Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Câteva observații privind executarea silită pe timp de COVID-19…
17.03.2020 | Cristian Daniel David SAMOILĂ

JURIDICE - In Law We Trust
Cristian Daniel David Samoilă

Cristian Daniel David Samoilă

Pe temeiul art. 708 alin. (1) pct. 1 CPC, prescripția dreptului de a obține executarea silită se suspendă și în cazurile prescripției dreptului la acțiunea condamnatorie. Un astfel de caz este cel de forță majoră recunoscut, practic, prin art. 41 din Decretul privind instituirea stării de urgență generate de pandemia actuală. Față de dispozițiile art. 42 alin. (5) din Decret, este interesant de notat că, teoretic, cel puțin, s-ar putea efectua în continuare acte de executare (nu s-a prevăzut și suspendarea de drept a executărilor sau amânarea executării, or, când vorbim de urmăriri silite, poate ar fi fost util – mai ales dacă starea de urgență nu se va prelungi – să se dispună și această măsură, pentru a-l proteja pe debitor care, în condiții normale, dacă ar fi obținut o refinanțare, ar fi putut împiedica vânzarea bunurilor sale prin depunerea cu afectațiune specială, realizată în temeiul art. 721 CPC). Sigur, dacă este vorba de o executare silită directă, obligația de predare a unui bun înseamnă necesitatea protejării dreptului de proprietate al creditorului obligației de predare, dar, și în acest caz, situația de urgență presupune a-l proteja și pe debitor (care ar putea să se afle în izolare chiar în spațiul pe care trebuie să-l predea!). Ar putea să pară ciudat că, deși se suspendă (și) prescripția executării [ceea ce are o importanță majoră în ipoteza în care nu se declanșase executarea, termenul de prescripție fiind aproape de expirare sau, deși se declanșase, nu se (mai) îndepliniseră acte de executare, fiind posibilă intervenirea prescripției chiar în timpul executării, conform art. 709 alin. (1) pct. 4 CPC], nu se suspendă și executarea însăși. Situația nu este totuși nemaiîntâlnită, fiind întâlnită și în ipoteza în care se declanșează executarea – chiar dacă prescripția era temporizată – împotriva garanților unei societăți care intră în insolvență, pe toată perioada cât aceasta se află în insolvență [art. 2.537 pct. 2 C.civ. corelat cu art. 2.541 alin. (5) C.civ. și art. 2.543 sau art. 1.449 alin. (1) C.civ.].

Este de observat și că s-a stabilit derogarea de la dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a C.civ., ceea ce înseamnă că se recunoaște efectul suspendării prescripției dat de acest caz de forță majoră chiar dacă creditorul nu s-ar afla în ultimele 6 luni ale termenului de prescripție.

Cristian Daniel David Samoilă
Consilier juridic BRD-GSG

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.