Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Liberarea condiționată. Considerații asupra condiției formării convingerii instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate
31.03.2020 | Sorin-Adrian PREDESCU

JURIDICE - In Law We Trust
Sorin-Adrian Predescu

Sorin-Adrian Predescu

Articolul de față este republicarea versiunii sale inițiale, redactată la data de 15 martie 2017.

Noțiune

Liberarea condiționată este o instituție complementară regimului executării pedepsei închisorii sau a pedepsei detențiunii pe viață, fiind în concret un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, care urmează dezideratul îndeplinirii funcțiilor pedepsei, fără lipsirea de libertate a persoanei condamnate.

Cu alte cuvinte, prin acordarea acestui beneficiu se suspendă, practic, executarea restului de pedeapsă: are loc punerea în libertate a persoanei condamnate din locul de deținere, mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, dacă sunt îndeplinite condițiile strict și limitativ prevăzute de lege.

Sediul materiei se regăsește în Codul penal (art. 99-106 C.p.), în Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (art. 95-97), precum și în Codul de procedură penală (art. 587-588).[1]

Legea prevede ca, pentru acordarea liberării condiționate, persoanele condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii să întrunească cumulativ o serie de condiții, după cum urmează:
– îndeplinirea unei părți (fracții obligatorii) de executat din pedeapsa privativă de libertate stabilită prin hotărârea de condamnare[2];
– conduita corespunzătoare pe durata executării pedepsei (concretizată, în cazul pedepsei închisorii, prin condiția executării pedepsei în regim semideschis sau deschis)[3];
– îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite de instanță prin hotărârea de condamnare (cu excepția cazurilor în care se dovedește că persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a le îndeplini);
– convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Considerațiile care urmează vor privi ultima dintre cerințe (numită uneori în practică și condiția de natură subiectivă a liberării condiționate[4]). Relevanța prezentei analize juridice constă în aceea că antamarea aspectelor de oportunitate, adică aprecierile instanței cu privire la șansele persoanei condamnate de a progresa pe calea corectării comportamentului antisocial, o susceptibilizează de nașterea unor probleme de interpretare și controverse.

Înainte de a ajunge, însă, la analiza acestei ultime condiții, instanța de judecată competentă trebuie să facă verificarea îndeplinirii cumulative, în ordinea în care sunt prevăzute, a criteriilor prevăzute de art. 99, respectiv 100 alin. (1) lit. (a)-(c) C.p. amintite.

Liberarea condiționată, vocație generală a condamnatului – caracterul facultativ

Această cea de-a patra clauză legală arată caracterul facultativ al liberării condiționate, în sensul că reprezintă numai o vocație a condamnatului, iar nu un drept recunoscut oricăruia care solicită eliberarea înainte de executarea în întregime a pedepsei. Într-adevăr, deși legea a creat acest beneficiu, executarea fracției legale nu presupune însă operarea de drept a liberării condiționate.[5]

Fiind lăsată la aprecierea instanței, de beneficiul liberării condiționate se bucura doar persoanele condamnate din a căror conduită pot fi sintetizate repere care să formeze ideea însușirii de către aceasta a unui complex de valori sociale necesare subzistenței în societatea liberă, în condiții de legalitate.[6]

În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenție nu garantează dreptul unui deținut de a fi liberat condiționat înainte de executarea pedepsei.[7]

Cu toate acestea, apreciez că instanța de judecată investită cu o cerere sau propunere de liberare condiționată nu își poate fundamenta convingerea pe acest argument al caracterului facultativ, ci va raporta criteriile legale la situația persoanei condamnate și va analiza actele aflate la dosarul cauzei, apreciind dacă prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, persoana condamnată a dobândit vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, precum și dacă, în funcție de celelalte criterii stabilite de lege, este oportună acordarea liberării condiționate.[8]

În altă ordine de idei, este nevoie de o particularizare, concretizare a caracterului de vocație generală pentru situația fiecărei persoane condamnate în parte, care să stea la baza hotărârii instanței cu privire la acordarea beneficiului liberării condiționate.

Aprecierea instanței de judecată – oportunitatea acordării liberării condiționate

De asemenea, oportunitatea acordării acestui beneficiu, apanaj al instanței de judecată, nu trebuie să transforme această condiție într-una arbitrară, întrucât mecanismul formării convingerii judecătorului presupune fundament probatoriu, iar hotărârea prin care se soluționează acest incident se motivează – garanție pentru respectarea riguroasă a condițiilor legale și pentru asigurarea eventualului control judiciar privind temeinicia hotărârii.

Analiza cu privire la conduita persoanei condamnate pe perioada executării pedepsei trebuie să fie una previzibilă, să vizeze activitățile educative, moral-religioase, cultural-terapeutice, de consiliere psihologică sau asistență socială, precum și instruirea școlară și/sau formarea profesională, responsabilitățile încredințate persoanei condamnate, recompensele acordate acestuia, ori sancțiunile disciplinare aplicate.

Aprecierea instanței trebuie să urmărească, în egală măsură, progresele făcute pe calea reintegrării în societate, precum și pericolul recidivei, întrucât beneficiul liberării condiționate presupune o învestire de încredere pe care instanța o poate acorda, iar în acest sens conștientizarea consecințelor faptelor antisociale de care răspunde persoana condamnată este esențială.

De regulă, aprecierile motivate, cuprinse în procesul-verbal întocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului (comisia pentru liberare condiționată) sunt cele care fundamentează de cele mai multe ori, în realitate, soluția pronunțată de instanța de judecată, întrucât evaluările acesteia antamează previziuni concrete cu privire la șansele persoanei condamnate de reinserție socială și sunt făcute in cunoștință de cauză.

Spre exemplu, dacă persoana condamnată este propozabilă pentru liberare condiționată, Comisia va emite aprecieri cu privire la existenta premiselor că timpul executat este suficient pentru reeducarea persoanei condamnate și că aceasta, prin participarea activă la programele desfășurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, își formează și consolidează în mod real o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei putând fi atins, iar funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei putând fi îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.[9]

Tot în legătură cu aceasta, convingerea că nu mai este necesară executarea restului de pedeapsă în penitenciar se poate realiza, de exemplu, prin dovezile privitoare la atitudinea generală a persoanei condamnate față de fapta săvârșită și față de condamnarea primită (răspunsul persoanei condamnate la tratamentul penitenciar personalizat, respectul acordat administrației locului de deținere sau celorlalți condamnați), prin proba înlăturării sau atenuării urmărilor infracțiunii (căința sinceră), ori prin dovada asigurării garanțiilor privind normala sa integrare în societate (înscrierea la programe sau cursuri de calificare sau recalificare profesională, continuarea unor programe de consiliere sau tratament, etc.).[10]

Aspecte importante pentru o corectă individualizare a soluției

În opinia mea, criteriul naturii și al gravității faptei pentru care persoana a fost condamnată nu își găsește locul în procesul de formare a convingerii instanței, întrucât aceste aspecte au fost valorificate în operațiunile de stabilire a încadrării juridice și de individualizare judiciară a pedepsei și se reflectă în natura, durata și modul de executare a acesteia. În același sens, jurisprudența a reținut că instanța de judecată, la aprecierea cu privire la conduita persoanei condamnate, trebuie să se refere la perioada de timp în care aceasta se află în executarea pedepsei privative de libertate, întrucât numai astfel se poate ajunge la atingerea rolului pedepsei și se poate urmări măsura îndeplinirii funcțiilor acesteia.[11]

Tot astfel, s-a reținut în mod întemeiat că gravitatea faptelor pentru care persoana a fost condamnată se reflectă automat și în fracția pe care a avut-o de executat persoana condamnată, iar în momentul pronunțării asupra liberării condiționate prevalează modalitatea în care aceasta a înțeles să se raporteze la condițiile de detenție.[12]

În egală măsură, invocarea riscului la care este expusă societatea în cazul eliberării condiționate a persoanelor condamnate pentru infracțiuni de o anumită natură sau de gravitate ridicată nu poate fundamenta, per se, o hotărâre în această materie.

Dintre aspectele arătate prin procesul-verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului, sunt adesea invocate cele privitoare la numărul de cicluri procesuale de liberare condiționată la care persoana condamnată se află, starea de recidivă, măsura în care s-a realizat conformarea cu normele carcerale și existența recompenselor acordate persoanei în cauză.[13]

Apreciez că numărul de cicluri procesuale de liberare condiționată prin care a trecut persoana condamnată poate fi relevant de la caz la caz, însă nici acest aspect nu poate fi reținut, per se, ca argument suficient în sensul respingerii acestui beneficiu. Reiterarea sau reînnoirea cererii (propunerii) de liberare condiționată este relevantă din perspectiva faptului că îndeplinirea condițiilor legale va fi întotdeauna raportată la momentul soluționării cererii sau propunerii.

Concluzia este că prin numărul de cicluri procesuale de liberare condiționată nu se urmărește altceva decât conduita persoanei condamnate pe perioada executării pedepsei, însă este vorba despre conduita cea mai recentă, care poate să schimbe convingerea anterioara a instanței de judecată cu privire la atingerea unui nivel suficient de îndreptare și reintegrare socială.

În privința stării de recidivă, jurisprudența subliniază că existența antecedentelor penale nu reprezintă ipso facto o cauză de respingere a cererii de liberare condiționată, iar situația condamnatului trebuie să fie riguros analizată pentru a atesta stăruința acestuia în muncă și comportarea deosebită.

În fine, dovezile temeinice de îndreptare, așa cum am arătat, se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare din timpul executării pedepsei, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, dar și din împrejurări, altele decât cele legate de desfășurarea muncii, daca acestea privesc îndreptarea persoanei condamnate sub aspect moral.

De final…

Un ultim argument pe care prezentul articol și-l propune să îl analizeze este cel referitor la funcțiile și scopul pedepsei la care a fost condamnată persoana care solicită sau este propusă pentru liberare condiționată. Jurisprudența reține cuantumul pedepsei ca fiind, de regulă, cel necesar de executat (în totalitate) pentru a se realiza toate funcțiile pedepsei și pentru ca aceasta să-și atingă scopul.[14]

Fără a încerca o critică la fundamentul acestei soluții, consider că este important de subliniat faptul că nu trebuie astfel să se ajungă la ineficientizarea instituției liberării condiționate, căci soluția trebuie individualizată pentru fiecare condamnat în parte.

Atât funcția de constrângere, cât și rolul de exemplaritate se realizează în principal prin condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate, a cărei rezonanță, de cele mai multe ori, este suficientă pentru a preveni comiterea de asemenea fapte de către persoane aflate în situații asemănătoare.

Analizând funcția de reeducare și măsura în care aceasta trebuie satisfăcută la momentul acordării beneficiului liberării condiționate, se observă că liberarea condiționată echivalează cu o continuare a executării pedepsei, este o modalitate de individualizare a executării pedepsei fără lipsire de libertate, iar prin intermediul caracterelor revocator și anulativ ale acestei instituții, funcțiile pedepsei continuă să își producă efectele.

Prin urmare, s-ar putea spune că este de esența instituției liberării condiționate ca prin aceasta să se ajungă la atingerea în totalitate a scopurilor pedepselor.

Concluzionând asupra acestor considerații relative la condiția liberării condiționate a formarii convingerii subiective a instanței, am încercat ca, indiferent de poziția asumată a cititorului, să aduc în atenția publică importanța exercitării cu bună-credință a prerogativelor magistraților în procedura liberării condiționate, precum și utilitatea acestei instituții, atât pentru persoana condamnată care demonstrează șanse sporite de îndreptare, cât și pentru întreaga societate, în măsura în care pericolul social este înlăturat, iar liberarea condiționată ajunge să reprezinte pentru persoana condamnată un mobil previzibil, idoneu pentru reeducare.


[1] Pentru noțiune, a se vedea, pe larg, C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român – partea generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 487 si urm., M. Udroiu, Drept penal. Partea generală, Ediția 3, revizuita și adăugită, C.H. Beck, București, 2016, p. 395 și urm.
[2] Această condiție instituie un regim unitar în materia acordării liberării condiționate, prin aceea că vizează, în toate cazurile, executarea efectivă a unei fracții de pedeapsă, indiferent de sexul persoanei ori forma de vinovăție, natura sau gravitatea cu care a fost comisă infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea. A se vedea și D. Popescu în Th. Vasiliu, G. Antoniu, St. Daneș, Gh. Daranga, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V. Rămureanu, Codul penal român comentat și adnotat, vol. I, Partea generală, Ed. Științifică, București, 1972, p.399.
[3] Este relevantă executarea pedepsei în regim deschis, deoarece acest aspect denotă o bună conduită a condamnatului. Trecerea prin filtrul schimbării regimului de executare către cel semi-deschis sau deschis se face ținandu-se cont de conduita bună dovedită în timpul executării pedepsei și de eforturile de reintegrare socială depuse (programul de muncă, activități socio-educative, moral-religioase, etc).
[4] A se vedea, spre exemplu, hotărârea nr. 659/2015 din 06/03/2015 a Judecatoriei Medgidia.
[5] Sentinţă penală nr. 1862/2011 din 10/10/2011 a Judecatoriei Dr. Tr. Severin.
[6] Sentinţă penală nr. 3292/2016 din 21/12/2016 a Judecatoriei Mangalia.
[7] CEDO, cauza Kalan c. Turciei, cererea nr. 73561/01, decizia din 02.10.2001, citata dupa M. Udroiu, op. cit., p. 395.
[8] In acelasi sens, a se vedea Decizia nr. 266/2014 din 21/08/2014 a Tribunalului Ilfov.
[9] Idem.
[10] A se vedea, pe larg, și I. Oancea,…, M. Balasescu,…
[11] A se vedea, în acelasi sens, C.A. Constanta, secția penală, Decizia nr. 951/2003, in B.J. 2002-2003, p. 36, citată după M. Udroiu, op. cit., p. 399.
[12] Decizia nr. 266/2014 din 21/08/2014 a Tribunalului Ilfov.
[13] A se vedea, spre exemlpu, Sentinţa penală nr. 769/2015 din 13/03/2015 a Judecatoriei Medgidia.
[14] Decizia nr. 406/2011 din 08/06/2011 a Tribunalului Prahova.


Avocat Sorin-Adrian Predescu


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.