Secţiuni » Selected
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members
Print Friendly, PDF & Email

Scriitorul şi disidentul Paul Goma a plecat într-o lume mai bună. Mesaje de condoleanţe
26.03.2020 | JURIDICE.ro

Scriitorul, oponentul anticomunist şi militantul pentru drepturile omului Paul Goma a murit în noaptea din 24 spre 25 martie la spitalul La Pitié Salpetriere din Paris, unde era internat în urma infectării cu coronavirus, a anunţat miercuri biografa acestuia – scriitoarea, traducătoarea, ambasadoarea şi jurnalista Mariana Sipoş.

Scriitorul Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, în Orhei, Basarabia, într-o familie de învăţători români.

După cedarea Basarabiei fostei URSS, Paul Goma s-a mutat cu familia în România. Fiind elev la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, a fost exmatriculat, pentru că susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate pentru anticomunism. A reuşit totuşi să termine Liceul „Radu Negru” din Făgăraş, în 1953.

În 1954 a început Institutul de Literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti. În perioada studenţiei a fost arestat şi condamnat (martie 1957) la doi ani de închisoare corecţională, pentru „tentativă de organizare de manifestaţie ostilă”, ca urmare a solidarizării cu evenimentele din Ungaria, din noiembrie 1956, şi a protestelor împotriva impunerii limbii ruse ca limbă obligatorie în şcoli. A fost eliberat în 1958, după o perioadă de detenţie la închisoarea Malmaison (Bucureşti), Penitenciarul Jilava şi Gherla, şi  trimis în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu în satul Lăţeşti, raionul Feteşti, unde a stat până în 1962.

O perioadă a fost muncitor necalificat, fotograf ambulant, trompetist, tehnician, iar în iunie 1965 şi-a reluat studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pe care însă le-a abandonat.

În urma invadării Cehoslovaciei, în august 1968, fiind impresionat de politica României faţă de Moscova, a devenit membru al Partidului Comunist Român (PCR). În 1971, a fost însă exclus din PCR, ca urmare a publicării integrale a romanului „Ostinato”, în RFG, după ce în ţară fusese supus cenzurii.

În primăvara anului 1977, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de postul de radio „Europa liberă”, s-a solidarizat cu mişcarea „Charta 77” a intelectualilor cehi şi slovaci. La 1 aprilie 1977, a fost acuzat de înaltă trădare şi arestat, dar în urma protestelor internaţionale a fost eliberat, la 6 mai. La 14 aprilie 1977 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România (USR), al cărei membru era din august 1968.

În noiembrie 1977, Paul Goma a plecat în Franţa, unde s-a şi stabilit definitiv împreună cu familia, dar a refuzat, în 1980, oferta de a primi cetăţenia franceză.

A sprijinit înfiinţarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacţie la activitatea sa anticomunistă, a fost ţinta unui atac cu colet-capcană şi a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la Bucureşti.

După Revoluţia din 1989, a început să-şi publice cărţile şi în ţară. A scris peste 40 de volume (romane, mărturii, dialoguri, jurnal, articole) în limba română, care au fost traduse şi în limbile franceză, germană, olandeză, suedeză, italiană.

Ca scriitor, a debutat în decembrie 1966 în revista „Luceafărul”, cu povestirea „Cum bate toba”, continuând să colaboreze la diferite reviste, precum „Gazeta literară”, „Viaţa românească”, „Ateneu”. A debutat editorial, în august 1968, cu volumul de proză scurtă „Camera de alături”.

Romanul următor, „Ostinato” (mărturie ficţională despre închisorile din România), refuzat de editurile româneşti, a fost publicat în Germania (1971) şi în Franţa, volumul fiind receptat pozitiv, Eugen Ionescu numindu-l pe Paul Goma „Soljeniţîn al României”. Şi volumele ulterioare, „Uşa” („Die Tur”, 1972), „Gherla” (1976), „Dans le cercle” (1977), „Garde inverse” (1979), „Le tremblement des hommes” (1979), „Les chiens de mort” (1981), „Chassee-croise” (1983), „Bonifacia” (1986), „Le calidor” (1987), aveau să fie foarte bine primite.

Exilat la Paris, după ce i s-a retras cetăţenia română, Paul Goma şi-a publicat majoritatea volumelor, iniţial în franceză sau germană. Astfel, „Le Tremblement…”, cu titlul original în română, „Culoarea curcubeului ’77 – Cutremurul oamenilor”, a fost republicat în iunie 1990, de Editura Humanitas. A continuat cu „Patimile după Piteşti” (1990), „Ura noastră cea de toate zilele” (1992), „Sabina” (1993), „Roman intim” (1994), „Scrisuri. 1972-1998” (2000), care cuprinde articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri.

A colaborat şi la numeroase reviste din străinătate. Seria ”Jurnalelor” sale a început în 1997, când au apărut primele trei volume. A urmat apoi al patrulea volum, „Jurnal de apocrif”, iar ultimele două, care acoperă perioada 1999-2003, au fost publicate în 2004. Tot în 2004, a fost publicată controversata lucrare „Săptămâna roşie sau Basarabia şi evreii”, iar la începutul anului 2005, „Culoarea curcubeului ’77. Cod Bărbosul”, cuprinzând mai multe documente din dosarele sale de Securitate. Cartea „Arta fugii. O copilărie în Transilvania”, în care povesteşte despre anii formării sale, i-a apărut în Italia, în 2008.

Paul Goma a făcut parte pentru foarte puţin timp (opt zile) din Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, înfiinţată de Preşedinţia României, în aprilie 2006.

Potrivit unui comunicat al USR din 22 noiembrie 2011, Paul Goma făcea parte din Uniunea Scriitorilor, conform unor hotărâri din 1990, reconfirmate de Consiliul USR, în noiembrie 2011.

Într-o adresă a Ministerului român de Interne, din 21 octombrie 2011, Paul Goma figura la această dată cu statutul de cetăţean român. În aprilie 2013 scriitorul a primit şi cetăţenia Republicii Moldova.

La 24 septembrie 2015, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat simpozionul internaţional „Paul Goma – 80 de ani”, care s-a centrat pe rolul jucat de scriitorul anticomunist în revitalizarea exilului românesc şi a luptei pentru drepturile omului în timpul regimului comunist.

Potrivit comunicatului scriitoarei Mariana Sipoş, conform indicaţiilor lui Filip-Ieronim Goma, respectând dorinţa tatălui său şi ţinând cont de restricţiile actuale în vigoare în Franţa, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pere Lachaise din Paris.

Aşa cum consemna jurnalista Tia Serbănescu în 1991, „Drepturile omului pentru care s-a luptat Paul Goma în 1977 erau, în definitiv, pentru noi toţi. Astăzi, citind cu întârziere ‘Culoarea curcubeului’, ne cutremură singurătatea de atunci a scriitorului, lipsa de ecou a demersului său, reacţiile celor din jur. Şi totuşi, ce lecţie de iubire şi de rezistenţă în această singurătate!” (citată de Mariana Sipoş în cartea sa „Destinul unui disident: Paul Goma” – Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită – Editura Eikon, Bucureşti, 2014).

Alăturăm in memoriam acestui material reportajul „Un simbol al rezistenţei anti-comuniste: Paul Goma”, realizat de istoricul basarabean Octavian Ţîcu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

***

Premierul României, Ludovic Orban, a transmis ieri următorul mesaj de condoleanţe la moartea lui Paul Goma, potrivit unui comunicat al Guvernului României:

Am primit vestea tristă a  dispariţiei unuia dintre marii dizidenţi anticomunişti ai României. Paul Goma a fost un supravieţuitor. În tinereţea sa a rezistat regimului de exterminare din închisorile comuniste Jilava şi Gherla, apoi în domiciliul forţat din Bărăgan. În anii maturităţii a făcut faţă atacurilor îndreptate contra lui de Nicolae Ceauşescu însuşi şi persecuţiilor la care a fost supus de Securitate, apoi lungului exil ca persoană lipsită de cetăţenie. Astăzi a fost ucis de inamicul nevăzut şi necruţător care ameninţă umanitatea. Atunci când Revoluţia era încă departe şi când comunismul părea de neclintit, Paul Goma a reuşit aproape de unul singur să ne trezească şi să ne cheme la luptă. Pentru noi el va rămâne întotdeauna vocea care a cerut ca regimul ceauşist să respecte drepturile omului, un nume care în ultimele decenii ale comunismului a trezit speranţa şi a întărit rezistenţa în sufletele noastre. Dumnezeu să îl odihnească!

***

Familia Regală a României a transmis de asemenea ieri următorul mesaj, potrivit unui comunicat dat publicităţii de romaniaregala.ro:

Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei şi A.S.R. Principele Radu au aflat cu multă tristeţe vestea trecerii la Domnul a disidentului Paul Goma, una dintre figurile emblematice ale rezistenţei intelectuale împotriva dictaturii comuniste.

 Născut în anul 1935 în judeţul Orhei, din Basarabia, Paul Goma s-a refugiat în Transilvania alături de familia sa, în anul 1944. A fost admis în anul 1954 atât la Universitatea din Bucureşti, cât şi la Institutul de literatură “Mihai Eminescu”, unde a dat piept prigoanei comuniste, în cursul anului 1956, odată cu încercarea de a organiza o manifestaţie de solidaritate cu Revoluţia din Ungaria. După o perioadă de detenţie, primeşte domiciliu obligatoriu în ţară, situaţie care a durat până în anul 1965.

Readmis la Universitatea din Bucureşti, în anul 1966 debutează literar, majoritatea scrierilor sale fiind însă cenzurate de regimul comunist, unele fiind însă publicate în Europa occidentală, ca semnale de alarmă faţă de situaţia din România.

 În cursul anului 1977, Paul Goma aderă printr-o scrisoare la idealurile Chartei 77 a cehilor şi slovacilor, scrisoare care este citită la Radio Europa Liberă. Totodată, adresează o scrisoare de protest către conducătorul comunist, începută prin cuvintele “Domnului Nicolae Ceauşescu, Palatul Regal, Bucureşti”. Pentru a opri valul de simpatie şi camaraderie început în România, regimul îl arestează, eliberându-l la presiunile PEN Clubului internaţional, condus de Mario Vargas Llosa. Tot datorită acestuia, i se permite plecarea în Paris, unde rămâne în exil.

În anii de surghiun, Paul Goma a denunţat mereu regimul comunist, arătând prin scrierile sale greutăţile cu care oamenii de acasă se confruntau zi de zi, precum şi caracterul ilegitim al regimului, atrăgându-şi urmărirea constantă şi încercări de eliminare fizică din partea autorităţilor comuniste.

***

Ministerul Culturii a transmis mesajul „Rămas bun, Paul Goma”, potrivit unui comunicat dat publicităţii:

Eugen Ionesco, membru al Academiei Franceze, l-a numit pe Paul Goma „un Soljeniţîn român”, sintetizând, în doar câteva cuvinte, spiritul acestuia care a reprezentat o piatră de hotar pentru democrație și libertate, proiectată printr-un geniu literar greu de egalat. Paul Goma lasă în urmă radiografia unui român cu un crez puternic care a luptat cu inima și cu condeiul.”


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.