 1940) si a regimului antonescian (4 septembrie 1940 – 23 august 1944). Legile din 8 august 1940 copiau Legile de la Nürnberg, însă atât în literă, cât probabil și în practică, comportau un caracter și mai abominabil decât cele naziste.
Exproprierea rurală a evreilor. Aceștia nu mai pot deține nicio proprietate rurală în România. Se includ toate locuintele, terenurile arabile, fânețele, izlazurile, terenurile neproductive, bălțile, iazurile, viile, conacurile, livezile de pomi fructiferi, pepinierele, crescătoriile de animale și păsări, stupăriile, grădinile de zarzavat, grădinile de flori și întreg inventarul viu și mort, precum și stocurile de cereale și nutrețuri aparținând evreilor. Există unele excluderi precum industriile evreiești, terenuri din jurul locuintelor evreiesti de pana la 2000 mp, mobilier etc.
Expropierea proprietatilor urbane evreiești și trecerea acestora în administrarea statului (prin Centrul National de Românizare). Oprirea evreilor de a dobândi proprietăți imobiliare urbane și revinderea proprietăților evreiești ne-evreilor. Prin aplicarea legii până în decembrie 1943 au fost expropriate 75 385 apartamente.
După al Doilea Război Mondial vedem cea mai mare nenorocire abătută asupra poporului român. Pentru ce spun în continuare nu vreau să fiu considerat antisemit. Nu sunt. Expun doar un adevăr ascuns.
Perioada după 1945 a fost o perioadă de groază în care o minoritate a distrus intelectualitatea românească, ce a culminat cu ROMOCAUST (Holomodor în Ucraina, Holocaust în Germania).
Ce a urmat ROMOCAUSTULUI:
Stabilizarea din august 1947 fusese efectuată prin confiscarea a 94,16% din masa monetară existentă, „prin Lege”.
Constituţia din 1948: Art 6 – Prin lege se vor stabili modalitățile de trecere în proprietatea Statului… Articolul 11 Cînd interesul general cere, mijloacele de producție, băncile și societățile de asigurare, care sînt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adică bun al poporului, în condițiunile prevăzute de lege.
Legea Naționalizării din 1948 se referă la Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, prin care statul român naționaliza toate resursele solului și subsolului care nu se găseau în proprietatea sa la data intrării în vigoare a constituției Republicii Populare Române din 1948, precum și a întreprinderilor individuale, a societăților de orice fel, asociațiilor particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi și telecomunicații etc.
Să ne întoarcem la nelegalităţile din Constituţia actuală.
ARTICOLUL 53
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
De ce este necesar să folosim LEGEA pentru restrângerea drepturilor? Pentru că urmează o schimbare majoră de sistem social. Personal am trecut prin socialism, capitalism şi tranziţie. Urmează un alt sistem social al banilor digitali cu un control absolut al statului. Dacă ma iau după Biblie criza economică înseamnă o transformare a sistemului actual cu un sistem economic electronic, bazat pe scanare şi coduri.
Ce s-a schimbat?
Pe 1 iulie 2005, România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior (codul ISO 4217: ROL) cu un leu nou (RON).
Legea 70/2015 a limitat folosirea numerarului în economie. Acum vă invit să mergeţi la bancă. Nu veti mai găsi casieri (doar limitat), ci doar nişte terminale. Săptămâna trecută am efectuat un test. Plafonul de 10.000 de lei pe zi mi-a fost modificat de 3 ori la 3.000, apoi la 10.000, apoi la 7.500 şi respins, modificări de altgorim. Am fost respins de 4 ori (probabil scuza o fi fost că nu mai aveau bani).
Prin Lege de modificare a Codului fiscal, din 2023 plata cu cardul, obligatorie pentru „încasări în numerar” de 50.000 lei.
Firmele care au încasări „cash” (în numerar) ce pornesc de la 10.000 de euro (50.000 lei) vor fi obligate să accepte plata cu cardul, prin Lege.
„Obligația de acceptare de către persoanele juridice prevăzute la alin. (3) a cardurilor de debit, de credit sau preplătite, prin intermediul unui terminal POS și/sau al altor soluții moderne de acceptare, se naște începând cu trimestrul următor celui în care încasările în numerar din cursul anului respectiv au depășit pragul de 50.000 lei”, arată modificarea.
Să reevaluăm situaţia actuală. La bancă nu am mai primit o bancnotă de 200 de lei sau 500 de lei de cel puţin 6 luni. Noile reportaje la TV arată în general doar bancnote de la 100 lei în jos. Să verificăm şi tranzacţiile cu euro. Nu am mai văzut tranzacţii în numerar cu bancnote de 500 şi 200 de euro. Să nu uitaţi că un birou de contabilitate are mulţi clienţi cu multe registre de casă.
Să luăm să vedem ce se întâmplă şi în alte părţi.
Plată electronică în monedă digitală (DCEP). Mai multe țări au introdus sau erau în proces de introducere a propriilor monede digitale. Câteva exemple:
China: Plata electronică în monedă digitală (DCEP), cunoscută și sub numele de yuanul digital, este testată în mai multe orașe din China.
Bahamas: Banca Centrală a Bahamas a lansat Dolarul de nisip, care este prima monedă digitală a băncii centrale (CBDC) din lume care a fost implementată pe deplin la nivel național.
Suedia: Riksbank, banca centrală a Suediei, testează e-krona, o monedă digitală concepută pentru a completa numerarul fizic. Ecuador:
În 2015, Ecuador a lansat propria sa monedă digitală, Sistema de Dinero Electrónico (Sistemul de bani electronici), care este susținută de banca centrală.
În 2017, Uruguay a lansat e-Peso, o monedă digitală care este legată de valoarea pesoului uruguayan.
Este de remarcat faptul că diferite țări au motivații diferite pentru explorarea sau introducerea monedelor digitale, iar designul și caracteristicile acestor monede digitale pot varia semnificativ. Mai multe țări anunțaseră public planuri de dezvoltare sau explorau potențialul unei monede digitale a băncii centrale (CBDC). Unele dintre aceste țări includ: Statele Unite, Uniunea Europeana, Japonia, Coreea de Sud, Rusia, Canada, Tailanda, Brazilia, Africa de Sud.
Este de remarcat faptul că planurile și progresele către introducerea unei monede digitale pot varia foarte mult de la o țară la alta și este posibil ca unele țări să fi făcut mai multe progrese decât altele. În plus, unele țări pot alege să colaboreze cu companii private pentru a dezvolta și implementa monede digitale, în timp ce altele pot alege să construiască și să opereze monedele digitale în întregime în interior.
Conceptul blockchain și moneda digitală al băncii centrale daneze sunt grav viciate când vine vorba de evaluarea tehnică și criptografică. În esență, banca centrală va emite e-krone tuturor celorlalte bănci comerciale, acționând ca creditor al întregii națiuni: „Toți banii deținuți de danezi vor ajunge în cele din urmă în banca centrală în cazul unei crize financiare, iar indirect vom ajunge să facem o salvare pentru că devenim creditori pentru toate băncile.”
În acest caz, tehnologia blockchain nu este aplicabilă conceptului de bancă centrală daneză, deoarece structural sistemul bazat pe blockchain nu poate fi stabilit pentru ca banca centrală să se comporte ca un moderator de rețea. Dacă se întâmplă acest lucru, nu mai poate fi considerată o rețea blockchain, deoarece implică încredere, autoritate centralizată și duce la probleme grave de securitate.
Banca Angliei și-a dezvăluit următorii pași privind furnizarea unei monede digitale a băncii centrale (CBDC).
5AMLD (Fifth Anti-Money Laundering and Terrorism Financing Directive) a Uniunii Europene a fost adoptată ca prima reglementare din România a monedelor virtuale, cripto-portofele și platformelor de schimb fiat-crypto. În ceea ce privește măsurile implementate de România, la 18 iulie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. Totuși, nu a transpus în totalitate 5AMLD, omițând categorii de entități raportoare, precum cele din domeniul criptomonedelor. Netranspunerea 5AMLD a condus România la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în prezent Cauza C-549/18.
Marii analişti financiari nu mai discută dacă marea criză va fi, ci dacă va fi la 3 ani şi jumătate de la declanşarea Covid, urmaţi de ceilalţi 3 ani şi jumătate. Schimbarea a început.
Ce va urma?
Daniel Udrescu, CPA, ECJ, Auditor
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
