Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Discriminare militari-polițiști. Sumele compensatorii – între imposibilitate și rea-credință
18.03.2020 | Dan BĂZĂVAN

JURIDICE - In Law We Trust
Dan Băzăvan

Dan Băzăvan

Să vedem, pentru început despre ce este vorba.

Dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 [1] privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 22.07.1999, ce a fost abrogată prin dispozițiile art. 48 alin. (1) pct. 26 al Legii nr. 330/2009 [2] privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României nr. 762 din 09.11.2009, lege ce abroga deopotrivă prin textul aceluiași art. 48 alin. (1) pct. 26 și O.G. nr. 8/2008 [3] pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 31.01.2008 instituiau, ca o formă de protecție a acestor categorii socioprofesionale, desigur în acord cu art. 41 din Constituția României [4] că: (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate.

Astfel: vechime:

  – până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde;
  – între 5-10 ani – un ajutor egal cu 6 solde;
  – între 10-15 ani – un ajutor egal cu 8 solde;
  – între 15-20 de ani – un ajutor egal cu 10 solde;
  – între 20-25 de ani – un ajutor egal cu 12 solde;
  – între 25-30 de ani – un ajutor egal cu 15 solde;
  – peste 30 de ani – un ajutor egal cu 20 de solde.

(2) Cadrele militare în activitate trecute în rezervă, cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă, de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile.

Aceeași instituție o regăsim desigur și în Legea nr. 330/2009 la anexa IV/2 pct. 1 și 2:

1. Drepturi specifice activităţii desfăşurate în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională1. (1) Pentru compensarea activităţii suplimentare specifice, desfăşurate în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil beneficiază de o indemnizaţie de până la 7% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/salariul de bază. (2) Categoriile de personal şi mărimea concretă a indemnizaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.

2. (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel:

Vechime efectivă:
– până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde/salarii;
– între 5-10 ani – un ajutor egal cu 6 solde/salarii;
– între 10-15 ani – un ajutor egal cu 8 solde/salarii;
– între 15-20 ani – un ajutor egal cu 10 solde/salarii;
– între 20-25 ani – un ajutor egal cu 12 solde/salarii;
– între 25-30 ani – un ajutor egal cu 15 solde/salarii;
– peste 30 ani – un ajutor egal cu 20 solde/salarii.

Desigur putem continua amintind și de dispozițiile art. 20 al anexei nr. VII din Legea nr. 284/2010 [5] privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877 din 28.12.2010 la 31.12.2010 – (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:

Vechime efectivă:
– până la 5 ani – un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 5-10 ani – un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 10-15 ani – un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 15-20 ani – un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 20-25 ani – un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– între 25-30 ani – un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
– peste 30 ani – un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.

(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care beneficiază de plăți compensatorii.

(4) În caz de deces al beneficiarului înainte de data plății ajutorului, acesta se acordă soției sau soțului supraviețuitor ori copiilor, iar în lipsa acestora, părinților, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) și (2).

Astfel, executivul (desigur cu acordul tacit la legiuitorului, prin abilitarea Guvernului pentru emiterea de O.U.G.-uri succesive anuale) a suspendat plata acestor sume compensatorii (ajutoare) ce se cuveneau de drept militarilor și polițiștilor începând din anul 2011 (2010 fiind ultimul an în care au mai fost plătite așa cum rezultă din comunicarea M.Ap.N. nr. 76 c din 15.05.2019 la solicitarea de informații publice adresată de subsemnatul Mr. (Rz.) dr. ing. Dan Băzăvan în baza art. 31 din Constituție și a Legii nr. 544/2001 [6] privind liberul acces la informațiile de interes public publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001):

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
DIRECȚIA INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE
Str. Izvor nr.110, sector 5, București
76c din 15.05.2019

Stimate domnule Băzăvan,

Urmare a solicitării dumneavoastră de informații de interes public, formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, înregistrată la Direcția informare și relații publice a Ministerului Apărării Naționale cu nr. 76 din 22.04.2019 , vă comunicăm următoarele:

Răspuns pentru pct. 10 – 14:

Din datele privind monitorizarea cheltuielilor de personal, rezultă următoarea situație cu privire la cadrele militare trecute în rezervă în perioada 2008-30.06.2017 și cuantumul sumelor privind ajutoarele la trecerea în rezervă:

Anul Număr beneficiari Total sume (plătite)

Lei

Total sume (suspendată plată, conform legii)

Lei

2008 1.841 119.121.788
2009 115 7.328.550
2010 115 5.558.000
2011 68 3.151.000
2012 134 36.839.000
2013 462 20.071.000
2014 397 17.807.000
2015 453 22.800.000
2016 3.620 363.536.000
2017 1.568 92.900.000

Desigur, cei care vor citi articolul vor spune poate că sumele sunt mari și că nu existau bani în buget, dar, în încăpățânarea mea am continuat cercetările și am constatat, tot în baza comunicărilor la informații publice, că bani au existat, putând constata și că M.Ap.N. a restituit la bugetul de stat anual sume din anul 2008 și până în anul 2018. Inexplicabil nu?

Desigur, nu există decât o singură concluzie ce se poate trage, că M.Ap.N., M.A.I. și implicit executivul nu au vrut să plătească aceste sume militarilor și polițiștilor, și din păcate, nu doresc acest lucru nici acum și astfel aceste categorii socioprofesionale sunt discriminate raporat la cei care se aflau în situație identică (la trecerea în rezervă) și care au beneficiat de aceste sume ca o compensare a restrângerii anumitor drepturi în timpul activității și își caută, în mod temeinic, dreptatea pe calea instanțelor judecătorești.

Astfel, redau dintr-o altă comunicare a M.Ap.N. (căci M.A.I. a refuzat practic să răspundă la aceste solicitări de informații publice, încălcând Legea și Constituția, drept pentru care am introdus acțiune la instanța competentă în acest sens):

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE
DIRECŢIA INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
Str. Izvor nr. 110, sector 5, Bucureşti
Persoană de contact: F.P. Cătălina Vlădescu
142b/30.07.2019

Către:
Domnul maior (rz.) Dan Băzăvan
E-mail: danbazavanphd@gmail.com

Stimate domnule maior (rz.) Băzăvan,

Urmare a solicitării dumneavoastră, formulată în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, înregistrată la Direcţia informare şi relaţii publice a Ministerului Apărării Naţionale cu nr. 142 din 19.07.2019 (confirmare de primire cu nr. 142a din 19.07.2019) vă comunicăm următoarele informații, puse la dispoziție de structurile competente.

1. Referitor la informațiile privind creditele neutilizate de la bugetul de stat, art. 54 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, prevede că: ”Ordonatorii principali de credite au obligația de a actualiza lunar necesitatea menținerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziții legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desființate sau amânate, și de a propune Ministerului Finanțelor Publice anularea creditelor respective”, respectiv art. 61 alin.(3): ”Creditele de angajament pentru care nu au fost încheiate angajamente legale și creditele bugetare neutilizate la sfârșitul anului bugetar sunt anulate de drept.”

2. Referitor la punctul nr. 2, vă transmitem, mai jos, următoarea situație statistică:

EVOLUȚIA BUGETULUI DE STAT AL MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE ÎN PERIOADA 2008-2018

 _______________ (mii lei)

An Credite bugetare definitive Plăți Disponibil Grad de utilizare %
1 2 3 4=2-3 5
2008 7.521.629 7.422.276 99.353 98,68
2009 6.699.303 6.692.470 6.833 99,90
2010 6.654.623 6.587.074 7.549 99,89
2011 4.959.730 4.952.909 6.821 99,86
2012 4.904.865 4.807.441 97.424 98,01
2013 5.713.596 5.703.915 9.681 99,83
2014 6.439.607 6.430.806 8.801 99,86
2015 7.688.115 7.673.950 14.165 99,82
2016 10.621.970 10.582.923 39.047 99,63
2017 15.645.002 14.673.938 971.064 93,79
2018 17.723.715 17.051.137 672.578 96,21

Astfel, spune M.Ap.N. că în 2011 trebuia să achite suma de 3.151.000 lei pentru 68 de beneficiari și au restistuit la bugetul de stat suma de 6.821 mii lei (6.821.000 lei), adică dublul sumei datorate către militari. Deci existau sume, dar nu a vrut să le plătească.

În 2012, M.Ap.N. trebuia să plătească 36.839.000 lei pentru 134 de beneficiari și a restituit la bugetul de stat suma de 97.424 mii lei (97.424.000 lei), deci aproximativ de 2,5 ori mai mult decât suma datorată.

În 2017, M.Ap.N. datora 92.900.000 lei pentru 1.568 de beneficiari și a restituit la bugetul de stat suma de 971.064 mii lei (971.064.000).

La o matematică simplă putem spune că în perioada 2011-2017 suma datorată de către M.Ap.N. se ridica la 557.104.000 lei pentru 6702 beneficiari și a restituit la bugetul de sstat pentru aceeași perioadă suma de 1.147.003 mii lei, adică 1.147.003.000 lei adică dublul sumei datorate. Deci bani au fost în mod clar. Nu există dubiu. De ce asemenea măsuri de asanare a drepturilor militarilor și polițiștilor?

Deci, chiar dacă mă repet, la o matematică simplă se poate constata că erau suficienți bani pentru achitarea acestor sume datorate cadrelor militare din M.Ap.N. și rămânenau suficienți bani pentru restituire la bugetul de stat, concluzionând că Armata României, încă odată refuză să achite drepturile legale ale militarilor, ceea ce nu dovedește decât rea-credință.

Observăm că de prin 2008 începe să se umble la sporuri, de prin 2011 nu se mai achită sumele compensatorii și ulterior constatăm că nici nu se mai calculează soldele acestora în temeiuri de drept ci doar ”după ureche”, în baza unor ordine de ministru clasificate (așa cum rezultă foarte clar din comunicările acestora la solicitările de informații publice, dar și din întâmpinările depuse la isntanțele judecătorești în diferite dosare ce le am în contradictoriu cu aceștia), iar din 2015-2016 se constată că se taie sistematic (până la anularea totală) sporul pentru OMM/SOSP (revăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 cu modificările și completările ulterioare), dar și sporul pentru pensia suplimentară prevăzut de Legea pensiilor militare de stat, și alte acte normative ce au stat la baza plății acestora în trecut. Deci unii militari au beneficiat de toate aceste sporuri, iar alții nu, în mod special cei de după 2011 încoace. De ce întreb?

Un stat care își bate joc de militari nu îi merită.

De asemenea, având în vedere că aceste sume nu se mai identifică în Legea nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 492 din 28.06.2017 [7] opinez că atât Guvernul, dar și Parlamentul au comis mai multe fapte de discriminare între aceleași categorii socioprofesionale aflate în situații identice, raportat la art. 1 alin. (3) din Constituție, așa cum este intituit și în art. 1-3 din O.G. nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial nr. 166 din 07 martie 2014[8](1) În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege. (2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui altui organ jurisdicțional; b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție; c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice; d) drepturile civile, în special: (i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței; (ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară; (iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română; (iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul; (v) dreptul de proprietate; (vi) dreptul la moștenire; (vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; (viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; (ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere; (x) dreptul de petiționare; e) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; (ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate; (iii) dreptul la locuință; (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale; (v) dreptul la educație și la pregătire profesională; (vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive; f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice. (3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile. (4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2).

Art. 2 (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. (2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe. (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale. (5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. (6) Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale. (7) Constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. (8) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație. (9) Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe. (10) În înțelesul prezentei ordonanțe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin: a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acțiuni afirmative, în vederea protecției persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea șanselor; b) mediere prin soluționarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârșirii unor acte/fapte de discriminare; c) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozițiile alin. (1)-(7). (11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1)-(7) atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, în condițiile legii.

Art. 3 Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește: a) condițiile de încadrare în muncă, criteriile și condițiile de recrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare profesională; b) protecția și securitatea socială; c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri și facilități; d) sistemul educațional; e) asigurarea libertății de circulație; f) asigurarea liniștii și ordinii publice; g) alte domenii ale vieții sociale, raportat și la dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului [9]Interzicerea discriminării Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

În atare situație ne aflăm în mod cert în fața unor fapte de discriminare ale acelorași categorii socioprofesionale aflate în situații identice.

De exemplu, doi (trei, sau chiar mai mulți) militari, colegi de școală militară, colegi de serviciu, încadrați pe funcții identice, ce au intrat în sistem în anul 1990, au beneficiat de aceste drepturi, unul fiind pensionat în anul 2010 și a beneficiat implicit de plata acestor sume compensatorii, iar celălalt în anul 2011 și i-au fost suspendate drepturile.

Să luăm un al treilea militar ce a intrat în sistem în 1990 (în aceleași condiții ca și camarazii săi) și s-a pensionat la 02.07.2017. Constatăm că pentru acesta din urmă nici măcar nu mai sunt prevăzute de lege aceste drepturi. Nu ne aflăm în mod clar în fața unei discriminări? Nu sunt îndeplinite toate condițiile?

Ce presupune discriminarea?

Să existe:
– o diferențiere, un tratament diferențiat aplicat în situații identice ori similare – condiții îndeplinite în totalitate;
– bazată pe un criteriu – chiar dacă există sau nu;
– care atinge un drept – condiție îndeplinită prin lumina celor prezentate.

Având în vedere că nu există nici un raționament și nici o justificare logică pentru care respectivii militari aflați în situații identice sub guvernarea aceleiași Legi nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 155 din 20 iulie 1995 [10], sub guvernarea acelorași legi ale salarizării, sunt tratați diferențiat fără a exista un raționament logico – juridic.

Care este acest raționament? Având în vedere că aceste sume nu mai sunt prevăzute în lege nu se mai justifică desigur nici Decizia ÎCCJ (RIL) nr. 5/2018 [11] cu referire la competența în litigiile privind acordarea ajutoarelor salariale pentru cadre militare, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul anexei nr. VII din Legea 284/2010, raportat la dispozițiile art. 518 NCPC, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial nr. 247 din 10 aprilie 2015 [12] și ulterior modificată și completată prin Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018 [13].

Cum spuneam, Guvernul a suspendat plata acestui drept succesiv anual prin O.U.G.-uri (nici măcar nu mai merită să menționăm aceste Ordonanțe de Urgență, căci toate încalcă inclusiv dispozițiile art. 21, art. 41, art. 118 din Constituție), ultima suspendare fiind prin art. 41 din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial nr. 1116 din 29 decembrie 2019 [14](1) În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului.

De ce Guvernul a dispus suspendarea plății acestor sume compensatorii (ajutoare) la trecerea în rezervă și / sau în retragere a cadrelor militare și a celorlalte categorii socioprofesionale îndrituite la acest drept (fără a ține cont de faptul că această ordonanță este discriminatorie comparativ cu alte persoane aflate în situații identice, adică cu alte cadre militare sau personal ce a beneficiat în trecut și mai ales raportat la faptul că majoritatea celor în drept la aceste sume / ajutoare la intrarea în sistem beneficiau teoretic de aceste sume – căci erau în vigoare actele normative, iar la trecerea în rezervă fie au fost amânate, fie au fost suspendate, fie au fost anulate definitiv, astfel s-a schimbat regula jocului în timpul jocului) în perioada 01.01.2019-31.12.2021, deci pe o perioadă de trei ani încălcând iată și art. 1 alin. (4) – Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale din Constituție dar și dispozițiile art. 41 – (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. (2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normal
ă a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate, art. 108 (1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. (2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. (3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. (4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate, art. 115 – Delegarea legislativă (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe. (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței. (4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgenta în cuprinsul acestora. (5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgență la Camera competentă săfie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se afla în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacăîn termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunța asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1). (6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. (7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping print-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3). (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței, art. 118 Forțele armate (1) Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale. În condițiile legii și ale tratatelor internaționale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară și participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii. (2) Structura sistemului național de apărare, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și celorlalte componente ale forțelor armate stabilite potrivit legii. (4) Organizarea de activități militare sau paramilitare în afară unei autorități statale este interzisă. (5) Pe teritoriul României pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece trupe străine numai în condițiile legii sau ale tratatelor internaționale la care România este parte, din aceeași lege fundamentală în corelare cu art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar încălcând grav, fără nici un dubiu de interpretare principiul nediscriminării, aceste ordonanțe nu reprezintă altceva decât o discriminare crasă a militarilor și/sau a unor militar față de alți militari, de fapt mai pe scurt, a unor cetățeni aflați în situații identice?

Bună întrebare.

Mi se pare mie sau au mai constatat și alții că în timp ce anumitor categorii le-au crescut exorbitant salariile, în ultimii ani s-a dus o politică de asanare totală a drepturilor militarilor și polițiștilor atât în activitate, cât și în rezervă? Eu spun că asta este realitatea și nu înțeleg de ce?

O atare doctrină (precedent foarte periculos de altfel) o regăsim și în Decizia CCR nr. 322/2019 [15] referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (și aici sunt de menționat pct. 15 din Decizie – ”Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea unor texte de lege în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, paragrafele 65 și 66, Curtea, examinând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care se referea la plafonarea cuantumului pensiei militare de stat la 85% din valoarea bazei de calcul, precum și la faptul că sporul pentru pensia suplimentară a fost inclus în baza de calcul al pensiei, a apreciat că sunt aplicabile, mutatis mutandis, cele reținute prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, potrivit cărora „legiuitorul este liber să stabilească în ce condiții și pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul și cuantumul acesteia, în raport cu situația concretă a fiecărui titular al dreptului. Nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Aceasta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maxim al acesteia”, corelat cu pct. 16 – ”De asemenea, Curtea a apreciat că sunt aplicabile și cele reținute prin Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, potrivit cărora „prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate și venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment. Extinderea incidenței acestui principiu și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferențiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor”, fără a ține cont de faptul că C.P.S.-urile adună procente la pensie și le diminuează sau anulează fără a ține cont de cuantumul rezultat, iar aceste autorități nu reprezintă legiuitorul (in stricto sensu, dacă aduni un procent ce este nul e normal ca adunarea să fie aceeași, dacă aduni un procent ce are în cuantum o cifră atunci pensia netă trebuie să crească), deci și CCR a căzut în repetate rânduri în capcană menționând în decizii că ”legiuitorul este în drept a institui prin lege procentul aferent acestor tipuri de pensii militare de stat”, uitând efectiv că la aceste pensii militare fiecare militar în activitate a contribuit și contribuie lunar cu un procent de 25% începând cu 01.01.2018 și anterior 10,5 % din care 5 % resprezintă pensia suplimentară, uitând astfel și rațiunea acordării acestor sporuri.

De asemenea, prin Decizia CCR nr. 612/2019 [16] referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (63) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare la pct. 19 – Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, în acest sens fiind considerentele deciziilor nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 și nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 și nr. 99 din 8 februarie 2012. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor, în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

A mi se restrânge în continuare drepturile fundamentale prin O.U.G. ce prorogă acordarea salariilor, ajutoarelor compensatorii până în 31.12.2021 și raportat la Decizia nr. 5/2018 (RIL) mi se pare cinic, o aroganță din partea Guvernului și lipsă totală de respect și de recunoștință pentru această categorie socioprofesională și nu numai, dar și din partea ÎCCJ o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție (fiind încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (3)-(5), art. 11, art. 16, art. 20-21, art. 24, art. 34, art. 41, art. 47, art. 51-53, art. 73, art. 118, art. 124 și art. 126 din Constituție).

Aici vorbim de condiții cumulative și în formă continuă de discriminare directă ce survine când o persoană beneficiază de un tratament mai puțin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, pe baza oricărui criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare – și clar ne aflăm într-o astfel de situație ținând cont de faptul că ani la rând cadrele militare la trecerea în rezervă și / sau în retragere (polițiști, pompieri, angajați din sistemul național de penitenciare etc.) au beneficiat de această formă de protecție ca o recunoaștere a restrângerii exercitării mai multor drepturi constituționale pe întreaga carieră (și sunt de menționat: interdicția de a se constitui în sindicate – exigență a dispozițiilor art. 9 din legea fundamentală, accesul liber la justiție – exigență a dispozițiilor art. 21 din Constituție, libera circulație – instituită prin art. 25, art. 26 – Viața familială, intimă și privată, libertatea de exprimare prin articolul 30, accesul la informații publice prin art. 34 – dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul de a fi ales și de a fi ales în Parlamentul European – exigențe ale art. 37-38, dar și îngrădirea întrunirilor, exigență a art. 39, dreptul la asociere, prin art. 40, dar cel mai important se încalcă art. 41 – Munca și protecția socială a muncii (1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este libera. (2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țara, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege. (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbații. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, în corelare cu art. 42 – Dreptul la grevă (1) Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. (2) Legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate și coroborat cu art. 47 – Nivelul de trai (1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. (2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii – și aici sunt de pus în discuție pe de o parte faptul că între data trecerii efective în rezervă și plata primei pensii pot exista și chiar 3-4 luni fără niciun fel de venit, caz în care mulți militari au făcut credite, au făcut C.A.R., sau s-au împrumutat la prieteni, vecini pentru a putea supraviețui, pe de o parte, iar pe de altă parte nu există nicio asigurare medicală pentru această perioadă, și niciun alt fel de protecție împotriva creditorilor (și aici este de menționat faptul că asigurările nu acoperă ratele la bănci decât dacă se prezintă carnetul sau o adeverință de șomer, or în cazul cadrelor militare este exclusă prin lege o astfel de posibilitate).

De asemenea, putem vorbi de o formă continuă și cumulativă de discriminare indirectă ce survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare, cu excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații egale.

Discriminarea indirectă survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferențiat, într-o situatie egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ. Or, așa cum am arătat sunt îndeplinite toate aceste condiții.

Abordarea CCR prin Decizia CCR nr. 326 /2013 [17]referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 24 iulie 2013 este o abordare periculoasă, ce poate duce mai tot timpul la astfel de interpretări și, clar evocă discriminarea militarilor unii față de ceilalți, respectiv cei care nu mai beneficiază azi de aceste sume / ajutoare la trecerea în rezervă și / sau în retragere comparativ cu cei care au beneficiat.

Militarii au jurat respectarea Constituției, credință patriei, apărarea cetățenilor chiar cu prețul vieții lor. Constat că în atare condiții a impune prin acte normative succesive diferențierea între aceleași categorii de personal, a nega dreptul militarilor de după 2010 la aceste sume compensatorii, a statua prorogarea aplicării sau suspendării acestui drept nu duce decât la un singur lucru. LA DISCRIMINARE.

Consider că Parlamentul României, împreună cu Guvernul României, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, M.Ap.N. și cu M.A.I. au încălcat ani la rând și dispozițiile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului de la New York din 1948 [18] (și aici trebuie să menționez că astfel se încalcă și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 11 și art. 20) – Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocari la o asemenea discriminare – în atare situație nu se identifică de nici un fel egala protecție în fața legii ci doar discriminarea, dar au încălcat vădit și dispozițiile art. 23 din aceeași declarație – 1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva somajului. 2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala. 3. Orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existență conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială. 4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale – caz în care se poate observa ușor că aceste categorii socioprofesionale în cauză nu au beneficiat de aceste drepturi, nu au reușit să asigure acel confort propovăduit de lege familiilor lor etc., cum și pe cele ale art. 25 pct. 1 – Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum şi serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boala, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa – deci despre ceea ce vorbeam, nivelul de trai ce nu este conform acestor principii statuate de legea fundamentală, de tratatele internaționale la care România este parte.

Întrebare ce se impune beneficiază cadrele militare de șomaj, sau de o altfel de protecție? NU.

Însăși Avocatul Poporului a constatat și a emis punctul de vedere nr. 20810 din 29.11.2019 în sensul că prevederile art. 4l alin. (l) din O.U.G. nr. 114/2018 sunt neconstituționale raportat la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție [19].

Concluzionând, nu putem spune decât un singur lucru: statul român nu vrea să achite aceste drepturi militarilor și polițiștilor. De ce? E simplu. Pentru a avea suficienți bani de tocat pentru propriile interese.

Aceasta este definiția DISCRIMINĂRII în cea mai pură formă, or un asemenea tratament nu se justifică nici pe timp de pace și nici pe timp de război.


[1] Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 22.07.1999;
[2] Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României nr. 762 din 09.11.2009;
[3] O.G. nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 78 din 31.01.2008;
[4 Constituția Romîniei, revizuită 2003, prin Legea nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003.
[5] Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877 din 28.12.2010 la 31.12.2010.
[6] Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001;
[7] Legea – cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 492 din 28.06.2017;
[8] O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial nr. 166 din 07 martie 2014;
[9] Legea nr. 30/1994 publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, Legea nr. 79/1995 publicată în Monitorul Oficial nr. 147 din 13 iulie 1995, Legea nr. 39/2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 238 din 22 martie 2005;
[10] Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 155 din 20 iulie 1995;
[11] Decizia ÎCCJ (RIL) nr. 5/2018. Competență. Litigiile privind acordarea ajutoarelor salariale pt. cadre militare, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul anexei nr. VII din Legea 284/2010;
[12] Noul Cod de Procedură Civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial nr. 247 din 10 aprilie 2015;
[13] Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018;
[14] O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial nr. 1116 din 29 decembrie 2019;
[15] Decizia CCR nr. 322/2019 [9] referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat;
[16] Decizia CCR nr. 612/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (63) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare;
[17] Decizia CCR nr. 326 /2013 [17] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 24 iulie 2013;
[18] Declarația Universală a Drepturilor Omului de la New York adoptată și proclamată de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluția 217 A (III) din 10 decembrie 1948, România a semnat această Declarația la 14 decembrie 1955 când prin Rezoluția 955 (X) a Adunării generale a O.N.U., a fost admisă în rândurile statelor membre;
[19] Punctul de vedere nr. 20810 din 29.11.2019 al Avocatului Poporului în sensul că prevederile art. 4l alin. (l) din O.U.G. nr. 114/2018 sunt neconstituționale raportat la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.


Dr. Ing. Dan Băzăvan


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.