Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Variațiuni pe aceeași temă: moartea dreptului contractelor. The Death of Contract Law de Robert E. Scott
24.03.2020 | Astrid BOLEA

JURIDICE - In Law We Trust
Astrid Bolea

Astrid Bolea

Am abordat deja subiectul morții dreptului contractelor cu ocazia prezentării unui articol al profesorului Stewart Macaulay[1]. În jurul acestei teme, de-a lungul a câteva decenii, s-a conturat o adevărată comunitate a doctrinarilor, unul dintre aceștia fiind Robert E. Scott. Într-unul din articolele sale, The Death of Contract Law[2],Scott vine cu o abordare deterministă în încercarea de a stabili unele dintre simptomele afecțiunii de care suferă dreptul contractelor. Dreptul contractelor moare strangulat de o abundență a normelor, motiv pentru care autorul avansează teza potrivit căreia mai „puțin” drept înseamnă, de fapt, un drept mai „bun”. Potrivit lui Scott, pe lângă cantitatea reglementării, nici calitatea nu reprezintă un punct forte: prin alegerea alternativelor la ceea ce oferă statul prin sistemul judiciar (din perspectiva executării contractelor), dreptul nu a mai evoluat cu privire la calitatea conținutului normelor, ci doar a volumului reglementării.

TOP 3 CITATE

My project is to trace the causes of the decline in contract law and suggest some possible cures for what may otherwise prove to be a fatal disease. My claim, in brief, is that contract law is dying from hubris, from the belief that more contract law is always better than less[3].

The advantages of the classical approach are relatively low enforcement costs and relatively high transparency of the law to prospective contracting parties. The disadvantage is that formal, bright line rules are inevitably over- and under-inclusive; that is, rules by their nature cannot be tailored on a case-by-case basis to conform to the underlying goals they are designed to advance. Thus, when parties or their behaviours are heterogeneous, a simple rule may not apply equally well in all contexts[4].

Even parties who lack the commercial sophistication to band together in trade groups can choose to rely on self-enforcement of their promises rather than on costly legal enforcement. If the parties themselves can create efficient extra-legal mechanisms that make their promises credible, then they would be (and should be) indifferent to the absence of legal enforcement of those promises that are not complete and fully bargained for[5].

CE MI-A PLĂCUT:

Apelul la modelul clasic

Scott pornește de la o analiză scurtă a modelului contractual clasic, punctând executarea promisiunilor asumate ca rol primordial al dreptului convențiilor. Mai mult, Scott limitează plaja foarte generoasă a ramurii dreptului contractelor la relațiile business to business. Modelul clasic este formal și acontextual, aceste trăsături contribuind la o diminuare a costurilor și la creșterea transparenței. Cu toate acestea, dezavantajul normelor formale este acela că, în mod inevitabil, în anumite situații, acestea vor fi ori prea puțin cuprinzătoare, ori mult prea cuprinzătoare, particularizarea unor asemenea norme și adaptarea lor la circumstanțele concrete ale unei spețe nefiind posibile. Cu alte cuvinte, diversitatea scenariilor posibile în derularea unei relații contractuale este în sine un dezavantaj dacă ne raportăm la ordinea pe care dreptul în materie contractuală încearcă să o mențină.

Discuția despre standarde

Un punct cheie explorat de către Robert E. Scott este discuția extinsă despre standarde, respectiv standarde largi care să rezolve neajunsul numărului mare de contingențe (cazuri particulare) discutat anterior. „Noul” drept al contractelor (văzut ca opus „vechiului” drept al contractelor, respectiv abordării clasice) propune emergența unor standarde generale, precum rezonabilitatea comercială (commercial reasonableness), care să vină nu doar în ajutorul părților aflate în diverse ipostaze ale negocierilor contractelor, ci și în ajutorul instanțelor sesizate cu dispute, astfel încât distribuirea unor potențiale pierderi să fie realizată luându-se în calcul o finalitate echitabilă pentru toți partenerii contractuali.

Desigur că aplicarea unui standard implică un nivel clar de adaptare la relația contractuală propriu-zisă. În acest context, autorul atrage atenția asupra dificultății prevederii manierei de interpretare pe care cealaltă parte o va alege și asupra neajunsurilor pe care această chestiune le poate crea. Divergențele dintre părți cu privire la interpretare pot ajunge să presupună costuri neprevăzute inițial, chestiunea fiind necesar a fi stabilită în instanță.

Explorarea unor fenomene: reciprocitate și „autoexecutare”

Scott discută pe larg despre două chestiuni fundamentale în înțelegerea dinamicilor într-o relație contractuală: egoismul și reciprocitatea. Autorul dedică o parte a articolului prezentării rezultatelor unor studii din economia comportamentală ce pot fi relevante cu privire la egoismul intrinsec ființei umane și cu privire la funcționarea reciprocității. Scott analizează aceste rezultate explicând că studiile arată că mulți indivizi se comportă într-o manieră denumită reciprocă (reciprocal), deviind astfel de la tiparul egoismului și al comportamentului egocentric; s-a constatat că, în general, indivizii apreciază comportamentul generos, altruist.

Cu toate acestea, în ciuda puterii reciprocității și a beneficiilor pe care aceasta ar putea-o aduce într-o relație contractuală, convențiile se rup. În acest context, Scott menționează un atribut al înțelegerilor dintre părțile la o convenție care este recurent și în opera lui Stewart Macaulay. Într-o traducere aproximativă, acest atribut s-ar numi „autoexecutare” (self-enforcement) și reprezintă capacitatea promisiunii de a „se” executa, fără o altă intervenție (sau fără o punere în executare în înțelesul juridic al sintagmei). Dacă părțile reușesc să creeze mecanisme (în afara celor juridice) eficiente prin care să se constituie garanții ale păstrării promisiunii și executării convenției astfel cum a fost agreată, atunci atitudinea lor față de existența sau absența unor mecanisme juridice de punere în executare a celor promise prin contract este cel mult indiferentă. Scott despre „autoexecutare” că acest fenomen se manifestă în situațiile ideale în care există predictibilitate și claritate, nu doar la nivelul normelor dintr-un contract scris și negociat în prealabil, ci și la nivelul unor comportamente ale partenerilor contractuali, în relațiile dintre aceștia, sau la nivelul comportamentelor acestora pe piață (concretizate prin intermediul reputației profesionale). Spre exemplu, un contract este „autoexecutoriu” dacă părțile știu că, în cazul în care refuză să îl execute, vor fi excluse de pe piața respectivă (adică de ceilalți posibili parteneri contractuali). Scott arată că acest atribut al contractelor de a fi „autoexecutorii” se manifestă în ipoteza în care, dacă o parte amenință cu încetarea relațiilor contractuale, această amenințare este suficientă pentru ca cealaltă parte să își execute obligațiile contractuale.

CE NU MI-A PLĂCUT

Fluxul argumentelor este dificil de urmărit la o primă citire a articolului. Același lucru se întâmplă și în situația în care se parcurge unitar această lucrare, ideală fiind parcurgerea acestuia alături de alte studii ale autorului.[6] Articolul este alcătuit dintr-o înlănțuire de teme și subteme, marcate ca titluri și subtitluri. Dacă intenția autorului a fost de a structura studiul, acesta se fragmentează într-un mod care face unitatea argumentației dificil de menținut. Este necesară o citire în contextul altor studii, anterioare și ulterioare, a acestui articol, pentru a se înțelege în ce măsură teme precum „imperialismul dreptului contractelor”, „exodul: alternative private la dreptul public al contractelor” sau „alternativa auto-executării” pornesc și se întorc la tema anunțată de către autor în introducere, respectiv identificarea cauzelor morții dreptului contractelor.


[1] Cu această ocazie.
[2] Robert E. Scott, The Death of Contract Law, The University of Toronto Law Journal, vol. 54, nr. 4, 2004, pp. 369 – 390. Disponibil aici.
[3] „Scopul meu este să urmăresc cauzele declinului dreptului contractelor și să sugerez câteva remedii posibile pentru ceee ce, de altfel, se poate dovedi a fi o boală letală. Susținerea mea, pe scurt, este că dreptul contractelor moare datorită orgoliului propriu excesiv, datorită concepției conform căreia mai mult drept al contractelor este mereu mai bun decât mai putin.” – R. E. Scott, op. cit., p. 370.
[4]„Avantajele abordării clasice presupun costuri de punere în executare relative reduce și o transparență relativ ridicată a dreptului cu privire la părți contractante potențiale. Dezavantajul este că prevederile formale, exprese sunt în mod inevitabil prea mult sau prea puțin inclusive; adică, normele, data fiind natura lor, nu pot fi particularizate de la caz la caz astfel încât să se conformeze cu scopurile intrinseci pentru care au fost proiectate în avans. De asemenea, atunci când părțile sau conduita acestora sunt eterogene, o unică normă nu s-ar putea aplica egal în toate contextele.” – R. E. Scott, op. cit., p. 372.
[5] „Chiar și părțile care nu dețin sofisticarea comercială necesară astfel încât să se organizeze în grupuri pot alege să se bazeze pe capacitatea de autoexecutare a promisiunilor, mai degrabă decât să se bazeze pe o punere în executare costisitoare. Dacă părțile însele pot crea mecanisme extra-juridice eficiente care să le ofere credibilitate promisiunilor, atunci acestora le-ar fi (și ar trebui să le fie) indiferentă absența unei puneri în executare a promisiunilor care nu sunt complete și complet garantate.” – R. E. Scott, op. cit., p. 381.
[6] Precum R. E Scott, Conflict and Cooperation In Long-Term Contracts (1987), A. Schwartz, R. E. Scott, Contract Theory and the Limits of Contract Law (2003).


Astrid Bolea


Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.