Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Legea nr. 22/2020 din 18 martie 2020, pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Considerații teoretice și practice
31.03.2020 | Dumitru Marcel GAVRIȘ

Dumitru Marcel Gavriș

Dumitru Marcel Gavriș

I. Lege ordinară[2], adoptată[3], în condițiile art. 75 și art. 76 alin. 2 din Constituția României, republicată, actul normativ analizat modifică o lege organică și completează o ordonanță de urgență.

Fraza de debut cuprinde referiri la trei tipuri de acte normative, ceea ce înseamnă că nu este lipsit de interes să cercetăm modul în care a asigurat legiuitorul îmbinarea acestora.

Știm că actele normative menționate au regimuri juridice distincte iar respectarea acestora este o condiție de valabilitate a reglementării.

Emitentul actului normativ identificat ca fiind Legea nr. 22/2020 (în continuare și Legea) este Parlamentul României. Știm că Parlamentul adoptă două categorii de legi: ordinare și organice. Regimul juridic al legilor organice diferă de regimul juridic al legilor ordinare în aspecte precum cvorumul necesar pentru adoptare (majoritatea membrilor fiecărei Camere în cazul legilor organice/majoritatea membrilor prezenți din fiecare Cameră în cazul legilor ordinare) sau materia reglementată (legile ordinare pot reglementa în materiile pentru care Constituția nu cere ca reglementarea să fie făcută prin lege organică, lege constituțională sau regulamentele proprii ale fiecărei Camere).

Date fiind arhitectura constituțională a actelor normative și principiul[4] conform căruia actele normative pot fi modificate, completate sau abrogate doar prin acte normative care au o forță juridică cel puțin egală, se pune problema stabilirii obiectului de reglementare al Legii nr. 22/2020. Pentru aceasta nu este suficient să vedem care era obiectul de reglementare al actului normativ modificat și care era obiectul de reglementare al actului normativ completat, ci trebuie să identificăm obiectul normelor modificate, respectiv obiectul normei completate. Aceasta deoarece, chiar dacă o lege modificată sau completată este organică, nu toate raporturile sociale pe care le reglementează sau toate aspectele reglementării țin de materia legii organice.

II. Tehnic vorbind, observăm că, în cazul Legii nr. 165/2013, sunt modificate art. 3 punctul 7 și art. 21 alin. 6, iar, în cazul OUG nr. 94/2000, este completat articolul 4, prin introducerea unui nou alineat, alineatul 6.

Din conținutul Legii, (redat integral în nota de subsol numărul 2), reiese că Ordonanța de urgență este completată cu un nou alineat, prin care, în esență, se instituie o prezumție legală relativă de preluare abuzivă a bunului, atunci când nu se poate face dovada formală a preluării acestuia.

Completarea vizează regimul juridic al probatoriului în litigiile care intră sub incidența Ordonanței de urgență menționate, legiuitorul urmărind simplificarea dovezii preluării abuzive a imobilului. Așadar, obiectul de reglementare al Legii, raportat la completarea adusă OUG nr. 94/2000, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 73 alin. 3 din Constituția, republicată, pentru a fi necesar ca legea completatoare să fie lege organică. Altfel spus, art. 4 alin. 6 introdus în OUG nr. 94/2000 prin Legea analizată, nu reglementează nici aspecte care țin de regimul juridic general al proprietății[5], nici aspecte care țin de regimul general al cultelor[6] și nici alte aspecte pentru a căror reglementare să se prevadă prin Constituție necesitatea adoptării unei legi organice.

Precizăm că dispozițiile art. 115 alin. 5 teza ultimă din Constituția republicată, potrivit cărora, ”Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă (n.ns. și implicit se modifică) cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. 1”, nu existau (și nu au fost avute în vedere) la momentul adoptării OUG nr. 94/2000. Aceasta nu înseamnă că, actualmente, pentru completarea Ordonanței de urgență menționate, cu norme care se reglementează materii rezervate legilor organice, nu ar fi necesară adotarea unei legi organice.

Dar, așa cum am arătat, nu există elemente care să pună sub semnul întrebării validitatea formală a legii nr. 22/2020, raportat la completarea OUG nr. 40/2000.

III. Urmează să verificăm validitatea formală a Legii, prin raportare la obiectul de reglementare al modificărilor aduse articolului 21 alin. 6 din legea nr. 165/2013.

La o primă examinare se poate susține că modificarea vizează doar aspecte privitoare la grila notarială utilizată pentru evaluarea imobilului. Aprofundând lucrurile observăm că modificarea se referă la cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite. Schimbarea grilei notariale în funcție de care se face evaluarea are efect direct asupra cuantumului despăgubirilor acordate de stat pentru imobilele preluate abuziv în perioada de referință a Legii nr. 165/2013. Or, dacă despăgubirile sunt o măsură reparatorie prin echivalent, recunoscută și acordată de stat, atunci când restituirea în natură a imobilului preluat abuziv nu este posibilă, ne întrebăm dacă, nu cumva, cuantumul acestora este o chestiune care ține de regimul juridic general al proprietății, în sensul art. 73, alin. 3, lit. m, teza 1, pentru a cărei reglementare ar fi fost nevoie de o lege organică?

Întrebarea este justificată și de un antecedent legislativ, știut fiind că articolul 21 din Legea nr. 165/2013 a mai fost modificat anterior prin Legea nr. 111/2017[7], care a fost adoptată ca lege organică. Este drept că ultima lege menționată este un act normativ complex care acoperă mai multe reglementări, astfel că este posibil ca necesitatea adoptării unei legi organice să nu fi fost atrasă de modificarea art. 21.

Răspunsul la întrebarea pe care am avansat-o poate fi dat doar de către Curtea Constituțională[8], în măsura în care această instituție va fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate de către instanțele judecătorești, astfel că nu vom insista asupra acestuia.

Pentru a epuiza problematica validității formale a legii, precizăm că articolul 3 punctul 7 din Legea nr. 165/2013 conține o definiție, astfel că modificarea acesteia nu este o chestiune care să trimită la materiile reglementate prin legi organice. Evident că dacă definiția modificată vizează un concept care este relevant și producător de efecte în materiile prevăzute de art. 73 din Constituția, republicată, la adotarea actului modificator trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 76 alin. 1.

Însă ”grila notarială” este un instrument metodologic materializat într-un studiu de piață întocmit pe baza unor valori consemnate în piața imobiliară în anul precedent în scopul stabilirii unor valori minime pentru operațiuni supuse taxării și/sau impozitării ori în alt scop, cum este cel defipt prin legea nr. 165/2013, și anume evaluarea imobilelor (prin încadrarea acestora în grilă), astfel că, în concret, modificarea definiției din art. 3 pct. 7 al legi nr. 165/2013 putea fi făcută și printr-o lege ordinară.

IV. Legea a intrat în vigoare în data de 21.03.2020, astfel cum prevede art. 78 din Constituția, republicată.

Pe cât de simplă este chestiunea legată de intrarea în vigoare a Legii, pe atât de complicată este problematica legată de aplicarea acesteia.

Decelarea problematicii menționate presupune să distingem succesiv între tipuri de norme (de drept substanțial, respectiv de drept procesual) și faze/etape ale raporturilor juridice (administrativă, judiciară sau adminisrativă, post judiciară).

a) În această ordine de idei observăm că articolul I al Legii coține dispoziții de drept substanțial (material), deoarece modifică prevederi ale Legii nr. 165/2013 relative la evaluarea imobilelor și la stabilirea numărului de puncte în compensare.

Raporturile juridice desfășurate în scopul stabilirii și acordării măsurilor reparatorii persoanelor îndreptățite, între care se înscrie și cel privitor la evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură, sunt raporturi juridice de drept substanțial, iar normele care le reglementează sunt de același fel.

Așadar, conform Constituției și art. 6 alin. 1 și 6 din Codul civil, prevederile art. I din Lege nu vor retroactiva și se vor aplica pentru viitor atât raporturilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, cât și efectelor viitoare ale raporturilor juridice aflate în desfășurare la aceeași dată.

b) Articolul II al Legii completează dispozițiile OUG nr. 94/2000 prin introducerea unei norme care instituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.

Chiar dacă regimul juridic al mijloacelor de probă în materie civilă se stabilește prin norme de procedură civilă, este greu de susținut că, prin conținutul ei, prezumția de preluare abuzivă ar fi o prezumție de procedură civilă[9]. Doar dacă se are în vedere că prin prezumția menționată se urmărește dispensarea unei părți de sarcina probării unui fapt trecut (dificil sau imposibil de probat), discursul este translatat în domeniul dreptului procesual civil, dar acest aspect nu interesează articolul de față.

Precizăm că prezumțiile instituite de legiuitor, in abstracto, pentru a ușura dovada nașterii, modificării sau stingerii raporturilor juridice de drept substanțial, cum sunt prezumția de bună credință, prezumția de existență a actelor înscrise într-un registru public etc., sunt, in concreto, indisolubil legate de raporturile juridice în privința cărora devin incidente. Din acest motiv Legea care instituie prezumții legale de drept substanțial (prezumția de paternitate, prezumția timpului legal al concepțiunii, prezumția de coproprietate asupra despărțiturilor comune) este o lege civilă, nu o lege de procedură civilă, astfel că se supune dispozițiilor privitoare la aplicarea în timp a legii civile și anume art. 6 Cod civil. Reamintim că ceea ce dorim să lămurim ține de aplicarea prevederilor Legii nr. 220/2020 situațiilor în curs și situațiilor viitoare și nu de legea aplicabilă mijloacelor de probă.

În aceste condiții trebuie să ne întrebăm dacă există temei pentru a susține că norma de instituire a prezumției relative de preluare abuzivă este neconstituțională pe motiv că retroactivează, influențând raporturi juridice cu privire la care părțile se așteptau ca probele să fi fost constituite ori preconstituite în urmă cu mulți ani?

Credem că nu.

Pentru înlăturarea obiecției de neconstituționalitate este necesar și suficient să reținem că prezumția anvizajează doar efectele viitoare a raporturilor juridice în desfășurare.

Raportul juridic dintre stat și cultul religios cu privire la imobil are un trecut, un prezent și un viitor. În trecut s-a preluat imobilul, actualmente se stabilesc condițiile în care preluarea este considerată abuzivă iar, în viitor, se va restitui în natură imobilul sau se vor plăti despăgubirile.

Norma care instituie prezumția relativă se aplică, pe viitor, în cazul tuturor cererilor aflate în curs de soluționare la Comisia specială sau la instanțe și urmărește să permită stabilirea caracterului preluării imobilului în funcție de criteriile de acum, nu în funcție de criteriile de atunci.

Prin urmare, reținem că legiuitorul nu reconfigurează și nu rescrie raportul juridic de drept substațial referitor la preluarea abuzivă a imobilului, dar, dacă ar face-o, ar însemna că legea civilă ar fi retroactivă, ceea ce Constituția nu permite.

În baza OUG nr. 94/2000 sunt supuse examinării Comisiei Speciale sau sunt deduse judecății instanțelor fapte care s-au petrecut cu mult timp în urmă (la momentul preluării abuzive a imobilelor), ceea ce explică de ce anumite părți din realitate nu mai pot fi dovedite formal, rămânând ascunse sau relevându-se crepuscular, într-o zonă a umbrei și a ambiguității. Pentru lămurirea unor astfel de situații legiuitorul a considerat just din punct de vedere social și util din punct de vedere juridic să faciliteze probațiunea, prezumând că imobilul a fost preluat abuziv dacă actualmente se află în patrimoniul statului (lato sensu) și dacă, anterior perioadei de referință, a aparținut cultului religios.

Faptul că instanțele de judecată și instanța de contencios constituțional au validat prezumții legale relative similare celei analizate (de exemplu, prezumțiile instituite prin alineatele 1 și 2 ale art. 24 din legea nr. 10/2001, una cu privire la întinderea dreptului de proprietate, alta cu privire la deținerea imobilului sub nume de proprietar), fără a considera că ar fi instituite printr-o lege civilă care retroactivează, constituie un argument în pus în sprijinul tezei pe care am propus-o anterior.

În același timp, însă, este evident că leguitorul ar fi trebuit să stabilească exhaustiv, încă de la momentul adoptării OUG nr. 94/2000, condițiile în care o preluare este considerată abuzivă și nu să le completeze la 20 de ani după adoptarea ordonanței.

Fața de incoerența menționată, care reprezintă un deficit al procesului legislativ, trebuie să spunem că oricare ar fi modalitatea de interpretare a legii, aceasta nu oferă un răspuns satisfăcător cultelor religioase ale căror cereri au fost respinse definitiv, anterior intrării în vigoare a Legii noi, tocmai pe motiv că nu s-a dovedit caracterul abuziv al preluării. Astfel de cereri ar fi fost admise, dacă ar fi existat și ar fi operat prezumția analizată.

c) Pe fondul din art. 4 alin. 6 din OUG nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 22/2020, trebuie făcute câteva precizări:

– prezumția se aplică în cazul cererilor de retrocedare valide, adresate Comisiei speciale de retrocedare și formulate în termenul prevăzut de OUG nr. 94/2000;

– prezumția este incidentă atât în cazul cererilor nesoluționate de Comisia Specială, cât și în cazul cererilor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, în procedura reglementată prin art. 3 alin. 7 din Ordonanța de urgență;

– deținătorul imobilului, însă, poate răsturna prezumția doar în fața instanței, prin orice mijoc de probă, în condițiile art. 3 alin. 7 din Ordonanța de urgență;

– norma este de strictă interpretare iar prezumția nu se aplică altor situații decât cea pentru a cărei reglementate a fost edictată; de exemplu, nu se aplică în cazul litigiilor guvernate de legea nr. 165/2013.

V. Așa cum am arătat la litera a, de la punctul IV din prezenta analiză, regulile generale după care se aplică dispozițiile art. I din Lege, sunt cele instituite prin art. 6 alin. 1 și 6 din Codul civil.

a) Așadar, forma nouă a alineatului 6 al art. 21 din Legea nr. 165/2013 este aplicată în toate dosarele de despăgubire aflate pe rolul CNCI și soluționate începând cu date intrării în vigoare a Legii de modificare (21.03.2020).

Respectând principiul disponibilității, observând regula neagravării situației părții în propria cale de atac și ținând seama de limitele efectului devolutiv al apelului, instanțele de judecată vor aplica Legea nouă în cazul tuturor proceselor care nu sunt soluționate definitiv la data intrării acesteia în vigoare.

Dosarele rămase în pronunțare anterior datei intrării în vigoare a Legii noi, în care s-a amânat pronunțarea pentru o dată ulterioară aceluiași moment, vor fi repuse pe rol, dacă (și numai dacă) instanțele aveau a se pronunța asupra aspectelor care țin de evaluarea imobilelor în condițiile art. 21 alin. 6 din legea nr. 165/2013. Repunerea pe rol se face în scopul punerii în discuție a dispozițiilor legii noi, care este de imediată aplicare și produce efecte indiferent de etapa procesuală în care se află dosarul (fond sau apel), important fiind ca acesta să nu fi fost nesoluținat definitiv.

Legea nouă nu se aplică în căile extraordinare de atac și nu poate determina per se admiterea acestora. Dispozițiile Legii noi vor fi aplicate însă, la rejudecare, atunci când calea extraordinară de atac a fost admisă pentru alte motive (dintre cele expres și limitative prevăzute de lege), cu consecința desființării hotărârii definitive.

Dispozițiile art. 21 alin. 6 vor fi avute în vedere în cazul rejudecării dispuse ca urmare a admiterii apelului și a anulării hotărârii primei instanțe, indiferent dacă s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau cauza a fost reținută pentru evocarea fondului de către instanța de apel. Legea nouă va fi aplicată chiar dacă în hotărârea de admitere a apelului și de desființare a hotărârii primei instanțe se reține ca motiv de anulare greșita aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 6, prin ipoteză, forma veche a acestora. Eventualele îndrumări date instanței de rejudecare, cu referire la aspecte care se regăsesc doar în forma veche a art. 21 alin. 6, devin caduce prin modificarea normei de ordine publică.

Forma modificată a Legii nr. 165/2013 va fi avută în vedere și atunci când, în urma admiterii unei acțiuni întemeiată pe dispozțiile art. 35, instanța a obligat CNCI să calculeze numărul de puncte în compensare cuvenite persoanei/lor îndreptățite.

Considerăm că dispozițiile art. 21 alin. 6, în forma modificată prin art. I din legea nr. 22/2020, sunt aplicabile și în cazurile reglementate[10] de art. 42 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013, când s-a optat pentru returnarea dosarelor la comisiile locale de fond funciar, dar acestea constată, din diverse motive, că nu se poate acorda teren în natură, pe vechiul sau pe alte amplasamente și se impune menținerea măsurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent (puncte în compensare).

b) Legea de modificare nr. 22/2020 nu produce efecte în dosarele de despăgubire în care era emisă o decizie de compensare definitivă anterior datei de 21.03.2020.

Legea nouă nu produce efecte în dosarele de despăgubire care nu presupun parcurgerea procedurii prevăzute de art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013. Ne referim aici la dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. 4 și art. 31 din legea nr. 10/2001, la dosarele în care se realizează convertirea titlurilor de valoare nominală emise de MFP prin decizia de compensare a Comisiei Naționale și la dosarele cărora le sunt aplicabile sau au intrat sub incidența dispozițiilor articolului 41 din Legea nr. 165/2013.

VI. Juriștii care au avut tangență cu litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 au cunoștință de solicitările constante ale persoanelor îndreptățite de a se evalua imobilele conform standardelor internaționale, pentru stabilirea valorii reale de circulație a acestora sau, dacă acest lucru nu era posibil, de a se face evaluarea prin aplicarea grilei notariale valabile la momentul stabilirii efective a numărului de puncte în compensare.

Prima dintre solicitări nu a avut și nu are nici o șansă de a fi acceptată din moment ce era și este prohibită prin art. 50 lit. b din Legea nr. 165/2013.

Nici ceea de-a doua solicitare nu putea fi primită dat fiind conținutul expres al art. 21 alin. 6 din Legea nr. 165/2013.

Însă, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 22/2020, această solicitare, nu doar că va putea fi primită, dar va trebui să fie avută în vedere de CNCI și de instanțele de judecată, direct în baza legii, atunci când evaluează unui imobil.

Este de presupus că solicitările persoanelor îndreptățite de aplicare a grilei notariale aferente anului în care se calculează numărul de puncte în comensare aveau la bază trendul constant ascendent al pieței imobiliare pe parcursul anilor 2013 – 2019.

a) În expunerea de motive a legii[11], inițiatorii acesteia (un număr de 14 deputați) invocă principiul echității și pe cel al nediscriminării, arătând, în esență, că există un tratament inegal al solicitărilor soluționate față de cele nesoluționate și că persoanele cărora li se acordă desăgubiri potrivit grilei din anul 2013 sunt dezavantajate față de persoanele cărora li se restituie în natură imobilul.

Cele arătate în expunerea de motive a legii sunt, în general corecte, iar intențiile inițiatorilor sunt legitime.

La momentul inițierii legii (sfârșitul anului 2019) era greu de anticipat că există posibilitatea ca, cea mai mare parte, a efectelor Legii să fie defavorabile persoanelor îndreptățite.

Starea de urgență instituită pe teritoriul României prin Decretul 195 din 16 martie 2020 (cu două zile înainte de publicarea Legii 22/2020 în Monitorul Oficial), în scopul prevenirii răspândirii COVID 19, și efectele situației epidemiologice interne și internaționale asupra economiei, în general, și asupra pieței imobiliare, în special, obligă la reevaluări, fiind posibil, dacă nu probabil, ca grilele notariale care se vor întocmi pentru anul 2021 (în baza valorilor minime consemnate pe piața imobiliară specifică în anul precedent), pentru anul 2022 (în baza valorilor minime consemnate pe piața imobiliară specifică în anul 2021) ș.a.m.d, să conțină valori mai mici decât valorile din grila aferentă anului 2013.

Indiferent de evoluția valorilor din grilele notariale valabile la data emiterii deciziilor de către CNCI sau la data stabilirii numărului de puncte în compensare de către instanțe, respectivele valori vor trebui reținute și avute în vedere pentru evaluarea imobilelor. Persoanele îndreptățite nu vor putea alege grila notarială convenabilă, dispozițiile art. 21 alin. 6 fiind de ordine publică, atât anterior modificării analizate, cât și ulterior acesteia. La urma urmei, despăgubirea trebuie calculată și cuantificată pe baza datelor și informațiilor valabile și relevante la data la care va fi plătită sau la o dată cât mai apropiată posibil.

b) Procesul de aplicare a Legii nr. 165/2013 a întâmpinat diverse dificultăți de-a lungul timpului, una dintre acestea fiind generată de faptul că existau atât grile notariale aferente anului 2013 care cuprindeau valori exprimate în lei, cât și grile, aferente aceluiași an, care cuprindeau valori exprimate în euro. Sperăm că Uniunea Națională a Notarilor Publici, împreună și în colaborare cu Camerele Notarilor Publici, vor ține seama de prevederile legii nr. 22/2020 și vor întocmi grilele notariale aferente anilor care urmează prin indicarea unor valori minime exprimate, la nivelul întregii țări, în moneda națională care este leul.

Semnalăm faptul că prin legea nr. 111/2019[12] a fost modificat articolul 35 alineat 1 din Legea nr. 165/2013 și s-a stablit că ”Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 (n. ns din respectiva lege) vor putea fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării”. Modificarea a fost binevenită pentru că degreva instanțele din București (Tribunalul și Curtea de Apel), facilita accesul justițiabililor la instanțe și ușura administrarea probelor. Cu toate acestea, asigurarea practicii judiciare unitare în viitorul apropiat va fi destul de dificil de realizat, în condițiile în care hotărârile judecătorești vor fi pronunțate, în apel, de 15 Curți de Apel diferite, în loc de una singură, iar, în primă instanță, de 42 Tribunale diferite, în loc de unul singur.

Partea pozitivă a lucrurilor este aceea că, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 până în prezent, Înalta Curtea de Casație și Justiție, Curtea Apel București și Tribunalul București, împreună de Curtea Constituțională, de fiecare dată când a fost cazul, au reușit să lămurească cea mai mare a problemelor legate de interpretarea, aplicarea și conformitatea cu Constituția a Legii nr. 165/2013. Aceasta înseamnă că asigurarea pe viitor a unei practici unitare nu va fi îngreunată de dificultatea comprehensării conceptelor legale, ci de evaluarea concretă a imobilelor prin aplicarea grilelor notariale. Grilele sunt întocmite la nivelul fiecărui județ, de experți evaluatori desemnați de Camerele Notarilor Publici. Experții folosesc indici specifici de corecție a valorilor imobilelor (negativi sau pozitivi), care nu de puține ori sunt diferiți. Or, cei care sunt la curent cu practica judiciară în materie știu că procesarea unitară și uniformă a indicilor de corecție, de exemplu, (dar nu numai), s-a dovedit dificilă chiar în perioada în care se realiza doar de judecători din cadrul secțiilor civile a două instanțe, Tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București.

Prin urmare, întocmirea grilelor notariale pe baza unor studii care utilizează o singură metodologie, la nivelul întregii țări, și familiarizarea judecătorilor cu procedura concretă de evaluare a imobilelor prin aplicarea grilei notariale, reprezintă, în opinia noastră, ingredientele esențiale pentru asigurarea dezideratului existenței unei practici unitare în viitor.

c) Întrucât spre final am antamat chestiuni care nu se înscriu strict în problemetica Legii nr. 22/2020, vom profita de ocazie pentru a supune atenției dispozițiile art. 31 din Legea nr. 165/2013 a căror nerespectare duce la decăderea din drepturile conferite de deciziile de compensare, sau altfel spus la pierderea acestor drepturi.

Așa cum, pe larg și motivat, am arătat[13] în Comentariul pe articole al Legii nr. 165/2013, publicat anul trecut la Editura Hamangiu, valorificarea deciziilor de compensare se face numai în modalitatea prevăzută de art. 31, și nu pe calea unei acțiuni în instanță, termenul de 3 ani instituit în debutul articolului fiind un termen de decădere, nu un termen de prescripție. Deciziile de compensare prin puncte nu sunt titluri executorii și nu pot fi valorificate pe calea executării silite, ci doar prin procedura prescrisă de articolul arătat. Deciziile de compensare emise anterior datei de 1 ianuarie 2017 puteau fi valorificate în procedura prevăzută de art. 31 doar ulterior datei menționate, în termenul de decădere de 3 ani. A.N.R.P. emite titlurile de plată doar la cererea deținătorului de puncte. Respectarea termenului și a condițiilor de formă, respectiv de fond prescrise prin alin. (1)-(3) din articolul analizat sunt esențiale pentru încasarea despăgubirilor bănești cuvenite persoanelor îndreptățite.

Sperăm că nu există beneficiari de decizii de compensare, emise până cel mai târziu în data de 16 martie 2017, care să nu se fi adresat ANRP, conform prodedurii instituite prin art. 31 din legea nr. 165/2013, pentru că acestora li se va putea opune decăderea. Cursul termenului de 3 ani prevăzut de art. 31 alin. 1 din legea nr. 165/2013 este suspendat pe toată durata stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020, la care am mai făcut referire.

VII. Încheiem spunând că este nevoie de o jurisprudență creativă și de o doctrină vie[14] pentru a face față provocărilor juridice actuale. Aceste provocări vin atât din partea legiuitorului, așa cum vedem în cazul ”minimalistei” Legii analizate, cât și din partea raporturilor sociale, aflate într-o dinamică accentuată, comparabilă cu cea a copiilor aflați în perioadele de creștere, care face dificilă identificarea în ”garderoba” existentă a hainei juridice potrivite.


[*] Legea nr. 22/2020 din 18 martie 2020, pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 221 din 18.03.2020.
[2] Care conține 2 articole și anume:
” Art. I. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. La articolul 3, punctul 7 va avea următorul cuprins: ” 7. grila notarială – studiul de piață realizat de către camerele notarilor publici, conținând informații privind valorile minime consemnate pe piața imobiliară specifică în anul precedent, întocmit și actualizat în condițiile art. 111 alin. (4) și (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.” 2. La articolul 21, alineatul (6) va avea următorul cuprins: ” (6) Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”
Art. II. La articolul 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins: ” (6) În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referință, iar imobilul respectiv se regăsește sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv; prezumția preluării abuzive poate fi înlăturată de deținătorul imobilului, prin orice mijloc de probă, în fața instanței de judecată, în condițiile art. 3 alin. (7). Aplicarea prezentului alineat se realizează cu îndeplinirea dispozițiilor alin. (2).”
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată”.
[3] Potrivit mențiunii exprese din textul acesteia, redat în nota anterioară.
[4] Instituit implicit prin Constituție și formalizat explicit prin art. 58 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial nr. 260 din 21 aprilie 2010, conform căruia, ”Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente”.
[5] Prevăzut expres în art. 73, alin. 3, litera m, prima teză, din Constituția, republicată.
[6] Prevăzut expres în art. 73, alin. 3, litera s din Constituția, republicată.
[7] Publicată în Monitorul Oficial nr. 399 din 26 mai 2017.
[8] Dacă instanța de contencios constituțional va fi sesiată va putea, printre altele, să stabilească relația dintre ceea ce desemnează Constituția prin ”regimul juridic general al proprietății” (art. 73 lit. m teza 1 din Constituție) și ceea ce Codul Civil desemnează prin ”raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor” (art. 6 alin. 6 Cod Civil).
[9] Considerăm că dispozițiile art. 26 și ale art. 328 din Codul procedură civilă ar trebui regândite, cel puțin puțin în sensul recunoașterii diferențelor de regim juridic între prezumțiile legale de drept substanțial și prezumțiile legale de procedură civilă, dacă nu chiar în sensul schimbării sediului materiei pentru prezumțiile de drept substanțial. Regula aplicării legii în vigoare la data producerii faptelor juridice care sunt vizate de prezumții nu acoperă toate situațiile practice în care se pune problema folosirii unor prezumții legale. Propunem ca, de lege ferenda, prezumțiile legale procedurale relative, puține la număr, să opereze sau să producă efecte concomitent cu realizarea/efectuarea actului de procedură vizat, ceea ce ar face ca, în cazul lor, să fie lipsită de interes (mai exact inaplicabilă) distincția dintre momentul la care se analizează condiția de admisibilitate și puterea doveditoare, pe de o parte, respectiv momentul administrării probei, pe de altă parte. Respectiva distincție ar rămâne aplicabilă în privința prezumțiilor de drept substanțial.
[10] Două la număr.
[11] Publicată pe site ul cdep.ro.
[12] Lege organică, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019.
[13] Legea nr. 165/2013, Comentariu pe articole, Dumitru Marcel Gavriș, Editura Hamangiu, București 2019, paginile 183 – 189, lucrare la care trimitem pentru detalii.
[14] Doctrina juridică este vie când oferă răspunsuri problemelor de actualitate sau prezintă metode apte să permită persoanelor de specialitate găsească propriile răspunsuri la problemele cu care se confruntă. Compilațiile din sau trimiterile la autori prestigioși sunt necesare și utile, dar nu sunt suficiente dacă nu sunt făcute în scopul asigurării înțelegerii și tratării realităților juridice din zilele noastre.


Judecător Dumitru Marcel Gavriș
Curtea de Apel București


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.