Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Lungul drum de la pozitivism spre idealism. Prima stație – Morala. From positivism to idealism – A study of the moral dimensions of legality de Sean Coyle
17.03.2020 | Ionela CUCIUREANU

JURIDICE - In Law We Trust
Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

În opinia lui Sean Coyle, dreptul și moralitatea ar putea fi considerate ca trăsături permanente ale condiției umane, prin faptul că noțiunea de constrângeri asupra comportamentului uman pare să existe într-o formă, oriunde societatea umană a dat naștere gândirii conceptuale. Natura moralității este, așadar, o întrebare la fel de importantă ca cea a naturii legalității în ceea ce privește înțelegerile acestei condiții.

Însuși modul în care Coyle decide să își denumească studiul poate fi subiect de analiză. Astfel, dacă am privi pozitivismul prin prisma lui Hart, respectiv ca susținând inexistența unei legături între drept și morală, că analiza conceptelor juridice trebuie făcută independent de cea istorică, sociologică etc., respectiv că dreptul în vigoare trebuie raportat exclusiv la norme preexistente și în niciun caz la contextul socio-politic sau la precepte morale, iar idealismul prin ochii lui Hegel, vedem ca dimensiunea morală a legalității nu este tocmai un liant între cele două, ci mai degrabă ca elementul ce pare să arunce o prăpastie de netrecut între cele două.

Pe de altă parte, a discuta despre idealism în drept fără a semăna totuși la nivel discursiv cu personajul Candid al lui Voltaire, poate părea o provocare semnificativă, cel puțin în actualitatea dominată de pragmatism a secolului XXI. A adăuga însă acestui concept, pe cele de moralitate și pozitivism și a le disemina într-o lucrare pe toate trei, ca paradigmă conflictuală, sine ira et studio față de vreuna din ele, este din nou un efort demn de apreciat.

Pornind pe acest făgaș de gândire, el își structurează lucrarea pe capitole în care tratează fie reflecții cu privire la natura dreptului, fie legăturile dintre rațiune, voință și drept, fie mutațiile „filosofice” pe care le-a suferit pozitivismul de la Hobbes la Hart, fie caracteristicele judecății juridice dincolo de pozitivism și realism, încheindu-și peregrinările conceptuale cu un capitol dedicat naturii morale a dreptului.

Cu toate acestea, lucrarea lui Coyle reușește să nu fie o înșiruire greoaie de perspective filosofice și doctrine juridice, deși referințele la Kant, Grotius, Kelsen sau chiar Aristotel uneori par să ducă într-un dialog „scriptic” al autorului cu aceștia, mai degrabă decât într-o simplă citare a opiniilor acestora.

Top 3 citate

„The modern legal order is in a process of transformation. Exhibiting for much of its modern existence the properties of a complex body of rules and precedents, the legal order is increasingly thought to be capable of exposition as an organised system of rights, underpinned by a general scheme of justice implicit in the rules that form its ‘cutting-edge’. For many lawyers and jurists, this intellectual shift is of the greatest significance: the progressive realisation of basic human or constitutional rights as a framework for understanding precedents and rules is thought to represent the step into a more enlightened world, in which the connection between law and justice is greatly clarified.”[1]

Law represents both an aspirational moral ideal, and a set of variable, human arrangements. The variability of those arrangements, and their tendency to embody divergent or ambivalent ideas, has led to the suggestion that legal practices may be represented in different ways, as expressing differing ideals: the law of tort may be viewed as embodying ideals of economic efficiency or corrective justice precisely because the practice of tort lawyers variously reflects concerns with both sets of ideals.”[2]

„…for in comprising both a legal instrument and an important political idea, rights provide the intellectual fulcrum about which it is possible to link abstract theorising with the more limited technical horizons of legal practice. Rights are ‘hard’ as well as ‘soft’: they are both precise forms of legal relationship and bearers of a wide and deep political significance. In this way, general political theories can be offered as interpretations or ‘reconstructions’ of a body of laws, for lawyers can be viewed as discovering and articulating internally coherent interpretations of systems of rights. The distortive impact of these ideas upon our understanding of legal reasoning tends to go unnoticed in part because of the suggestion of a gap between the ‘surface’ level of mundane rule-application and the ‘deep’ structure of moral and political values that underpin them”[3]

CE MI-A PLĂCUT

Caracterul de „teorie juridică aplicată” și echilibrul argumentației

După cum afirmă autorul în prefață, lucrarea este un exemplu al „teoriei juridice aplicate” nu în sensul că încearcă să aplice o teorie generală a legalității sau a eticii la o anumită problemă (căci argumentul central al cărții este că o astfel de distincție între teorie și practică ar fi derutantă). Mai degrabă, în viziunea lui Coyle, ea reprezintă o încercare de a arăta că ideile teoretice pot fi înțelese doar în cadrul unor aplicații practice particularizate, astfel încât teoria și practica să nu se plaseze la antipozi sub aspect principial una față de cealaltă, ci să fie armonizate și să funcționeze eficient pe baza acelorași principii.

În mod echilibrat, Coyle susține că atât fațetele pozitiviste, cât și cele idealiste ale teoriei juridice par să ducă într-o zonă obscură semnificația dimensiunii reflexive a gândirii juridice. Cu toate acestea, având în vedere capacitatea evidentă a idealismului de a rezona cu atitudinile și aspirațiile politice predominante, poate că nu viziunea pozitivistului este cea care prezintă cel mai mare potențial de denaturare și eroziune a conceptelor liberale, ci a idealistului mult prea visător. În opinia sa, ar trebui să ne opunem tendinței de a vedea capacitățile metamorfice ale dreptului ca pe niște eforturi deliberate de a adapta un set moștenit de principii la problemele ridicate de o realitate socială în continuă schimbare și aceasta pentru că efectul schimbărilor sociale (precum și al schimbărilor din perspectiva filosofică) asupra peisajului intelectual tind să fie înțelese doar treptat și retrospectiv.

Rolul central al „drepturilor” în edificiul juridic actual

Discuția pe care o face autorul cu privire la rolul central, pe care îl joacă noțiunea de „drepturi” în arhitectura juridică actuală, se plasează la intersecția pozitivismului (pentru că are în vedere dreptul actualmente în vigoare) și idealismului, prin „mijlocirea” moralei, care vine ca un ideal corectiv pentru drept (precum odinioară dreptul pretorian acționa „corrigendi iuris civilis gratia”). Conform lui Coyle, nu este accidental faptul că idea de „drepturi” joacă un rol esențial în conectarea noțiunii de drept ca un ideal moral și politic cu perspectiva „avocățească” ce rezumă dreptul la un set de aranjamente mundane destinate administrării relațiilor sociale.

Analiza noțiunii de „ius” în dreptul roman

Coyle deschide o discuție foarte pertinentă cu privire la termenul de „ius” și modul în care acesta a evoluat în dreptul roman, de la conceptul obiectiv ce desemna noțiunea de just, la termenul generic pentru noțiunea de „drept” ( în sensul de drept pozitiv), dar și la ceea ce i se datora cuiva, în contextul unui raport obligațional. El menționează de asemenea textele jurisconsulților, în care se desemnează ambele fațele ale raportului cu juridic, prin raportare la un anume „ius” – fie dreptul reclamantului de a cere ceva, fie dreptul pârâtului de a invoca o excepție. Dincolo de aceste situații cazuale însă, ius, după cum foarte corect observă autorul, rămâne un termen impregnat de moralitate și de idealism (și asta cu atât mai mult dacă ne raportăm la celebra definiție a lui Ulpianus, conform căreia „ius est ars boni et aequi”).

CE NU MI-A PLĂCUT

Dată fiind structura cărții, în combinații de tipul „n luate câte k” algoritmul după care aceste analize încrucișate au fost realizate pare să scape cititorului, neidentificându-se cu claritate o „teză probatorie” a autorului sau un quod erat demonstrandum la finalul cărții.

Totuși, raportat la întreaga fizionomie a cărții, acesta rămâne un dezavantaj minor, peste care cititorul poate trece cu îngăduință, fiindcă misiunea pe care pare să și-o aroge autorul e aceea de a deschide o discuție, iar nu de a o concluziona. Putem așadar, precum odinioara Pilat, să ne întrebăm ce este de fapt moralitatea în drept? Însă spre deosebire de el, să nu ieșim din Pretoriul propriei noastre conștiințe înainte de a încerca măcar să îi ascultăm răspunsul.

* Cartea poate fi achizițonată de aici.


[1] Ordinea juridică modernă se află într-un proces de transformare. Dând dovadă pentru o bună parte din existența sa modernă de proprietățile unui corp complex de reguli și precedente, ordinea juridică este din ce în ce mai mult gândită ca fiind capabilă să se expună ca un sistem organizat de drepturi, bazat pe o schemă generală de justiție implicită prin regulile de ‘ultimă generație’ care o formează. Pentru mulți avocați și juriști, această schimbare intelectuală are cea mai mare însemnătate: realizarea progresivă a drepturilor fundamentale ale omului ca un cadru pentru înțelegerea precedentelor și a regulilor este considerat a reprezenta pasul către o lume mai „iluminată”, în care legătura dintre drept și justiție este în mod substanțial clarificată (trad.ns.); Sean Coyle, From positivism to idealism – A study of the moral dimensions of legality, Ashgate Publishing, 2007, p. 39
[2] Legea reprezintă atât un ideal moral aspirațional, cât și un set de aranjamente umane variabile. Variabilitatea acestor aranjamente și tendința lor de a întruchipa idei divergente sau ambivalente, au dus la sugestia că practicile juridice pot fi reprezentate în moduri diferite, ca exprimând idealuri diferite: legislația răspunderii civile delictuale poate fi privită ca întruchipând idealuri de eficiență economică sau justiția corectivă tocmai pentru că practica avocaților în materie delictuală reflectă în mod diferit grija față de ambele seturi de idealuri (trad.ns.), Idem, p. 130.
[3] Întrucât, cuprinzând atât un instrument juridic cât și o idee politică importantă, drepturile furnizează un punct de vedere intelectiv, care permite corelarea teoretizării abstracte cu orizonturile tehnice mai limitate ale practicii juridice, ele pot fi atât imperative, cât și permisive, fiind atât forme precise ale unor raporturi juridice, cât și purtătoare ale unor semnificații politice largi și profunde. În acest fel, teoriile politice generale pot fi oferite ca interpretări sau „reconstrucții” ale unui corp de legi, întrucât avocații pot fi priviți ca descoperind și articulând interpretări coerente interne ale sistemelor de drept. Impactul denaturat al acestor idei asupra înțelegerii raționamentului nostru juridic tinde să treacă neobservat în parte din cauza sugestiei unui decalaj între nivelul „de suprafață” al aplicării regulilor mundane și structura „profundă” a valorilor morale și politice care le stă la bază (trad.ns.); idem, p. 132.


Av. Ionela Cuciureanu


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.