Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Unele considerații privind cererea de reexaminare
05.03.2020 | Valentin BULIGA

JURIDICE - In Law We Trust
Valentin Buliga

Valentin Buliga

Aspecte preliminare

Pentru a da o desluşire temeinică chestiunilor antamate, socotesc ca imperios necesară examinarea instituţiei procesuale reprezentată de „cererea de reexaminare”, aşa cum se desprinde ea din contextul legislativ, pentru a-i identifica trăsăturile şi a încerca conturarea unei definiţii pentru aceasta.

Este de prisos a mai arăta că principala sursă de documentare se poate regăsi, în prim rând, în Codul de procedură civilă (2010)-rep. (eventual upgradat prin Legea nr. 310/2018), întrucât, prin chiar dispoziţiunile art. 2 C.pr.civ.(2010)-rep., legiuitorul indică rolul proxim legii fundamentale al acestui act normativ organic cu un impact deosebit în arhitectura sistemului juridic românesc care nu se limitează procedurii de drept comun în materie civilă, ci i se recunoaşte aptitudinea de a interfera în orice alte materii, bineînţeles că doar în măsura în care legile care le reglementează nu ar oferi soluţii adecvate şi nu ar intra în contondenţă cu edictele specifice ale acestora.

Este de observat că prin dispoziţiunile art. 29 C.pr.civ. (2010)-rep., legiuitorul a conturat în ansamblu mijloacele procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces sub conceptul de „acţiune civilă”.

Mai apoi, cu destulă limpezime a sugerat că toate aceste mijloace procesuale se activează de către cei îndrituiţi prin cereri adresate justiţiei, dispoziţiunile art. 30 C.pr.civ. (2010)-rep. conturând generic felurile acestora: principale, incidentale, accesorii ori adiţionale.

Mai apoi, mărind acurateţea conceptului de cerere, prin dispoziţiunile art. 148 C.pr.civ. (2010)-rep. legiuitorul a dat conţinutul concret acestuia, indicând lămurit elementele pe care orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să le cuprindă pentru a satisface condiţiile minimale pentru ca aceasta să poată fi cercetată adecvat de instanţa judecătorească învestită.

Dintr-o perspectivă şi mai detaliată, prin dispoziţiunile art. 194 C.pr.civ. (2010)-rep., legiuitorul a procedat în acelaşi fel pentru a contura cu suficientă limpezime conţinutul celei mai comune şi des-întâlnite cereri adresate instanţelor judecătoreşti – cererea de chemare în judecată.

Din dispoziţiunile art. 194 alin. 1 lit. c) C.pr.civ. (2010)-rep. se desprinde şi funcţia judiciară de esenţă a cererii de chemare în judecată prin obiectul acesteia, adică pretenţia concretă dedusă desluşirii instanţei judecătoreşti învestite, dreptul material subiectiv pretins de către una din părţi, aşa cum se exprimă legiuitorul prin sintagma folosită la edictarea dispoziţiunilor art. 29 C.pr.civ. (2010)-rep.

Fără a greşi prea mult putem să susţinem că cererea de chemare în judecată este o specie a cererilor configurate generic de legiuitor prin dispoziţiunile art. 148 C.pr.civ. (2010)-rep., prin care se declanşează un anumit mijloc procesual determinat prin chiar cererea de chemare în judecată având drept scop protecţia unui anumit drept material subiectiv pretins de către reclamant.

Extrapolând, fiecare din cererile-specie reglementate de legiuitor au o anume funcţie judiciară specifică, astfel, enunciativ, iar nu limitativ:

– cererea de apel – declanşează procedura menită a conduce la verificarea legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri judecătoreşti pronunţată în primă jurisdicţie, dar şi de a remedia eventualele derapaje şi neregularităţi strecurate în procedura judiciară urmată înaintea instanţei de prim grad;

– cererea de recurs – declanşează procedura judiciară specifică menită a conduce la verificarea legalităţii unei decizii – hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă în jurisdicţia apelului;

– cererea de revizuire – declanşează procedura judiciară specifică menită a conduce la constatarea unor grave neregularităţi expres şi limitativ avute în vedere, apte a vătăma direct judecata în fond a pricinii, aşadar cele apte aduce atingere în substanţa sa a dreptului material subiectiv disputat cu acel prilej şi, deci, să vicieze esenţial o hotărâre judecătorească pronunţată asupra fondului unei pricini ori care ar evoca un asemenea fond, oferind remedii care presupun cu necesitate retractarea hotărârii judecătoreşti respective;

– cererea de contestaţie în anulare – declanşează procedura judiciară specifică menită a conduce la constatarea unor grave neregularităţi expres şi limitativ avute în vedere, în esenţa lor cu o exprimare formală, într-atât de grave, încât sunt în abstract apte să pună la îndoială o hotărâre judecătorească definitivă, oferind remedii care, de asemenea, presupun cu necesitate retractarea hotărârii judecătoreşti definitive suspectă;

– cererea privind contestaţia la executare – declanşează o procedură judiciară specifică menită a aduce înaintea instanţei de executare posibile neregularităţi strecurate cu prilejul parcurgerii formelor şi actelor de executare silită;

– cererea de divorţ – declanşează procedura judiciară specială a divorţului;

– cererea de punere sub interdicţie judecătorească – declanşează procedura judiciară specială reglementată de dispoziţiunile art. 936 şi urm. C.pr.civ. (2010)-rep.

Însă astfel de proceduri judiciare nu sunt reglementate doar prin Codul de procedură civilă, ci ele se regăsesc ori de câte ori legiuitorul a socotit de cuviinţă să legifereze drepturi materiale subiective ori situaţii juridice prin acte normative speciale – plângerea contravenţională, plângerea în materia cărţilor funciare ori a registrului comerţului, cererea de deschidere a procedurilor de pre-insolvenţă ori insolvenţă, etc.

Cererea de reexaminare.

În această arhitectură ce conturează larg poziţia unor cereri în ansamblul procedurii de drept comun în materie civilă, legiuitorul a găsit de cuviinţă să pună la îndemâna justiţiabililor, pentru anumite situaţii juridice particulare, cererea de reexaminare.

Astfel, regăsim pusă la îndemână de către legiuitor cererea de reexaminare, de asemenea orientativ-enunciativ, iar nu exhaustiv prin dispoziţiunile:
– art. 191 C.pr.civ. (2010)-rep.- referitoare la aplicarea amenzii judiciare şi despăgubirilor;
– art. 200 alin. 5 C.pr.civ. (2010)-rep. – referitoare la măsurile de regularizare dispuse la primirea cererii de chemare în judecată;
– art. 39 alin. 1din O.U.G. nr. 80/2013 – referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru;
– art. 43 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 – referitoare la acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru;
– art. 15 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008 – referitoare la acordarea ajutorului public judiciar;
– art. 17 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/2008 – referitoare la solicitarea şi acordarea ajutorului public judiciar cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului;
– art. 44 alin. 1 din Legea nr. 94/1992-rep. –referitoare la soluţia procurorului general financiar;
– art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996-rep. – referitoare la încheierea dată de registratorul de carte funciară;
– art. 77 alin. 3 din O.U.G. nr. 105/2001-aprobată prin Legea nr. 243/2002 – referitoare la contravenţiile specifice protecţiei frontierei de stat;

Identificarea trăsăturilor mijlocului procesual ce se activează prin cererea de reexaminare

Examinând situaţiile avute în vedere de legiuitor pentru care a pus la îndemâna celor îndrituiţi posibilitatea/mijlocul procesual ce se activează prin cererile de reexaminare putem constata cu uşurinţă că ele vizează, în principal, anumite măsuri administrative ori administrativ jurisdicţionale ce se impun a fi luate în cadrul unor proceduri judiciare sau administrative.

Funcţia care se poate bănui chiar din denumirea cererii ar fi aceea de a da posibilitatea unei noi examinări a situaţiei juridice/administrative avute în vedere de către un alt funcţionar ori judecător, altul decât cel care a dispus iniţial măsura respectivă, cu posibilitatea drenării eventualelor neregularităţi neobservate la o primă examinare, adică o funcţie de remediu procesual în privinţa formelor procedurale parcurse.

De principiu, aceste măsuri nu vizează direct un drept material subiectiv, ci doar formele instituite în cadrul unei proceduri judiciare declanşate printr-o cerere prin care s-a solicitat de către cel pretins titular al unui drept material subiectiv protecţia respectivului drept.

Tocmai pentru că mijlocul procesual declanşat prin cererea de reexaminare se referă, îndeobşte, doar la aspecte formale intermediare ce se ivesc pe parcursul derulării unei proceduri judiciare determinate, legiuitorul nu a găsit de cuviinţă să determine amănunţit trăsăturile acesteia, tot îndeobşte reglementând o procedură judiciară subsidiară care formal apare ca având un caracter preponderent incidental unei alte proceduri judiciare determinate, de anvergură, o procedură deosebit de suplă, flexibilă şi fără instituirea unor rigori deosebite ce permite finalizarea ei într-un timp foarte scurt ( a se vedea termenele speciale defipte foarte reduse), respectiv una purtată deîndată înaintea unui alt funcţionar sau judecător, într-un cadrul minim formalist – cameră de consiliu şi chiar fără citarea părţilor, în scopul unei noi examinări a acelei situaţii ce prezintă în aparenţă un caracter administrativ sau cel mult administrativ-jurisdicţional.

Raţiunea nerostită de legiuitor ar putea fi aceea de a nu depăşi o anumită etapă preliminară în cadrul procedurii judiciare determinate cu forme alterate care, în raport cu circumstanţele şi împrejurările ulterioare, alăturându-i-se alte neregularităţi formale, prin cumul să fie în măsură a glisa acea procedură judiciară de la scopul pentru care a fost instituită, poate chiar cu afectarea în esenţă a dreptului material. De asemenea, raţiunea ar fi şi aceea a înlăturării oricărei suspiciuni care s-ar putea naşte în urma acelei măsuri administrative sau administrativ-jurisdicţionale cu privire la corectitudinea şi legalitatea procedurii judiciare în cadrul căreia aceasta a fost luată.

Diseminarea între cererea de reexaminare şi căile de atac

Pentru că presupune cu necesitate o nouă examinare, în mod greşit socotesc că cererea de reexaminare este percepută ca o cale de atac nenumită.

Mai întâi, dispoziţiunile art. 456 C.pr.civ. (2010)-rep. enumeră limitativ căile de atac ordinare şi cele extraordinare, legiuitorul nemenţionând cererea de reexaminare ca fiind proprie vreuneia dintre ele.

Mai apoi, în privinţa căilor de atac operează principiul legalităţii consacrat prin dispoziţiunile art. 457 alin. 1 C.pr.civ. (2010)-rep., iar cu nici un prilej legiuitorul nu a indicat că ar avea în vedere cererea de reexaminare ca o cale de atac.

În fine, am observat că legiuitorul a pus la îndemână o cale de atac numită doar pentru acele proceduri judiciare de anvergură care sunt declanşate avându-se în vedere protecţia unui drept material subiectiv, cel mult un interes legitim clar conturat, nicidecum pentru cele subsidiare ori privitoare la măsuri administrative ori cel mult administrativ jurisdicţionale, cu un caracter aparent preponderent formal.

Că cererea de reexaminare nu este o veritabilă cale de atac se poate deduce cu uşurinţă şi prin faptul că, îndeobşte, a pus desluşirea ei pe seama unui funcţionar ori a unui alt judecător egal în rang cu cel care a examinat prima facie situaţia juridică şi a dispus măsura administrativă ori cel mult administrativ jurisdicţională.

Nefiind o cale de atac, la desluşirea cererii de reexaminare nu operează efectul devolutiv consfinţit pe seama căii de atac a apelului prin dispoziţiunile art. 476 C.pr.civ. (2010)-rep., mărginit de limitele prevăzute de dispoziţiunile art. 477-478 C.pr.civ. (2010)-rep., limite ce însă suportă necesarele corecţii în virtutea şi pentru situaţiile prescrise de dispoziţiunile art. 479 C.pr.civ.(2010)-rep.

Inexistenţa efectului devolutiv s-ar putea deduce cu uşurinţă şi din garanţia procesuală reprezentată de „independenţa judecătorului”, o eventuală astfel devoluţiune efectuată de către un alt judecător egal în grad cu cel care a luat prima facie măsura în privinţa căreia se solicită reexaminarea putându-se constitui într-o reală ingerinţă prohibită.

Conţinutul mijlocului procesual declanşat printr-o cerere de reexaminare

Concluzia ar putea fi aceea că în efectuarea reexaminării solicitate, cel de-al doilea funcţionar/judecător nu poate reţine devolutiv exclusiv doar elementele avute la îndemână de cel dintâi funcţionar sau judecător, ci prin cererea de reexaminare trebuie să fie numaidecât să fie evocată o împrejurare, o circumstanţă inedită, aşadar care, din varii motive, nu a fost avută în vedere în nici un fel de cel dintâi funcţionar/judecător şi care juxtapusă elementelor iniţiale ar conduce la aprecierea că măsura pusă în discuţie ar fi fost inoportună/nelegală, pentru reaşezarea procedurii judiciare principale pe făgaşul firesc, previzibil şi predictibil în lumina regulilor instituite de legiuitor fiind imperios necesară fie revocarea acelei măsuri, fie luarea unei alte măsuri adecvate pentru înlăturarea efectelor generate sau posibil de generat de măsura iniţială inoportună.

În această măsură socotesc că desluşirea cererii de reexaminare poate fi privită ca definitivă şi doar cu privire la aspectele preliminare avute în vedere de respectiva măsură din cadrul procedurii judiciare pe care se calează procedura incidentală a verificării prin cererea de reexaminare.

Altfel spus, odată cu efectuarea reexaminării, măsura luată pe parcursul procedurii judiciare principale la care s-a ataşat incidental este deplin absorbită şi integrată intim acesteia.

Posibilitatea de a fi adusă în discuţie măsura sau aspectul formal supus reexaminării într-o eventuală cale de atac.

Măsura sau aspectul formal ce a suportat reexaminarea, având îndeobşte un caracter aparent administrativ sau cel mult administrativ jurisdicţional, după absorbirea ei definitivă în cadrul procedurii judiciare principale unde s-a ivit, în general nu are aptitudinea de a afecta decisiv, în esenţă, finalitatea acesteia, impactul asupra dreptului material subiectiv ori interes legitim a căror protecţie s-a solicitat prin mijlocul procesual respectiv, adică asupra fondului urmărit de acea procedură judiciară principală este de cele mai multe ori inexistent ori neglijabil.

Totuşi, o eventuală înrâurire decisivă ori de esenţă nu ar putea fi cu desăvârşire exclusă.

Aşadar, concluzionez că atunci când hotărârea prin care se finalizează procedura judiciară principală la care, la un moment dat s-a ivit şi un aspect ori o măsură ce a suportat procedura incidentală a reexaminării, susceptibilă de verificare prin mijlocul procesual determinat al unei căi de atac, în principal, apel, efectul devolutiv consacrat prin dispoziţiunile art. 476 C.pr.civ.(2010)-rep. s-ar putea răsfrânge şi în privinţa acelei măsuri sau aspect, însă nu izolat, ci doar în măsura în care, odată integrată judecăţii din jurisdicţia inferioară, acea măsură cu caracter administrativ ori cel mult administrativ jurisdicţional ar fi putut fi aptă, izolat ori împreună cu alte neregularităţi strecurate, să devieze rezultatul final de la legalitatea acelei proceduri judiciare, adică să fi fost apte a vicia într-atât judecata din jurisdicţia anterioară, încât să se fi produs vădit o ingerinţă a dreptului material subiectiv ori interesului legitim pentru a cărui protecţie a fost declanşată acel mijloc procesual.

De altfel, o astfel de concluzie rezonează deplin şi cu dispoziţiunile art. 479 C.pr.civ. (2010)-rep. care permit instanţei de apel, în anumite circumstanţe, să identifice eventuale ingerinţe de ordine publică pe care să le remedieze prin dispoziţiile ce urmează a fi date prin decizia finală în respectiva jurisdicţie superioară.

Prin prisma celor mai degrabă prezentate îndrăznesc să configurez o definiţie a cererii de reexaminare ca fiind:

Acea cerere prin care se declanşează, pe cale incidentală, un mijloc procesual remediu de către partea unei proceduri judiciare determinate şi principale, ce presupune de esenţă o procedură judiciară distinctă, flexibilă şi rapidă şi care prezintă forme cu un grad scăzut de exigenţă, prin care să supună unui alt judecător, prin invocarea unor împrejurări ori circumstanţe neavute în vedere cu prilejul luării unei anumite măsuri cu caracter administrativ sau cel mult administrativ jurisdicţional de către judecătorul ce instrumentează procedura judiciară principală şi care, izolat ori împreună cu cele reţinute iniţial, în urma reexaminării ar putea conduce la concluzia rezonabilă a inoportunităţii ori nelegalităţii măsurii luate, cu consecinţa necesităţii fie de a revoca respectiva măsură, fie de a lua o altă măsură aptă să înlăture efectele nedorite produse sau care ar putea fi produse de măsura iniţială inadecvată asupra procedurii judiciare principale şi care va fi absorbită definitiv de această din urmă procedură.

Soluţii cu privire la felurite cereri de reexaminare, dosarele nr. 272/1371/2014/a 3; nr. 1078/1371/2015*/a 2; nr. 457/1371/1; nr. 196/1371/2016/a 1; nr. 84/1371/1; nr. 676/1371/2015/a 2; nr. 572/251/2014/a 1; nr. 503/1371/1; nr. 543/289/2014/a 1; nr. 541151/1371/21 martie 2011, petenta S.C.„Dorpex Impex”S.R.L.Tg.Mureş; nr. 1022/1371/2014/a 1/18.04.2014.

Judecător Valentin Buliga


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.