Apropierea legislațiilor – Servicii de telecomunicații – Punerea în aplicare a operării de rețele deschise de telecomunicații – Directiva 97/13/CE – Taxe și redevențe aplicabile licențelor individuale – Regim tranzitoriu care instituie o redevență pe lângă cele autorizate de Directiva 97/13/CE – Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri a unei instanțe superioare considerate contrare dreptului Uniunii
Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 22 din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații.
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Telecom Italia SpA, pe de o parte, și Ministerul Dezvoltării Economice, Italia și Ministerul Economiei și Finanțelor, Italia, pe de altă parte, în legătură cu obligația impusă acesteia de a plăti o redevență întemeiată pe cifra sa de afaceri din anul 1998.
Din decizia de trimitere reieșea faptul că redevența pentru anul 1998, impusă Telecom Italia, era calculată în funcție de cifra de afaceri a acesteia, iar nu de cheltuielile administrative și de control prevăzute la articolele 6 și 11 din Directiva 97/13. Or, potrivit instanței de trimitere, nu ar fi exclus ca din Hotărârea din 21 februarie 2008, Telecom Italia (C‑296/06, EU:C:2008:106), să reiasă că, după intrarea în vigoare a acestei directive, sarcinile pecuniare impuse întreprinderilor din sectorul serviciilor de telecomunicații au fost reglementate exclusiv de aceste articole.
Ar rezulta, potrivit instanței de trimitere, că interpretarea dată de Consiliul de Stat ar putea fi contrară jurisprudenței stabilite de hotărârea Curții pre-citată, și, în caz afirmativ, aceasta ridică problema consecințelor care decurg, în măsura în care hotărârea Consiliul de Stat nr.7506 din 1 decembrie 2009 a rămas definitivă și, prin urmare, a dobândit, potrivit dreptului intern, autoritate de lucru judecat.
Curtea a statuat:
1) Articolul 22 alineatul (3) din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prelungește, pentru anul 1998, obligația impusă unei întreprinderi de telecomunicații titulare a unei autorizații existente la data intrării în vigoare a acestei directive de a plăti o redevență calculată în funcție de cifra de afaceri, și nu doar în funcție de cheltuielile administrative de eliberare, de gestionare, de control și de punere în aplicare a regimului de autorizare generală și de licențe individuale.
2) Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu impune unei instanțe naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri judecătorești, chiar dacă aceasta ar permite remedierea unei încălcări a unei dispoziții de drept al Uniunii, ceea ce nu exclude posibilitatea persoanelor interesate de a angaja răspunderea statului pentru a obține pe această cale o protecție juridică a drepturilor lor recunoscute de dreptul Uniunii.
:: Hotărârea
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.