
Judecătoria Sectorului 1 București a fost sesizată în data de 2 martie 2020, înainte de instituirea stării de urgență, cu o cerere de chemare în judecată, prin care reclamanta (mama) solicită stabilirea locuinței minorului (fiul în vârstă de 7 ani) la domiciliu mamei pe toată perioada riscului de infectare cu COVID-19, deși în urma divorțului din 2016, părinții au convenit ca minorul să locuiască alternativ la fiecare părinte câte o săptămână, iar în vacanțele școlare, câte două săptămâni.
În speță, reclamanta a arătat că se teme de faptul că fiul său ar putea contracta virusul de la concubina tatălui său, care este însoțitor de zbor. Mama a mai argumentat cererea și prin faptul că pârâtul și-a planificat un concediu la schi în Italia, Austria și Germania, zone deja afectate de infecția virală. Așadar, cererea se concentrează în jurul protejării interesului superior al copilului, așa cum este el înțeles de către mamă.
Tatăl a solicitat, pe cale reconvențională, amendarea mamei pentru nerespectarea cu rea-credință a obligației rezultate din convenția de divorț, cerere, care nu a fost admisă de instanță, întrucât respectarea obligațiilor din convenția de divorț se asigură prin executarea silită a acesteia. Instanța a reținut, totuși, argumentele pârâtului cu privire la faptul că acesta nu a mers decât în Austria, cu autoturismul personal și într-o perioadă neafectată la scară largă de acest virus, celelalte călătorii fiind anulate. De acolo s-a întors fără vreo afecțiune, nu este în evidențele autorităților române cu simptome pentru care să se recomande izolarea sau supravegherea și s-a prezentat sănătos la termenul de judecată.
Astfel, instanța a respins cererea reclamantei, argumentând că temerea acesteia nu este una generată de un pericol iminent, ci una generică, prezumată. Nici meseria concubinei tătălui nu constituie un argument rezonabil în speță, întrucât nu prezintă un risc mai mare decât orice altă persoană, potențial infestată sau orice loc cu un risc potențial, de unde ar putea contracta virusul chiar și reclamanta. (Sentința civilă nr. 2068/2020 din 13 martie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București)
Theona Sabina Popa
Student, Facultatea de Drept – Universitatea din București
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.