Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Cine sau ce este un subiect de drept? Legal Personhood: Animals, Artificial Intelligence and the Unborn, de Visa Kurki și Tomasz Pietrzykowski (editori)
31.03.2020 | Diana MOCANU

JURIDICE - In Law We Trust
Diana Mocanu

Diana Mocanu

O colecție de eseuri care sapă la temeliile dreptului, punând un incomod semn de întrebare asupra imobilității doctrinei în ramura numită generic persoane, această provocatoare carte apare în peisajul juridic odată cu o originală și surprinzătoare rezoluție a Parlamentului European[1], care propune nici mai mult nici mai puțin decât crearea unei personalități juridice specifice pentru ‘roboți inteligenți’, aceste ‘persoane electronice’ putând fi astfel trase la răspundere pentru eventualele pagube cauzate. Progresul tehnologic prilejuiește iată nu doar adoptarea de măsuri regulatorii adecvate, ci și o reconsiderare a fundamentelor filozofice ale noțiunii de persoană în drept.

Sistemele de drept contemporane se bazează pe o imagine antropocentrică a lumii, în care ființele umane ocupă o poziție aparte, în vârful piramidei, dotate fiind cu rațiune și demnitate. Ele nu sunt mijloace, ci scopuri în sine, iar scopul sistemelor de drept pe care ele le crează este în ultimă instanță servirea intereselor umane. Pentru ca acest lucru să fie posibil, fiecare om trebuie să fie recunoscut ca persoană capabilă să aibă drepturi proprii, protejate și exercitate conform legii. Asta este în câteva cuvinte ceea ce numim umanism juridic.

Conceptul de personalitate juridică definit conform acestui curent de gândire este analizat și criticat în carte pe fondul unor tensiuni cauzate strictului dualism persoană – bun de o serie de cazuri aflate la limita dintre cele două. Se argumentează că dereificarea animalelor, chiar dacă nu implică acordarea capacității de a avea drepturi, trebuie privită ca o șubrezire a acestui cadru conceptual dualist, devenit astfel incoerent. Este prin urmare necesară ori revizuirea abordării privitoare la ce considerăm persoană în drept, ori abolirea dualismului persoană – bun. Ca răspuns acestei dileme, se avansează propunerea unui statut intermediar de ‘subiecte non-personale’ pentru animalele non-umane, în scopul de a le fi luate în considerare interesele în contextul deciziilor legale care le-ar privi.

În ce privește inteligența artificială, și mai precis ‘software agents’, se argumentează pentru atribuirea de personalitate juridică unor astfel de entități pornind de la considerente de utilitate pentru creatorii lor. În prezent ei ar putea fi trași la răspundere pentru efectele unor decizii sau acțiuni autonome ale software agents, lucru inechitabil întrucât algoritmii care le fac capabile să se adapteze schimbărilor nu garantează predictibilitatea deciziilor lor nici măcar pentru cei care le-au preprogramat.

Argumente bioetice și biojuridice sunt analizate apoi, în scopul de a stabili care este relația dintre a fi o ființă umană, o persoană și a avea personalitate juridică. Două direcții de gândire fac obiectul acestei analize, și anume personismul (trad.n.) – conform căruia faptul de a avea personalitate juridică este separabil de acela de a fi om și personalismul – conform căruia există o legătură intrinsecă între cele două.

TOP 3 CITATE:

“Concepts have an extension and an intension. The former has to do with what entities in the world the concept corresponds to, and the latter tells us, roughly put, why they are covered by the concept.[…]The paradigmatic theory of legal personality maintains that the intension of “legal person” is “someone or something that holds rights and/or duties”. However, if we apply the modern theories of rights to see who or what holds legal rights, we get an extension that does not correspond with whom or what we take to be legal persons.”[2]

“Legal personality is not about having rights or duties in general, but rather about holding some or all of the specific types of legal entitlements and burdens that are held by some or all human beings in virtue of their status as legal persons.[…] Legal personality according to the theory offered here is a cluster concept. There is thus no exact border between legal personality and nonpersonality.”[3]

At the end of every axiological argument, the prevailing claim is always an appeal to utility for humans. This utility decides whether a general rule applies to given case.[…] In the case of software agents, this kind of claim can be made. The claim starts by assuming the crucial role of utility for humans in any legal institution—similarly to Roman lawyers who invented the peculium[4]. From the point of view of the user (slave master or software user), the favorable solutions are those providing possibilities for restricting liability for the entity, which may not be completely controlled.[5]

CE MI-A PLĂCUT:

Pluriperspectivismul

Probabil o calitate intrinsecă unei colecții de eseuri, succesiunea de perspective dă uneori impresia unui atac concertat pe toate flancurile. Suntem purtați prin istorie, de unde aflăm că originea etimologică a cuvântului ‘persona’ este surprinzător de utilă ca metaforă în înțelegerea conceptului juridic omonim. Venind de la echivalentul grecesc al unei măști folosite în teatrul antic, ajunge să semnifice statutul legal al unui roman, care putea fi multiple persoane în același timp[6], și anume cetățean, pater familias, edil etc.

Aflăm apoi despre contribuțiile din filozofie ale lui Boethius, Locke și Kant la definiția noțiunii de persoană. Ele precedă dezbaterile contemporane, ce opun în linii mari concepția descriptivă (tributară filosofiei analitice și folosind criterii mentale empirice pentru a circumscrie noțiunea de persoană) și cea axiologică (cu accentul pe adeziunea la anumite valori, persoana fiind un agent moral responsabil pentru propriile acțiuni). În contrast, dreptul folosește o noțiune tehnică de persoană, care nu corespunde niciuneia dintre cele filozofice descrise. Este ca și cum conceptul de persoană ar avea mai multe personae.

Deconstrucția merge mai departe prin analiza modurilor diferite în care noțiunea de ‘persoană’ se folosește, atât ca pură ficțiune juridică, cât și ca o așa-zisă ficțiune analitică a individualismului metodologic (practica de a face abstracțe de particularități și de a ne gândi la ‘un individ’ ca la o unitate, folosită pentru analiză în științele sociale), sau ca o noțiune mozaic compusă din presupunerile despre ființe umane dintr-un anume set de norme juridice (care se va dovedi că au fost și încă sunt departe de neutralitatea pe care o profesează).

Ca un coup de grâce, în chestiunea conceptualizării personalității juridice se argumentează imposibilitatea echivalării ei cu deținerea de drepturi subiective și obligații corelative sau cu capacitatea legală de a le deține (‘the legal-persons-as-right-holders view’). De departe cea mai aridă, dar și interesantă analiză, materializată recent într-o monografie[7]. Citatele alese corespund de altfel majoritar acestei secțiuni.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Karl Popper observa că niciun progres în filozofie n-a fost făcut lustruind scheme conceptuale și definiții. Rezolvarea unor probleme e ceea ce duce la progres, așadar ar trebui să ne concentrăm pe întrebări de tipul: ar trebui să atribuim personalitate juridică animalelor sau agenților autonomi artificiali? Iar în contextul de față, important de înțeles este că nu putem răspunde la această întrebare cu da sau nu și să adăugăm apoi ‘pentru că sunt persoane/nonpersoane din punct de vedere legal’. Acestea fiind spuse și deși nu este nici pe de parte cea mai facilă lectură, atributul care i s-ar cuveni cu precădere fiind abstractă, rămâne totuși un must-read pentru cei frământați de dubii referitoare la viitorul dreptului.


[1] Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica (2015/2103(INL)), disponibilă aici.
[2] Conceptele au o extensiune și o intensiune. Prima are de-a face cu entitățile cărora le corespude conceptul în realitate și cea a doua ne spune, practic, de ce ele corespund conceptului.[…] Teoria paradigmatică a personalității juridice susține că intensiunea conceptului de “persoană” în drept este “cineva sau ceva care are drepturi și/sau obligații”. Totuși, dacă aplicăm teoriile moderne despre drepturi pentru a vedea cine sau ce are drepturi subiective, extensiunea pe care o vom obține nu corespunde cu cine sau ce considerăm a fi persoane în drept. (trad.n.)
[3] Personalitatea juridică nu este despre a avea drepturi sau obligații în general, ci mai degrabă despre a fi îndreptățit la a face toate sau o parte dintre lucrurile specifice pe care toate sau o parte dintre ființele umane le pot face în virtutea statutului lor legal ca subiecți de drept și de a a suporta poverile pe care acest statut le aduce.[…] Personalitatea juridică conform teoriei prezentate aici este un concept cluster. Nu există așadar nicio graniță exactă între personalitate și nonpersonalitate juridică. (trad.n.)
[4] Peculium este proprietatea deținută de o soție, un copil sau un sclav (persoane aflate sub potestas, manus, sau mancipium) ca proprietate personală fie prin permisiunea lui pater familias sau a stăpânului, fie prin lege, dar care poate deveni proprietatea acestora din urmă oricând ar dori.
[5] La finalul oricărei argumentații axiologice, revendicarea prevalentă este întotdeauna bazată pe un apel la utilitatea pentru oameni. Existența acestei utilități tranșează dacă o regulă generală se aplică unui caz particular. În cazul agenților software această revendicare poate fi făcută. Ea începe prin a presupune rolul crucial al utilității pentru oameni în existența oricărei instituții – similar avocaților romani care au inventat peculium. Din punctul de vedere al utilizatorului (stăpân de sclavi sau software user), soluțiile favorabile sunt cele care dau posibilitatea de a-i restrânge responsabilitatea pentru pentru entitate, care nu poate fi complet controlată. (trad.n.)
[6] Conform adagiului ‘unus homo sustinet plures personas’.
[7] Visa AJ Kurki, A Theory of Legal Personhood, Oxford Legal Philosophy, 2019.


Diana Mocanu


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.