Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Eticheta de afaceri. Tu cu ce te ocupi?
23.03.2020 | Elena SCHERL

JURIDICE - In Law We Trust
Elena Scherl

Elena Scherl

Este probabil prima întrebare la care ne gândim într-un mediu profesional, când cunoaștem pe cineva nou.

Ne justificăm întrebarea ca fiind un mod de a sparge gheața sau o oportunitate de a începe o discuție pe baza a ceea ce știm sau credem că știm despre munca / profesia / compania cuiva. Dar ar trebui să ne amintim că oamenii nu trebuie reduși la locul lor de muncă. Acum jumătatea de secol, un om avea oportunitatea de a rămâne și crește într-o companie toată viața, însă astăzi deseori întâlnim oameni cu câteva job-uri active, cu hobby-uri monetizate, cu intraprenoriate și tot felul de venituri din job-uri adiționale. Astfel că oamenii nu se mai pot defini doar printr-un singur rol profesional. Ne vom trezi cu răspunsuri lungi și termeni complicați sau dimpotrivă, tot în mediul dinamic de astăzi, este posibil să primim un răspuns care să ne elimine instant zâmbetul naiv de pe față: lipsa unui job curent.

Și atunci, e indicat să renunțăm la întrebarea asta.

Sigur că într-un mediu profesional, spre exemplu la o conferință sau un eveniment de networking sau un seminar educațional, există niște circumstanțe atenuante, cumva ne așteptăm ca fiecare să vorbească despre sine ca reprezentant al unei companii și nu din perspectiva hobby-urilor din timpul liber. Însă acolo unde așteptarea asta e generală, e bine să ne distanțăm un pic de modelul impus. Un om care se definește pe sine numai prin prisma job-ului sau a companiei pentru care lucrează și care numai despre asta vorbește din prima clipă este poate mândru să lucreze unde lucrează sau este doar plictitisitor și nu are nimic altceva de spus. Dar să adresăm noi întrebarea aceasta referitoare la ocupația cuiva denotă mult mai multe despre caracterul și educația proprie.

În primul rând, în grupurile acelea care se formează pe la evenimente, informația despre ocupațiile oamenilor iese la iveală oricum, într-o conversație bună. 

Sigur, ne putem justifica că nu avem timp de conversații, că mergem la anumite evenimente în mod strategic, special pentru a face anumite contacte sau promisiuni de cooperare ulterioară și deci este esențial să aflăm cât mai repede într-o discuție cu necunoscuți cine ne poate deveni „folositor” ulterior, sau nu. Însă fix planificarea asta strategică este ceea ce îi face pe oameni să se distanțeze de noi. Cumva iese la iveală imediat orientarea asta pe „vânzări”, pe a vinde, pe a ne prezenta produsele, pe a găsi clienți. Și atunci, dacă nu ne plac oamenii aceștia care forțează lucrurile, ar trebui să nu fim oamenii aceștia. Când întrebăm din primele minute „tu cu ce te ocupi?” / „unde lucrezi?” traducem în mod neintenționat că avem un set de preconcepții cu privire la utilitatea oamenilor și că vrem să-i eliminăm cât mai repede din teritoriul nostru pe cei cu care nu avem „ce face” – un model de gândire îngust.

În al doilea rând, să apelăm la întrebarea asta din primele minute denotă o lipsă de creativitate, o rutină a unui small-talk plictisitor pe care nu ne-am gândit să ni-l scoatem din obicei. Este măsura omului neinteresant care așa s-a obișnuit. Așa ne-am obișnuit cu toții de fapt. Sigur, motivul pentru care facem asta și pentru care toată lumea întreabă asta este pentru că toată lumea face asta de asemenea, e împământenit de pe vremurile când societățile erau împărțite în clase, iar oamenii se identificau cu clasa sau cu profesia lor: bancher, doctor, preoteasă, etc. Suntem așa de obișnuiți încât am asimilat asta fără să ne gândim la impact: unii oameni pot fi obosiți după o zi lungă și fără chef să-și facă prezentarea încă o dată. Alții poate chiar vor să ascundă în mod intenționat o anumită poziție pentru că țin la discreție și poate din motive pragmatice, nu vor să fie asaltați de oameni cu propuneri sau cereri. Iar alții poate chiar se rușinează să vorbească despre asta, oameni care au pierdut un loc de muncă de curând sau care nu au avansat la nivelul la care și-ar fi dorit sau care nu au o muncă considerată prestigioasă.

În ultimul rând, denotă lăcomie. Când adresăm întrebarea asta imediat unei persoane noi, transmitem că înainte să discutăm mai departe, vrem să facem o verificare scurtă să înțelegem dacă omul respectiv sau compania sa se pliază pe business-ul nostru, ca să nu ne pierdem timpul. Un model de gândire egoist. Dezvoltarea unui business (sau ceea ce face un Business Development Director) se face din om în om, din conversații. Oamenii conversează prea puțin. Și atunci trebuie să creăm noi oportunități de conversație, pentru a ieși din tipar. Și ca bonus, se întâmplă și afaceri substanțiale ulterior. Cand cunoaștem pe cineva la un eveniment de business, o masă, o conferință, un seminar, oriunde mergem în lume în interes de muncă, se face o conexiune inițială. Nu putem dezvolta o relație atunci în momentele acelea, ci doar începutul unei relații. Să nu o omorâm din start, deci. 

Să invităm pe cineva la masă, la cafea, fără să încercăm să vindem ceva, ci doar să tratăm bine omul respectiv. Să trimitem un bilet de mulțumire sau un e-mail cuiva nou întâlnit și să-i mulțumim pentru timp, pentru o conversație scurtă dar inteligentă sau pentru o recomandare. Să nu cărăm baxul de cărți de vizită pe la evenimente și să nu le împărțim pe la mese și prin grupuri. Să ne oferim să stăm la coadă pentru o cafea pentru cineva, în cadrul unui eveniment. Să cerem recomandări pentru un croitor sau un magazin bun sau un restaurant preferat, dând oamenilor șansa să vorbească despre preferințele lor și nu despre afaceri, pentru o schimbare. Să sunăm să transmitem un „La mulți ani!” oamenilor de care nu suntem apropiați sau să mulțumim și să lăudăm pe alții în public, fără ca ei să fie de față. 

Toate sunt mostre de curtoazie în mediul de afaceri din care ne-am dori să vedem mai des. Oamenii își amintesc mai degrabă de felul în care îi facem să se simtă, mai mult decât de informațiile „tehnice” sau prezentările forțate.

Așa se face cu adevărat business „pe relații”: oferind ceva, înainte să cerem ceva.

Soluție – evităm să adresăm această întrebare. Daca în schimb ne este adresată – și se va întâmpla – e bine să ne pregătim un răspuns în două părți. Prima parte se va referi la momentul profesional actual, relevant pentru context, completată de prezentarea scopului, pentru a oferi o „pârghie” de conversație omului. Spre exemplu „lucrez ca și… în cadrul companiei… și am venit aici să… / particip aici pentru…”. E o completare aparent nesemnificativă, dar îl face pe cel care a adresat întrebarea mai confortabil cu continuarea conversației. Să nu uităm că o conversație bună e ca un dans continuu, lasă loc de replica, de continuare.

Dacă totuși ne „stă pe limbă” și vrem să știm cu ce se ocupă oamenii pe care-i întâlnim, putem întreba în loc „în ce domeniu activați?” sau mai „pe ocolite”: „cum vi se pare evenimentul până acum?”/ „cu ce ocazie la acest eveniment?”. Oamenii vor răspunde oricum cu informațiile care ne interesează, dar le oferim astfel șansa să vorbească despre ei în termenii lor – un model de abordare mult mai elegant.

Elena Scherl, ETIQUESS BUSINESS CLASS


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.