Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Executarea silită a debitorului în contextul stării de urgență – remedii specifice Codului insolvenței
30.03.2020 | Vlad NICOLAE

JURIDICE - In Law We Trust
Vlad Nicolae

Vlad Nicolae

SUMAR:

Pe măsură ce societățile din România resimt din ce în ce mai puternic presiunea exercitată asupra economiei de pandemia COVID-19 și de măsurile adoptate de autoritățile competente pentru combaterea coronavirusului SARS-CoV-2, este de așteptat ca tot mai multe dintre acestea să întâmpine dificultăți la plata datoriilor exigibile.

Totodată, din aceleași motive este de așteptat și ca interesul pentru încasarea creanțelor să se manifeste cu o urgență crescândă – ca să îți poți plăti creditorii, trebuie ca propriii debitori să își achite datoriile față de tine.

Pe de altă parte, se poate preconiza că scăderea generală a lichidităților va genera o reducere semnificativă a plăților benevole, ceea ce la rândul său ar atrage o creștere a executărilor silite.

 Prinși în acest cerc vicios, este probabil ca foarte mulți debitori aflați în dificultate să caute remedii pentru salvarea afacerilor lor, prin blocarea, măcar temporară, a executărilor silite.

Or, printre aceste remedii se pot regăsi și cele prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, respectiv:
– mandatul ad-hoc sau concordatul preventiv (art. 10 și art. 16 din Legea nr. 85/2014);
– deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului (art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014);
– suspendarea provizorie a executărilor silite (art. 66 alin. 11 din Legea nr. 85/2014).

Așadar, problema ce se ridică este dacă și în ce măsură funcționează aceste remedii specifice în contextul măsurilor adoptate la nivelul justiției pentru prevenirea răspândirii COVID-19.

În cadrul acestui articol, vom analiza dacă și în ce măsură funcționează ca remedii deschiderea procedurii insolvenței și suspendarea provizorie a executării silite, în contextul măsurilor adoptate față de pandemia cu SARS-CoV-2. Cu privire la remediile alternative, cum sunt procedura mandatului ad-hoc sau concordatul preventiv, vom reveni în curând.

I. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENȚEI

Refugiul tradițional al unui debitor confruntat cu insuficiența lichidităților raportată la datoriile certe, lichide și exigibile este deschiderea procedurii insolvenței.

Dincolo de multiplele avantaje pe care le poate prezenta o procedură a insolvenței bine condusă, interesul imediat este fără îndoială reprezentat de prevederile art. 75 alin (1) din Legea nr. 85/2014, conform cărora „[d]e la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului”.

Este important de subliniat la acest punct că, potrivit Hotărârii nr. 417/24.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru asigurarea unei practici unitare cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență (Hotărârea CSM), încuviințările de executare silită constituie pricini urgente și nu sunt suspendate. În același timp, executările silite indirecte, precum poprirea vor continua[1]. 

Este așadar evident, că un debitor asaltat cu numeroase proceduri de executare silită îndreptate împotriva sa și cu popriri asupra conturilor bancare ar putea fi interesat de protecția generală oferită de procedura insolvenței.

De altfel, după cum am arătat cu altă ocazie[2], dacă un debitor nu are disponibilități bănești suficiente pentru plata datoriilor exigibile, el este obligat să își ceară insolvența, chiar dacă nu este încă supus executării silite – această obligație nu este suspendată pe durata stării de urgență.

Așadar, fie ca mijloc de protecție față de creditori, fie ca reflex al obligației legale, vor fi cu certitudine multe situații în perioada imediat următoare în care debitorii vor formula cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Desigur, în ambele situații, este necesar ca datoriile exigibile să egaleze sau să depășească valoarea-prag de 40.000 lei, prevăzută de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

În acest context, întrebarea inevitabilă este: în contextul în care majoritatea activității judiciare este suspendată ca efect al art. 42 alin. (6) din Anexa la Decretul prezidențial nr. 195/2020, cererile debitorilor de deschidere a procedurii insolvenței vor fi judecate sau nu?

Întrebarea este cu certitudine relevantă, deoarece suspendarea măsurilor de executare silită a creanțelor împotriva debitorului operează numai după admiterea cererii și deschiderea propriu-zisă a procedurii.

Cu privire la această întrebare, în doctrina recentă[3] s-a avansat opinia potrivit căreia cererile de deschidere a procedurii insolvenței formulate de debitori sunt considerate urgente, putând așadar fi soluționate și pe perioada stării de urgență. Această opinie pare să se bazeze pe faptul că Hotărârea CSM a inclus pentru toate categoriile de instanțe dreptul de a judeca „orice alte cereri care vizează situații excepționale, care pot fi considerate de urgență deosebită”.

Fără a contesta nici caracterul urgent al cererii debitorului de deschidere a procedurii insolvenței și nici faptul că judecarea acesteia se poate face cu respectarea măsurilor de prevenire și combatere a răspândirii COVID-19 – potrivit art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014, astfel de cereri se judecă fără citarea părților, în termen de 10 zile de la depunere – credem că se impune totuși o abordare mai prudentă, deoarece soluția judecării acestor cauze nu este nici pe departe imediat evidentă.

Astfel, în conformitate cu Hotărârea CSM, singurele cauze specifice insolvenței considerate urgente per se sunt cele reglementate de art. 66 alin. (11) din Legea nr. 85/2014 – suspendarea provizorie de urgență a oricăror proceduri de executare silită până la soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

De aici s-ar putea afirma foarte ușor că, dacă s-ar fi dorit includerea cererii debitorului de deschidere a procedurii insolvenței în categoria pricinilor urgente care se judecă în această perioadă, atunci CSM le-ar fi menționat expres – în special luând în considerare că astfel de cereri sunt considerate de iure urgente și sunt reglementate de chiar același articol precum suspendarea provizorie de urgență (art. 66 alin. 1 și art. 66 alin. 11).

Faptul că instanțele pot judeca și „orice alte cereri care vizează situații excepționale, care pot fi considerate de urgență deosebită” este departe de oferi un răspuns clar în ceea ce privește deschiderea procedurii insolvenței. De altfel, din formularea textului din Hotărârea CSM apare că ceea ce s-a urmărit a fost crearea posibilității pentru instanțe de a face și o analiză de la caz la caz pentru situații de urgență deosebită, motiv pentru care nu este de la sine înțeles că acest text deschide porțile pentru judecarea unor categorii întregi de cereri distincte de cele enumerate expres de CSM.

Mai mult, deși cererile debitorului de deschidere a procedurii insolvenței sunt cu certitudine urgente (chiar legea le recunoaște ca atare), totuși pot fi ele considerate de urgență deosebită, astfel încât să fie exceptate de plano de la suspendarea instituită de Decret?

În plus, este posibil ca o întreagă categorie de cereri, reglementată ca atare de lege și care privește o situație relativ obișnuită, precum insolvența, să fie inclusă în mod automat în noțiunea situații excepționale?

Fără a contesta în vreun fel utilitatea și poate chiar necesitatea judecării în această perioadă a cererilor debitorilor de deschidere a procedurii insolvenței, rămâne de văzut dacă optica instanțelor va fi de așa natură încât să genereze o practică în sensul judecării tuturor acestor cereri, fără deosebire între ele. Mai precis, rămâne de văzut dacă instanțele vor trata petitele întemeiate pe art. 66 alin. (1) ca făcând parte dintr-o categorie în integralitate exceptată de la suspendarea generală a cauzelor civile dispusă prin Decretul nr. 195/2020.

În acest sens, nu poate fi ignorată nici posibilitatea ca instanțele să elimine cu totul această categorie de cereri de la judecată (să le considere pe toate suspendate) și nici aceea ca instanțele să procedeze la o analiză de la caz la caz, în măsura în care se poate dovedi o situație excepțională generatoare de urgență deosebită.

Așadar, deși deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitorului constituie un remediu obișnuit și eficient împotriva executărilor silite, la acest moment este incert dacă astfel de cereri vor fi judecate în timpul stării de urgență.

II. SUSPENDAREA PROVIZORIE A EXECUTĂRILOR SILITE ÎN TEMEIUL ART. 66 ALIN. (11) DIN LEGEA NR. 85/2014

Incertitudinea pe care o prezintă la acest moment judecarea cererilor debitorilor de deschidere a procedurii insolvenței atrage automat atenția asupra celuilalt remediu aflat la îndemâna debitorilor, anume suspendarea provizorie a executărilor silite în temeiul art. 66 alin. (11) din Legea nr. 85/2014.

În conformitate cu acest text de lege „[d]upă depunerea cererii de deschidere a procedurii, în cazuri urgente, care ar pune în pericol activele debitorului, judecătorul-sindic poate dispune de urgență, în camera de consiliu și fără citarea părților, suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor debitorului până la pronunțarea hotărârii cu privire la respectiva cerere”.

Avantajul unei astfel de cereri este acela că Hotărârea CSM o exceptează expres de la suspendare și deci nu există niciun dubiu că va fi judecată.

De asemenea, admiterea cererii ar atrage suspendarea oricăror proceduri de executare silită împotriva debitorului, până la soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței (care, după cum am arătat mai sus, ar putea să nu fie judecată înainte de încetarea stării de urgență).

Dezavantajul este acela că admiterea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea unor condiții legale mai stringente decât simpla cerere de deschidere a procedurii insolvenței (unde, în esență, tot ceea ce trebuie dovedit este inexistența fondurilor bănești pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile).

Astfel, condițiile pe care o cerere de suspendare provizorie a executărilor silite trebuie să le îndeplinească sunt următoarele:

– existența unei cereri prealabile de deschidere a procedurii insolvenței – așadar, debitorul trebuie să se afle în stare de insolvență și să fi depus deja o cerere de deschidere a procedurii;

– să existe o urgență de natură să pună în pericol activele debitorului – această condiție este una interpretabilă, care va fi analizată de la caz la caz de instanțele de judecată;

– există posibilitatea ca instanța să solicite plata unei cauțiuni, în temeiul art. 719 Cod proc. civ. – deși plata cauțiunii nu este o condiție expres prevăzută de Codul insolvenței și este discutabilă compatibilitatea sa cu specificul procedurii, în jurisprudență a existat cel puțin o situație în care instanțele au apreciat că darea unei cauțiuni ar fi necesară pentru suspendarea întemeiată pe art. 66 alin. (11)[4].

Așadar, în mod normal, natura excepțională a acestei măsuri face ca încuviințarea ei să fie mai nesigură decât simpla deschidere a procedurii insolvenței.

În contextul actual însă, remediul pe care art. 66 alin. (11) îl pune la îndemâna debitorilor aflați în dificultate este mai important ca oricând, deoarece există cel puțin certitudinea că instanțele se vor pronunța de urgență asupra unor astfel de cereri.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției urgenței, este evident că suspendarea provizorie va fi mai lesne încuviințată cu cât împotriva debitorului respectiv există mai multe demersuri de executare silită, în stadiu mai avansat și pentru sume mai mari.

Pe de altă parte, apreciem că aplicarea art. 66 alin. (11) nu este de plano exclusă nici în cazurile în care există o singură creanță care este pusă în executare, atâta timp cât pericolul pentru activele debitorului poate fi bine determinat (și am putea adăuga și suficient de important).

III. CONCLUZII

Dincolo de alte remedii care rămân eficace în perioada stării de urgență (cum ar fi suspendarea provizorie a executării silite), remediile specifice procedurii insolvenței prezintă avantajul net de a fi singurele ce pot genera o suspendare în bloc a tuturor măsurilor de executare silită, fără excepție.

Din acest motiv, atât deschiderea procedurii în sine (dacă va fi acceptată de practică drept o excepție de la suspendarea de drept a cauzelor), cât și suspendarea provizorie prevăzută de art. 66 alin. (11), constituie unelte juridice ce trebuie cântărite cu atenție de către debitori în perioada imediat următoare.


[1] A se vedea comunicatul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din 23.03.2020.
[2] A se vedea V. Nicolae, „Obligația administratorilor statutari de formulare a cererii de deschidere a procedurii insolvenței în contextul stării de urgență”, publicat pe juridice.ro.
[3] A se vedea C. Mihăilescu și D. Petcu, „Subzistă obligația debitorului de a cere deschiderea procedurii insolvenței? Se judecă astfel de cereri pe perioada stării de urgență?”, publicat pe juridice.ro.
[4] Tribunalul Sibiu, Încheierea nr. 3/09.01.2017 în dosarul nr. 3978/85/2016.


Av. Vlad Nicolae
RN Lex – Litigation & Insolvency


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.