Banner BA-01

Banner BA-02

Perspectivele oferite de autorități consumatorilor de energie

2 martie 2023 | Liviu-Cornel POPA

Liviu-Cornel Popa

În înțelepciunea politicienilor din perioada 2000-2007, aderarea României la Uniunea Europeană „a trebuit” să fie urmată și de cedarea a peste 60% din partea fizică a sistemelor de distribuție a energiei electrice către conglomeratele internaționale care dețin controlul asupra parlamentarilor atât ai Uniunii Europene cât și ai României.

Ca parte a structurii de forță a oricărui stat, sistemul energetic a fost tratat ca una din monezile de schimb ale aderării, monedă care a suferit devalorizări constante, și pentru care inflația a fost plătită mereu de aceeași parte vătămată: consumatorul de energie.

Chiar dacă textele constituționale, ale legilor aflate în vigoare în diverse perioade și ale legislației secundare ar fi trebuit să pună în prim plan drepturile cetățeanului, interesele acestuia și prioritățile sociale, economice și culturale ale României, după 18 ani de apartenență la Uniunea Europeană rezultatul pentru consumatorul de energie este unul singur: consumatorul de energie există pentru a plăti oricât i se cere, direct sau indirect, spre binele asasinilor economici și al familiilor politicienilor și funcționarilor care s-au perindat de-a lungul timpului prin instituțiile care asigură, teoretic, separarea puterilor în stat. Separarea față de cetățeni, nu-i așa?

Într acest serial de articole vom prezenta modalitățile de protecție a consumatorilor de energie și modul în care acestea NU sunt asigurate de instituțiile și autoritățile statului. Pentru simplificare vom grupa aceste instituții în funcție de … numărul de litere al acronimelor.

ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei

Este principala forță generatoare a stării de fapt existente: consumatorul de energie este tratat doar ca sursă de bani, fără drepturi reale apărate sau drepturi apărate în mod real.

„Producătoare” a sute de Ordine[1] în fiecare an, prezentate „spre dezbatere” fie deloc[2], fie cu termene de dezbatere extrem de scurte, funcționarii acestei instituții au ales ca principală metodă de analiză a proiectelor de acte normative, negocieri purtate numai cu marii jucători din piață, refuzând participarea tuturor jucătorilor aflați în „tabăra opusă” consumatorilor, și ignorând cu desăvârșire orice punct de vedere transmis de consumatori.

Protejați de statutul de funcționari publici[3] ai unei autorități aflate sub directa supraveghere a unor comisii parlamentare[4], compuse în general, din aleșii care au cel mai perfect paralelism cu înțelegerea fenomenelor din domeniul energiei, persoanele „imuabile” din cadrul acestei instituții au reușit să demonstreze că stăpânesc la perfecție arta de a ignora problemele pe care singuri le generează.

Rolul de autoritate pe care îl are această instituție este dublat de rolul de jucător pe care și-l asumă în momentul în care sancțiunile sunt aplicate discriminator, interesele părților implicate sunt tratate în dezechilibru și consumatorului i se oferă ocazia de a învăța legislația pe banii lui, contrar exprimărilor relativ clare cu privire la drepturile de care trebuie să beneficieze în mod implicit.

O primă exemplificare:

– Un anumit tip de consumator dorește încheierea unui contract pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice, conform dreptului prevăzut în legislație[5];

– Operatorul de distribuție are obligația de a prezenta, pe lângă contractul cadrul și un set de anexe în care se precizează nominal care sunt persoanele și funcțiile pe care le alocă pentru efectuarea unor lucrări în anumite situații[6];

– Consumatorul refuză semnarea contractului deoarece la o simplă verificare constată că 17 din cele 31 de persoane prezentate în documente sunt fie pensionare, fie decedate

– După patru luni de la exprimarea intenției de încheiere a contractului, consumatorul solicită ca ANRE să impună respectarea legislației specificând în mod explicit motivele pentru care nu a fost acceptat conținutul anexelor „parte integrantă” a contractului, și atenționând asupra faptul că, deși facturile se emit numai în baza unui contract încheiat[7], societatea de distribuție a emis facturi

ANRE oferă consumatorului dovada absolvirii „cursurilor” menționate anterior:

„Având în vedere că propunerea de contract transmisă de OD[8] respecta formatul cadru reglementat, singurele articole care puteau face obiectul unor negocieri între părți erau cele prevăzute la „Alte Clauze” și având în vedere că asupra acestui articol nu au rămas divergențe, operatorul de distribuție consideră că nu există niciun motiv pentru care acest contract să nu se deruleze începând cu data de xx.xx.2022.”

Cu alte cuvinte, derularea unui contract inexistent în forma semnată de ambele părți datorită unor vicii pentru care se face vinovat operatorul de distribuție, are loc de la data manifestării intenției consumatorului. Pentru că așa consideră acel operator de distribuție! Și pentru că existența unui Cod Civil sau a unor ordine emise de ANRE, nu sunt elemente de luat în calcul pentru funcționarii ANRE și șefii semnatari ai răspunsurilor „corecte” oferite de autoritate.

Exemplele care se pot oferi ar putea continua într-un număr suficient de mare pentru a constitui o enciclopedie a dezinteresului față de interesele consumatorilor.

Trebuie totuși menționate câteva obligații ale partenerilor direcți și indirecți ai consumatorului, care generează zecile de mii de reclamații trimise „spre soluționare” la ANRE. Astfel:

1. Obligația emiterii facturii consumatorilor conform perioadei de facturare stabilită prin contract

2. Obligațiile de preluare, transmitere și utilizare a convențiilor de consum

3. Obligația de efectuare a citirilor de regularizare de către operatorul de distribuție

4. Obligația de transfer în proprietatea operatorului de distribuție a instalațiilor care fac parte din branșamentul plătit integral de consumator

Din punct de vedere al dispozițiilor actelor normative, obligațiile există. Pentru unele există, în mod surprinzător, și sancțiuni. În unele cazuri consumatorii au dreptul la compensații „acordate în mod obligatoriu”, nu la cerere. Șocant, nu-i așa?

Oricine se uită „din afara” situației și-ar putea imagina, în mod greșit, că toate sunt rozalii spre roz deplin, pentru că drepturile există, și nu rămâne altceva de făcut decât să fie aplicate.

Pentru cine s-a ocupat îndeaproape măcar o dată, de un dosar în care un furnizor de energie cerea contravaloarea unei facturi contestată de consumator, este simplu de înțeles impactul pe care îl are încălcarea fiecărei obligații amintite mai sus. Cei care încă nu s-au bucurat de hățișul legislativ care înconjoară procedurile de determinare a valorilor implicate în stabilirea costurilor „de achitat” de către consumator, vor avea senzația că legislația a fost creată special pentru a se dispune exact ce „trebuie” încălcat.

Există prin art.93 din Legea nr.123/2012 – Legea energiei și gazelor naturale, specificarea unor sancțiuni în cazul „încălcării repetate” de către persoanele juridice a unor prevederi din lege.

Într-o interpretare „simplistă” oferită de Dicționarul Explicativ al limbii române, orice cititor pare să „fie indus în eroare” atunci când definiția cuvântului „repetat” spune că ar reprezenta: „Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă.”

Ce zice consumatorul?

„Luna asta nu am primit factura. Luna trecută nu am primit factura. Acum două luni nu am primit factura. Deci situația se repetă.”

Dacă nu este încălcare a legii părților – contractul de furnizare – atunci este o încălcare a Regulamentului de Furnizare a Energiei Electrice la Consumatori. În vechiul Regulament aprobat prin Ordinul ANRE nr.235/2021, art.30, lit. (r):

„Clientul final de energie electrică are următoarele drepturi:

…

(r) în cazul în care intervalul de citire de către OR a indexului grupului de măsurare este mai mare decât perioada de facturare prevăzută în contractul de furnizare a energiei electrice, facturarea în perioada cuprinsă între două citiri consecutive ale OR să se realizeze în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (3);

…”

Ar urma o procedură prin care era stabilită o ordine a modurilor în care se realizează determinarea cantităților de energie care se facturează.

Cu toții ne amintim că citirea pentru regularizare se efectuează de către operatorii de distribuție la intervale de trei sau șase luni.

A venit însă Ordinul ANRE nr. 6/2023 care s-a îngrijit de scoaterea din ecuație a obligației de citire de regularizare la trei sau șase luni, prin prevederile art. 22, alin. (2) din noul Regulament:

„(2) În cazul în care OD nu realizează citirea indexului în intervalul de citire stabilit prin dispozițiile legale în vigoare, regularizarea consumului de energie electrică se realizează după citirea indexului de către OD, luând în considerare cel mai recent index comunicat de către client. În cazul în care ultimul index comunicat de client este anterior unei citiri efectuate de către OD, este luat în considerare indexul citit de OD. Perioada de regularizare nu poate fi mai mare de 3 ani.”

Și dacă nu o face nici la intervalul de 3 ani… ce pățește? Nimic!

Și dacă nu respectă „intervalul de citire stabilit prin dispozițiile legale în vigoare” timp de 3 ani? Nimic!

Și dacă nu sunt respectate aceste prevederi în cazul a sute de mii de locuri de consum?
Aaaa. Nu este repetitiv, deci se trece la „măsura” amendării „în formă perfect contestabilă” a societății. Se contestă amenda, se anulează, și gata! Tot nimic.

Aceste multe nimicuri afectează consumatorii? În nenumărate moduri! Dar nu contează decât acei consumatori afectați aflați în funcții publice (și neamurile lor) pentru care situația se reglementează la modul „vedeți că este director la… secretar de stat la… etc.”. Pe restul consumatorilor îi paște instanța!

SPECTACOLE PUBLICE

Pentru că puterea, în ansamblu ei, se manifestă prin comunicare, totalul reprezentanților mai mari sau mai mici ai ANRE, oferă un spectacol de teatru, de cele mai multe ori ieftin calitativ, dar foarte scump pentru „spectatori”. În baza celor prezentate anterior, afirmațiile publice sau informațiile transmise în care este prezentată fie bogăția drepturilor consumatorilor, fie un drept individual pe care aceștia îl au, trebuie tratate cu mare atenție. Pur și simplu pentru că acel drept este de fapt o obligație ascunsă sau prezentarea ascunde alte obligații pe care alți participanți la piața de energie le au, dar nu le îndeplinesc, față de consumator.

Cel mai bun exemplu este acela prin care ANRE transmite consumatorilor: „Ai dreptul să plătești factura folosind cel puțin două moduri de plată!”. În fapt, bucuria de a avea alegerea modului de plată a facturii se poate manifesta ca urmare a obligației de a plăti factura. Deși firească, obligația de a plăti factura, conform contractului, presupune ca prim pas primirea facturii. ANRE nu pare deranjat de lipsa emiterii câtorva zeci de milioane de facturi, pentru ultimele șapte, opt luni calendaristice, deși contractul prevede emiterea lunară a facturii pentru consumul înregistrat în luna anterioară. Pare chiar să îi compătimească pe acei mulți furnizori care încalcă și legislația și contractele. Iar acest lucru a permis crearea în rândul consumatorilor, în mod straniu, a bucuriei de a primi factura.

Un alt exemplu de eficiență a comunicării cu rol de inducere în eroare a consumatorului este acela al mesajul: „Drepturile tale sunt ca vitaminele”. Deși la prima vedere pare utilă asocierea cu o pastilă, consumatorului i se transmite și mesajul „atât sunt de mici” sau „le iei numai dacă vrei”. Ne putem imagina cu ușurință cum privesc consumatorii la pastilele în care nu au încredere că ar fi vitamine, mai ales după o perioadă de pandemie.

Aș fi vrut să prezint un set de aproximativ 2225 de tipuri de situații în care sunt puși consumatorii de energie, care frizează ridicolul și demonstrează disprețul pe care funcționarii ANRE îl arată prin răspunsurile lipsite de logică elementară sau de consistență.

Cel mai amuzant este faptul că o factură greșită cu să zicem 100 lei, se poate corecta printr-o acțiune în instanță pentru care taxa de timbru este de 200 lei. Opțiunea „încurajează” consumatorul să achite factura pentru că „nu merită efortul” să cheme în instanță societățile parteneri direcți și indirecți. Și bineînțeles că exact pe asta mizează acestea!

Ne revedem săptămâna viitoare în aceeași zi, când vom discuta despre următoarea autoritate de … 4 litere: ANPC.

Vă urez un week-end plin de energie. Nefacturabilă!

[1] În temeiul Legii 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, și a OUG 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată prin Legea 160/2012 cu modificările și completările ulterioare
[2] Contrar prevederilor Legii 52/2003 privind transparența decizională in administrația publică art. 7 alin. (2) și alin. (3)
[3] Conform Legii nr. 163/1999 privind Statutul funcționarilor publici
[4] Conform art. 1 alin. (5) din OUG 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată prin Legea 160/2012 cu modificările și completările ulterioare
[5] Art. 11 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatorii finali, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 5 /2023
[6] Art. 29, Anexa 3 – Contractul-Cadru pentru serviciul de distribuție a energiei electrice încheiat între operatorul de distribuție și utilizator, din Ordinul ANRE nr. 90/2015.
[7] Art. 52, Legea 123/2012 – legea energiei electrice și a gazelor naturale
[8] OD = operator de distribuție