Utilitățile pentru care se acordă amânarea la plată sunt electricitatea, gazele naturale, apa, serviciile telefonice și de internet. Amânarea plății chiriei se acordă pentru sediul principal și sediile secundare.
Este neclar care este termenul pentru care se acordă amânarea la plată. Soluția legislativă prezentată creează riscul ca beneficiarii măsurii de sprijin să aibă de achitat sume mari de bani în perioada imediat următoare încetării stării de urgență, ceea ce ar putea să fie dificil din punct de vedere economic.
3. Părțile au obligația de negociere
Prevederile art. X alin. (2) din OUG 29/2020 impun părților la un contract la care una dintre părți este o IMM obligația de a negocia pentru adaptarea clauzelor contractuale, cu luarea în seamă a condițiilor excepționale generate de starea de urgență. Prevederea se referă la „alte” contracte decât cele privind utilitățile și chiria.
Negocierea trebuie să fie efectivă, iar nu doar un proces formal. Coordonatele și obiectivele negocierii rezultă din anumite prevederi din preambulul OUG 29/2020, respectiv:
a) Loialitate contractuală;
b) Disponibilitate de adaptare a raporturilor de afaceri la provocările și dificultățile traversate de întreaga națiune;
c) Continuarea producției și a consumului;
d) Măsurile excepționale trebuie să vizeze nu abandonarea raporturilor contractuale, ci renegocierea și adaptarea la aceste condiții vitrege.
Renegocierea poate avea loc în orice modalitate, inclusiv prin comunicarea de înscrisuri prin mijloace electronice.
4. Dacă renegocierea nu a avut succes, atunci se poate invoca forța majoră
Conform art. X alin. (2), forța majoră împotriva IMM-urilor se poate invoca numai după epuizarea variantei negocierii. Se prezumă că este forță majoră împrejurarea care îndeplinește următoarele condiții:
a) Este imprevizibilă, absolut invincibilă și inevitabilă, conform art. 1351 alin. (2) Cod civil;
b) Rezultă dintr-o acțiune a autorităților în aplicarea măsurilor impuse de prevenirea și combaterea pandemiei de Covid-19;
c) A afectat activitatea beneficiarului ordonanței;
d) Afectarea activității este dovedită prin certificat de situație de urgență.
Prezumția este relativă și poate fi răsturnată de partea interesată prin orice mijloc de probă.
Caracterul imprevizibil se raportează la momentul nașterii raportului juridic afectat. Nu vor fi considerate ca imprevizibile măsurile luate de autorități în conformitate cu actul normativ care a instituit starea de urgență.
5. Este art. X o reglementare mai restrictivă decât Codul civil în privința forței majore?
Reglementarea sus-citată prezintă mai multe probleme care ar putea complica situația juridică a IMM- urilor interesate de a invoca forța majoră, printre care cel puțin următoarele:
a) Art. X se referă numai la forța majoră, iar nu și la cazul fortuit, care, și acesta, poate reprezenta o cauză de exonerare de răspundere, suspendare sau încetare a contractului;
b) Scopul reglementării este îmbunătățirea situației juridice a beneficiarilor. De aceea, se va putea susține că dacă reglementarea din Codul civil sau din contractul dintre părți este mai favorabilă pentru IMM-uri, atunci ar urma de principiu să se aplice aceea;
c) Nu este clară distincția între evenimentul de forță majoră și consecințele acestuia (care se pot prelungi în timp mult după încetarea cazului de forță majoră);
d) Adoptarea anumitor măsuri de către autoritățile române poate reprezenta numai un caz particular de forță majoră sau caz fortuit. În anumite cazuri, forța majoră poate rezulta din însăși apariția epidemiei sau pandemiei de Covid-19, din blocarea lanțului de distribuție comercială sau măsuri administrative adoptate de alte state.
6. Scutirea de la plata penalităților
Penalitățile stipulate pentru întârzieri în executarea obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu autoritățile publice de către IMM-uri nu se datorează pentru durata stării de urgență.
Cornel Popa, Partner ȚUCA ZBÂRCEA & ASOCIAȚII