Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Termenele de exercitare a căilor de atac în procesele civile care nu au caracter urgent. Succinte clarificări cu privire la perioada pentru care a fost instituită starea de urgenţă
19.03.2020 | Radu NECULA

JURIDICE - In Law We Trust
Radu Necula

Radu Necula

Prin Decretul Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României („Decretul”), s-au dispus anumite măsuri punctuale cu relevanţă deosebită în domeniul justiţiei, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac.

Astfel, art. 42 alin. (1) din decret prevede că: „pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită. Lista acestor cauze se stabilește de colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauzele de competența acesteia și, respectiv, de colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, putând fi, după împrejurări, actualizată. Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale instanțelor menționate cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență.”

De asemenea, art. 42 alin. (6) din decretul menţionat prevede că: „ în temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.”, iar art. 42 alin. (7) din acelaşi decret prevede că: „termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.”

În aplicarea decretului emis de Preşedintele României, CSM – Secţia pentru judecători a adoptat Hotărârea nr. 257/17.03.2020.

Prima constatare care se impune este că, în perioada pentru care a fost instituită starea de urgenţă, se vor soluţiona doar cauzele de urgenţă deosebită, lista acestor cauze urmând a fi stabilită de colegiile de conducere ale Î.C.C.J. şi ale curţilor de apel, sub îndrumarea CSM, în condiţiile art. 42 alin. (1) din decretul anterior menţionat.

Evident, în perioada pentru care a fost instituită starea de urgenţă, cauzele de urgenţă deosebită vor fi soluţionate, termenele de exercitare a căilor de atac vor curge, iar dosarele vor fi înaintate instanţelor competente să soluţioneze căile de atac, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În ceea ce priveşte cauzele care nu au caracter urgent, acestea urmează a fi suspendate de drept pe durata stării de urgenţă, aşa cum rezultă din art. 42 alin. (6) din decret.

Totodată, în temeiul art. 42 alin. (7) din decret, în cauzele care nu au caracter urgent termenul de exercitare a căii de atac, aflat în curs la data instituirii stării de urgenţă, se întrerupe, urmând a curge un nou termen, de aceeaşi durată, de la data încetării stării de urgenţă.

Constatăm că art. 42 alin. (7) din decret, deşi are ca obiect de reglementare modalitatea de exercitare a căilor de atac, nu reglementează şi ipoteza în care termenul de exercitare a căii de atac ar trebui, în baza prevederilor legale de drept comun, să înceapă să curgă după instituirea stării de urgenţă.

O atare situaţie este posibilă în practica judiciară, având în vedere că în procesul civil, ca regulă, termenul de exercitare a căii de atac curge de la comunicarea hotărârii împotriva căreia se exercită respectiva cale de atac, iar, în perioada pentru care a fost instituită starea de urgenţă, comunicarea hotărârilor judecătoreşti se poate efectua, aşa cum rezultă din art. 7 din Hotărârea nr. 257/17.03.2020 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Aşadar, astfel de situaţii pot fi întâlnite fie în ipoteza în care hotărârea a fost pronunţată înainte de intrarea în vigoare a decretului privind instituirea stării de urgenţă, fiind redactată şi comunicată în perioada pentru care a fost instituită starea de urgenţă, fie chiar în situaţia în care hotărârea a fost pronunţată şi comunicată în perioadă pentru care a fost instituită starea de urgenţă (art. 5 din Hotărârea nr. 257/17.03.2020 permite pronunţarea în cauzele care au fost reţinute spre soluţionare înainte de instituirea stării de urgenţă şi în care pronunţarea a fost amânată în perioada stării de urgenţă).

De asemenea, independent de necesitatea comunicării hotărârii, o atare situaţie poate fi întâlnită dacă termenul de exercitare a căii de atac curge de la momentul pronunţării hotărârii, iar pronunţarea s-a realizat după instituirea stării de urgenţă.

Semnalăm că există şi posibilitatea ca hotărârea să fi fost transmisă, prin poştă, către parte, înainte de începerea perioadei pentru care a fost instituită starea de urgenţă, iar comunicarea efectivă să se realizeze după începerea perioadei menţionate, ipoteză în care termenul de exercitare a căii de atac nu a început să curgă înainte de instituirea stării de urgenţă.

Considerăm că, în toate aceste ipoteze, nereglementate expres, totuşi, termenul de exercitare a căii de atac nu va începe să curgă decât după terminarea perioadei pentru care a fost instituită starea de urgenţă.

Această concluzie se impune având în vedere raportul existent între art. 42 alin. (6) şi art. 41 din decret.

În acest sens, reţinem că art. 41 din decret prevede că: „prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II – a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.”

Cum această dispoziţie din decret face referire la termenele de decădere de orice fel, considerăm că art. 41 este aplicabil atât termenelor substanţiale de decădere, cât şi termenelor procedurale de decădere.

Mai exact, având în vedere că şi termenul de exercitare a căii de atac reprezintă, în temeiul art. 185 C.proc.civ., tot un termen de decădere, considerăm că art. 42 alin. (6) derogă de la art. 41 din decret, exclusiv în ceea ce priveşte termenele de exercitare a căilor de atac care se află în curs la momentul instituirii stării de urgenţă.

Astfel, în lipsa art. 42 alin. (6), art. 41 din decret ar fi fost aplicabil pentru toate categoriile de termene de exercitare a căilor de atac.

În acest context, constatăm că s-a urmărit derogarea de la regula instituită de art. 41 doar în situaţia termenelor care au început să curgă înainte de instituirea stării de urgenţă, scopul fiind acela de a se asigura o protecţie sporită părţilor implicate în litigii civile, întrucât, pentru aceste părţi, termenul de exercitare a căii de atac nu ar fi fost întrerupt, ci doar suspendat (ipoteză în care, după încetarea stării de urgenţă, nu ar fi început să curgă un nou termen de aceeaşi durată), dacă nu s-ar fi prevăzut, în cadrul art. 42 alin. (6) din decret, o excepţie de la regula menţionată anterior.

Aşadar, în lipsa unei prevederi exprese şi cu privire la această categorie de termene, considerăm că termenul de exercitare a căii de atac care, în baza dispoziţiilor de drept comun, ar fi trebuit să înceapă să curgă după instituirea stării de urgenţă, nu va începe să curgă decât după încetarea stării de urgenţă, în temeiul regulii generale prevăzute de art. 41 din decret.

În final, considerăm că decretul nu s-a preocupat, printr-o dispoziţie specială, şi de ipoteza termenelor de exercitare a căilor de atac care, în baza dispoziţiilor de drept comun, ar fi trebuit să înceapă să curgă după instituirea stării de urgenţă, întrucât, oricum, aceste termene nu ar fi început să curgă, în temeiul regulii generale prevăzute de art. 41 din decret, iar, după încetarea stării de urgenţă, termenele de exercitare a respectivelor căi de atac vor fi tot cele de drept comun, urmând ca acestea să curgă în integralitate, astfel că o reglementare suplimentară nu ar fi fost necesară.

Judecător Radu Necula
Tribunalul Bucureşti



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.