JURIDICE.ro
JURIDICE
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Elena Scherl: Un om de succes este un om educat
13.03.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Elena Scherl

Elena Scherl

Alina Matei: Mulțumesc, Elena, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. De la un job în vânzări ai trecut la antreprenoriat. De ce această schimbare bruscă de direcție?

Elena Scherl: Bună, Alina, și cititorilor JURIDICE.ro.

Schimbarea aceasta a venit în mod natural după mai bine de 12 ani de lucru cu diferite naționalități și în diferite țări și pe diferite niveluri. Am văzut în propriile rezultate în vânzări ce înseamnă educarea și aplicarea unor cunoștințe pe care nu le aveam cu privire la multiculturalitate și eticheta de afaceri și cumva, după ce am ținut vreo două training-uri interne, am început să mă gândesc la asta ca la o pasiune spre care aș vrea să mă îndrept. Și acum pare un moment potrivit când vorbim permanent despre „criza forței de muncă’’ în România.

Alina Matei: Antreprenoriatul de care te ocupi este foarte delicat: la atelierele tale le spui oamenilor cum trebuie să se poarte. Nu ți-a fost teamă că oamenii o să se simtă jigniți, în sensul că nu au fost educați la vârsta potrivită?

Elena Scherl: Este delicat, într-adevăr, pentru că nu ne place să auzim că avem lipsuri și că poate nu le știm pe toate. Eu cred că oamenii nu se simt jigniți, pentru că e destul de clar dacă ne uităm în jur că cei mai mulți dintre români nu cresc acasă cu tacâmuri de argint cu care să se învețe de mici, nu au valet care să le perieze pantofii și nu învață pe nicăieri cum să fie fermecători într-o prezentare și să se facă bineveniți într-o conversație. Unii oameni au această abilitate în mod natural, dar tot s-ar putea să facă gafe în lume.

Așadar, oamenii care vin la atelierele mele au un oarecare habar că poate ar trebui să-și îmbunătățească niște comportamente și atunci, partea de insultă nu apare vreodată. Mi-ar plăcea însă să ajung la ceilalți, la cei foarte mulțumiți de sine care nu cred în a face eforturi de elevare personală.

Alina Matei: Cum de nu rezolvă timpul aceste mici aspecte de impolitețe/carențe?

Elena Scherl: Cred că oamenii caută în mod natural să se afle într-o stare de confort permanent. Nu ne place să avem dileme, nu ne place să fim criticați sau să fim forțați să ieșim din zona de confort. Așa că tendința naturală este să nu săpăm în adâncul nostru și să nu ne reevaluăm pentru că alte aspecte ale vieții iau mereu prioritate. Avem tendința să spunem că „e de la ei” sau că „n-ai cu cine”, dar prea puțin să acceptăm că uneori, noi suntem responsabili în totalitate de un eșec profesional sau că nu ne-a răspuns cineva la vreun e-mail pentru că asta ne-ar zgudui din când în când pacea și confortul sufletesc. Cred că ține foarte mult de istoria acestei părți a lumii și de modelele preluate. Așa ne-am obișnuit, să nu ne îndoim de noi și să fim foarte confortabili cu asta.

Alina Matei: Drumul etichetei duce la succes?

Elena Scherl: Cred cu tărie că da, pentru că eticheta nu se referă doar la a ști cum să ținem o furculiță corect sau să prezentăm un șef mai mic unui șef mai mare, ci se referă la un fel de a fi la modul general. Un om de succes, în definiția mea, este un om educat, atât academic cât și „într-ale lumii”, disciplinat, cu o etică a muncii desăvârșită, cu un set de principii personale de la care nu se abate, care are timp pentru ce își dorește, care are mintea deschisă către un sfat sau o carte nouă și mai ales, care inspiră pe alții prin comportamentul său adecvat. Cumva, banii sau puterea sau recunoașterea sau orice altă definiție a succesului ne mai trece prin cap, se întâmplă în mod natural pentru un astfel de om.

Alina Matei: Din suita de ateliere pe care le-ai susținut, ce ne poți spune despre ”carapacea” oamenilor când le vorbești, de exemplu, de folosirea abundentă a diminutivelor (comună și mie): gen: fomiță, ciorbiță, brânzică?

Elena Scherl: E o muncă de pionierat, clar. 🙂 Dar în general, observ o atitudine deschisă din partea oamenilor. Dacă au deja conștiința că ar trebui să-și îmbunătățească niște comportamente sau să lucreze la sofisticarea propriului limbaj, atunci primesc în mod deschis recomandările mele. În ceea ce privește limbajul, cu gafele și pronunțiile greșite și romgleza și diminutivele care se întâmplă, observ cu bucurie că odată ce li se atrage atenția asupra lor, oamenii nu mai au cum să uite. Dacă se întâmplă gafe de limbaj, de obicei e din cauza obișnuinței și pentru că nu au acordat niciodată timp introspecției și evaluării propriului discurs. Dar odată ce au informația, apar și corecții.

Spre exemplu, tu însăți îți re-evaluezi acum cuvintele și te gândești (bănuiesc 🙂 ) de două ori înainte să te adresezi unui adult cu cuvinte precum fomiță, ciorbiță, brânzică. Acest gen de exprimare e îndreptățit acasă, unde poate să transmită dragoste (așa cum vorbim copiilor), dar în mediul de afaceri, adresarea aceasta poate apărea „prețioasă” sau poate să forțeze o apropiere cu care unii încă nu sunt confortabili. Esențial este să avem raționamentul situației și să vorbim adecvat situației.

Alina Matei: De ce este așa de important felul în care ne comportăm atunci când interacționăm cu necunoscuți/străini, mai important poate decât inteligența?

Elena Scherl: Cred că atunci când interacționăm cu străini ne supunem unui test al abilităților noastre sociale, care nu pot fi suplinite de un IQ enorm sau educație academică superioară. Sunt reguli nescrise, limite neștiute, subtilități pe care le putem răni cu ușurință. Să știm să nu o dăm în bară și să relaționăm cu străinii așa cum consideră ei că se cuvine, nu noi, este o mare dovadă de respect, care nu poate fi decât apreciată. Așa cum și noi, în mod patriotic, ne bucurăm când vedem străini că mănâncă din mâncarea noastră, când gustă din țuica noastră sau se minunează la niște frumuseți naturale pe care noi le-am și uitat, cumva ne merge la inimă, ne bucură. Arată că respectă un fel de viață al nostru dintotdeauna și că respectă „legea pământului”. De aceea este important să răspundem în aceeași măsură: să le învățăm particularitățile și să le respectăm culturile. Să nu uităm că în multiculturalitate nu există bun sau rău, ci doar Diferit.

Alina Matei: Ce e mai trist: lipsa rușinii sau lipsa manierelor?

Elena Scherl: Un om care nu are maniere și se comportă în mod inadecvat o poate face pentru că așa a preluat niște modele și pentru că nu a cunoscut și alt gen de comportamente sau o educație în acest sens (spre exemplu, lipsa de răspuns la un „bună ziua!”). Însă este „recuperabil”. Cred însă că lipsa rușinii este un mare păcat al oamenilor care-și pun confortul personal în topul priorităților, deasupra nevoilor societății. Genul acesta de gândire este adânc împământenit în caracterul cuiva și se traduce într-un mod general de comportament care cu greu poate fi corectat. Vedem asta cel mai des când atragem cuiva atenția (cu tact, desigur) că încalcă o regulă a comunității (parcat greșit, cățărat pe monumente, aruncat ambalaje pe jos) și răspunsul nu este o lecție învățată și un „îmi pare rău, poate ar trebui să corectez greșeala și să nu mai fac” – ci mai degrabă este „cine ești tu să-mi spui tu mie ce să fac?”.

Lipsa rușinii față de semenii noștri mă întristează teribil.

Alina Matei: Se pot corecta la orice vârstă carențele?

Elena Scherl: Îmi place să cred că da. Cred că un tânăr poate foarte ușor să preia informații de etichetă pe care școala sau familia nu i le-a oferit (nu din reavoință) și să vadă imediat cum într-un val de „tineretul din ziua de azi”, poate ieși imediat în evidență în mod pozitiv (dacă e să fim un pic pragmatici), dar și să deprindă abilități care să-i folosească în orice inițiativă viitoare. Asta înseamnă de la cum să scrie un e-mail în mod corect și cum să-și cumpere primul sacou bun cu buget redus, până la cum să facă o prezentare reușită, să nu plictisească și să știe să ofere o carte de vizită unui străin.

La fel de ușor un astfel de proces de educare se poate plia pe un manager cu o experiență îndelungată. Oricând e un moment bun să ne elevăm și orice manager cu experiență poate vedea imediat că pe lângă că munca sa devine mai valoroasă, poate deveni și un om care să-i inspire pe alții și poate să pună umărul la o „moștenire” în piața de azi („legacy”-ul acela american). Adică chiar să lase ceva în urmă.

Alina Matei: Dacă oamenii vor interacționa mai puțin unii cu alții (poate coronavirusul asta își propune), la ce va folosi știința etichetei?

Elena Scherl: Cred că oamenii care trec printr-un astfel de proces de învățare nu se opresc după curs și atât. Cred că un om care se elevează învățând reușește să devină omul cu care „ai ce discuta” și către care alții din jur încep să graviteze. Chiar dacă stăm în casă în următoarele luni, nevoia de a comunica, de a cere o părere sau de a auzi un discurs motivant rămâne. Oamenii au nevoie de această interacțiune, dar în lipsa obligației de a fi prezenți într-un loc anume sau de a vorbi cu oameni anume, își vor filtra relațiile și în mod natural, cele de calitate, cu oameni „de calitate” vor fi cele preferate.

Alina Matei: Toată învățătura are o bază emoțională, spunea Platon. La ce emoții apelezi atunci când ai de susținut un atelier?

Elena Scherl: La empatie, în primul rând. Orice corectare a unui comportament, fie că e vorba de a obiceiul de a întrerupe pe cineva când vorbește sau de intra prea mult în spațiul personal al cuiva, începe din mindset, din modul de gândire. Așa că apelez la empatie pentru a arăta oamenilor cum să-i trateze pe cei din jur așa cum își doresc să fie tratați, cum să arate curtoazie sau să închidă „un ochi” ca să permită altora să iasă cu fața curată. Abilitatea de a ne pune în papucii celuilalt și de a arăta considerație față de cum îi facem pe cei din jurul nostru este esențială. Și atunci cu modul de gândire al oamenilor am de lucru în primul rând. Un om va ierta mai ușor greșelile altuia față de sine, dar nu va uita niciodată lipsa de considerație, lipsa de tact sau uitatul „de sus” – spunea Lord Chesterfield, un diplomat britanic care a trăit acum câteva sute de ani și a cărui carte stă la baza întregului meu curs.

Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.

Elena Scherl: Cred că orice moment liber poate fi folosit pentru a învăța ceva. Cred într-un proces de învățare continuă și cred că orice poate fi o sursă de informații. Le recomand cititorilor JURIDICE.ro să nu amâne cărțile de pe noptieră, să-și programeze în orar vizionarea de documentare educaționale și să-și filtreze sursele de informații pe cât posibil. În mod pragmatic, nu doar că devenim oameni mai „de calitate”, dar devenim și „oameni de afaceri” mai „de calitate”.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine și ne vedem pe 24 martie la atelierul tău susținut pentru comunitatea J.

Elena Scherl: Abia aștept, e o oportunitate pe care o apreciez foarte mult.


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.