Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Interviuri

Sorin David: Avocatul este o fiinţă adaptabilă
31.03.2020 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Sorin David

Sorin David

Alina Matei: Multumesc, stimate domnule Profesor Sorin David, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Mi-ar placea sa ne spuneti cum a evoluat profesia de avocat in ultimii 20 de ani?

Sorin David: Inainte de a raspunde la intrebari, vreau sa clarific urmatorul lucru: toate raspunsurile pe care le dau in acest interviu reprezinta pareri, considerente, idei exclusiv personale (nu neaparat originale), ele nu reflecta pozitia colegilor mei din D&B David si Baias sau  PwC (cu care am o relatie de colaborare) sau a celor doua organizatii.

Raspunzand la intrebare, remarc dinamismul permanent al profesiei de avocat la noi, sunt convins ca va continua si in anii urmatori.

Profesia de avocat in Romania a evoluat pe doua coordonate mari in ultimele doua decenii: adaptarea la transformarile economice si sociale ale societatii romanesti dupa 1989 si modernizarea in contextul europenizarii si globalizarii. Ca organizare, profesia de avocat a trecut relativ repede de la modelul patriarhal si parohial predominant inainte de 1989, la aparitia si coexistenta mai multor modele (unele suprapunandu-se in cadrul aceleiasi entitati profesionale): modelul industrial si al specializarii (intalnit cu precadere in cazul societatilor cu peste 20 de avocati si in cazul buticurilor profesionale), modelul firmei globale (internationale) de avocatura, modelul „lupului singuratic” (ceea ce nu inseamna ca avocatul respectiv profeseaza, prin definitie, singur, de multe ori el/ea are o structura administrativa si profesionala redusa care il/o ajuta sa profeseze), avocatul „in-house” (al carui primordial sau unic client este o societate sau grup de societati comerciale), modelul patriarhal („firma de familie”), modelul parohial (inca intalnit in anumite zone ale tarii, unde exista o piata locala mica, inchisa penetrarii din afara, si unde avocatii locali coexista armonios). Observ ca se consolideaza o tendinta de separare intre avocatura care se adreseaza clientilor din lumea afacerilor si cea care se adreseaza clientilor persoane fizice pentru nevoile lor personale, fiecare necesitand un set diferit de abilitati comportamentale si de multe ori profesionale, ceea ce nu exclude ca aceeasi forma de organizare profesionala sa practice ambele tipuri de avocatura.

Sunt multe lucruri bune care s-au intamplat in acesti ani: cresterea nivelului de informare si educatie juridica, accesibilitatea si cresterea numarului si calitatii surselor de informare, cresterea gradului de accesibilitate a tehnologiei, facilitarea schimbului de idei si informatii (mergand uneori, ca in aceasta perioada, spre cacofonie, dar mai bine asa decat limitarea la un numar restrans de „voci autorizate”), democratizarea profesiei, cresterea mobilitatii in cadrul profesiei (avocatii pot trece relativ usor de la o forma de exercitare la alta, fara sa isi diminueze cu aceasta ocazie statutul profesional si situatia financiara). Aspecte negative: dezvoltarea haotica a invatamantului juridic care a dus la inundarea pietei cu un numar de avocati in exces fata de ceea ce putea acomoda cererea de servicii juridice, polarizarea financiara la nivelul avocatilor, vizibila mai ales in marile centre economice (inevitabila intr-o economie de piata, dar la noi a fost exacerbata de supraoferta de absolventi de drept), patrunderea „mahalagismului” in discursul juridic si comportamentul colegial (profesia nu putea sa nu fie atinsa de tendinta generala din societate), slabiciunea organelor profesiei si a profesiei in ansamblu in fata comportamentelor ilicite ale unor avocati, care aveau loc in „vazul” tuturor.

Alina Matei: De ce credeti ca pana acum nu exista societati de avocatura in Romania care sa cuprinda un numar foarte mare de avocati (peste 500, de exemplu)?

Sorin David: Pentru ca nu are ce cauta o asemenea societate in peisajul romanesc. Romania are o economie inca in curs de dezvoltare, cu prea putine zone care sa creeze valoare adaugata mare in mod sustenabil, fara campioni nationali (societati comerciale cu capital romanesc care sa fie mari jucatori globali in anumite industrii) si a carei marime (PIB) este undeva intre mica si medie, la nivel global. O societate de avocatura cu peste 200 de avocati nu isi are locul in acest context economic, ar fi ceva contra naturii si nesustenabila in Romania de astazi si a urmatorilor ani. Polonia are o economie de cel putin doua ori mai mare decat economie romaneasca, semnificativ mai dinamica si mai sofisticata, cu mult mai mult capital financiar si comercial in miscare, si totusi cea mai mare societate de avocatura poloneza (ca numar de avocati) are in jur de 200 de avocati, din informatiile mele.

Alina Matei: Ar fi posibila ”unirea” mai multor societati de avocatura mari si astfel crearea unei entitati de care vorbeam?

Sorin David: Posibil este orice, nu vad insa acest eveniment ca probabil in urmatorii ani. In general, cred ca este o greseala sa iti doresti o societate de avocatura cu un numar cat mai mare de avocati, numai pentru a fi printre „cele mai mari firme de avocatura”. Societatile de avocatura de succes sunt rezultatul unui echilibru intre calitatea si utilitatea practica a serviciilor lor, valoarea clientelei lor, sustenabilitatea fluxului de incasari, numarul de avocati si structura lor profesionala, in functie de experienta, specializare, pozitie profesionala in cadrul societatii. Cu cat societatea are un numar mai mare de avocati, cu atat devine mai complicata administrarea si dezvoltarea ei, creste riscul aparitiei si extinderii ineficientelor economice iar la nivel personal, al fiecarui avocat, exista riscul aparitiei si/sau cresterii alienarii.

Alina Matei: Cele mai multe societati de avocatura sunt create avand la baza fie prietenia intre membri fondatori, fie relatiile de familie. Aceste valori vor fi in continuare la baza constituirii viitoarelor societati de avocati?

Sorin David: Prietenia (nu includ aici „prietenia” pe retelele sociale, personal nu stiu ce inseamna ea) si familia sunt valori umane fundamentale. Nu cred insa ca ele sunt indispensable pentru infiintarea si buna functionare a unei afaceri, societatea de avocatura fiind in cele din urma o afacere, chiar daca ne dorim sa functioneze ca o familie. Cred ca mai important este sa ai un set de valori comune cu asociatul tau, valori care pentru amandoi sunt definitorii, si sa existe o anumita „chimie” inter-umana, nu este necesar sa fie la mijloc si o mare prietenie (iar intelepciunea populara spune sa nu faci afaceri cu rudele!). Pe de alta parte, suntem o societate mediteraneeana (macar partial), in care familia si prieteniile au, in lumea  afacerilor, un rol mult mai mare decat intr-o societate protestanta, de exemplu. Astfel ca prietenia si uneori relatiile de familie vor continua sa stea la baza infiintarii multor societati de avocati in Romania.

Alina Matei: Care e relevanta faptului ca numele unuia sau mai multor avocati se afla in denumirea societatii de avocatura? Nu am in vedere reglementarea legala care prevede cum sta treaba cu denumirea unei societati de avocati, ci mai degraba din perspectiva orgoliului/interesului de a functiona sub o umbrela pe care nu e scris numele tuturor avocatilor?

Sorin David: Depinde intotdeauna de personalitatea si cultura fiecarui avocat asociat. Nu este nimic condamnabil in a-ti dori si, daca se iveste ocazia, insista ca numele tau sa fie inclus in „firma”. Pentru unii, a avea numele inclus in denumirea societatii de avocatura reprezinta o recompensa pentru o cariera de succes, o forma de recunoastere sociala (am cunoscut inclusiv clienti care ataseaza o anumita valoare acestui fapt).  Pentru altii (imi place sa cred ca ma numar printre ei), a avea numele inclus in denumirea societatii de avocatura nu reprezinta un scop, ei se simt recunoscuti si apreciati prin ei insisi, indiferent in ce forma profesionala activeaza si indiferent daca numele lor este in „firma” acesteia.

Alina Matei: Exista societati de avocatura cu capital romanesc care ar putea sa intre pe pietele regionale? Este interes? Engleza se vorbeste oriunde, la urma urmei.

Sorin David: Intrarea pe o alta piata geografica (si nu ma refer aici la Republica Moldova, pe care nu o  consider o piata distincta de Romania) are drept scop generarea unei cifre de afaceri din/in legatura cu acea piata si presupune stabilirea unei prezente fizice in acea piata, angajarea de avocati locali care sa fie autorizati sa practice in acea jurisdictie si o anumita forma de localizare administrativa in tara respectiva. Intr-un cuvant, presupune o investitie care trebuie recuperata, costurile mentinerii ei trebuie recuperate si in plus trebuie sa genereze si profit. O asemenea investitie nu se face pe termen scurt. Ceea ce impune ca acea societate de avocatura sa aiba clientela activa/interesata in tara respectiva, care sa sustina aceste obiective financiare pe termen mediu si lung. Deocamdata, eu nu vad clientela romana sau straina care sa sustina o asemenea investitie din partea unei societati de avocatura „autohtone”. Este mult mai ieftin si practic sa dezvolti o relatie de colaborare cu o societate de avocatura din tara respectiva.

Alina Matei: Conduceti o societate de avocati – D&B DAVID si BAIAS – afiliata unui puternic grup international – PwC. Care este cel mai mare avantaj al acestei conexiuni, dar si cel mai mare inconvenient?

Sorin David: Noi spunem ca suntem o societate de avocatura „corespondenta”, afilierea are o conotatie nepotrivita cu realitatea relatiei noastre cu PwC. Avantajul ramane cel care m-a condus pe mine si pe Flavius Baias la crearea societatii: lucrul in echipe multidisciplinare, sa inveti de la si sa comunici cu alti profesionisti pentru a livra un proiect complex. Cand am creat noi societatea, in 2002, ideea de „one stop shop”, de echipa „multidisciplinara” in industria serviciilor profesionale era mai mult o lozinca. Clientii preferau sa alcatuiasca ei echipa ideala, angajand profesionisti diferiti din organizatii diferite. Astazi, este o realitate care nu mai surprinde pe nimeni, clientii (mai ales cei multinationali, dar am inceput sa vad aceasta abordare si la societatile romanesti mari) cer pentru un proiect complex oferte de la mai multe organizatii care pot alcatui asemenea echipe multidisciplinare, care au un istoric si o structura organizatorica a lucrului in echipa, comparand intre ofertele globale si nu intre componentele per specializari ale acestora.

Singurul mare inconvenient este cresterea complexitatii administrarii situatiilor de conflict de interese, din acest punct de vedere entitatile profesionale „independente” au mai multa marja de manevra.

Alina Matei: Ce parere aveti despre avocati cu experienta care pleaca din profesie sau care isi iau pauze mai lungi?

Sorin David: O parere foarte buna.  Fenomenul de „burnout” nu putea ocoli profesia noastra, a pune distanta (temporara sau definitiva) intre tine si factorul de stress este o chestiune de sanatate fizica si mentala.

Alti avocati parasesc profesia pentru ca sunt pur si simplu dezamagiti de ceea ce le ofera. Nu este nimic rau in a face acest pas, nu poti performa si sa fi satisfacut daca nu mai crezi in profesia ta.

Alina Matei: In profesie, ce trebuie sa insemne pentru un avocat calitatea?

Sorin David: Calitatea muncii avocatului este, pentru mine, imposibil de conceptualizat in mod cuprinzator; insa oricine o poate identifica atunci cand o intalneste.

Alina Matei: Este tot mai evident ca daca digitalizare nu e, nimic nu e. Care este influenta si efectele asupra lumii juridice?

Sorin David: „Digitalizare” inseamna lucruri diferite pentru oameni diferiti. Pentru mine, inseamna introducerea si folosirea de instrumente si solutii tehnologice si software pentru completarea si facilitarea muncii avocatului. Din aceasta perspectiva, ea este astazi o necesitate, nu mai este nici macar un factor de diferentiere intre avocati, devine indispensabila pentru a putea profesa cu succes.  In aceasta categorie includ si robotii juridici, programe software care preiau munca repetitiva a avocatului, cea care nu necesita creativitate intelectuala si nu genereaza valoare adaugata semnificativa. De ex., impreuna cu UiPath am dezvoltat un robot care completeaza si tipareste toata documentatia necesara infiintarii unei societati comerciale. Exploram dezvoltarea si altor roboti, fie cu UiPath, fie cu echipe specializate din PwC. Stiu ca si alte societati de avocatura, in Romania si in alte tari, au dezvoltat sau dezvolta ori se pregatesc sa dezvolte roboti juridici. Peste 2-3 ani (iar criza economica post-Coronavirus cred ca va accentua tendinta), crearea de roboti juridici va fi un loc comun in profesia noastra si noi, ca avocati, vom pierde in curand monopolul „produselor juridice” (de ex., un „template”/model de document juridic nu va mai avea o valoare semnificativa, indiferent de cine il genereaza) si vom fi „impinsi” inexorabil spre prestarea numai de servicii juridice care necesita valoarea intelectuala (solutii novatoare, solutii adaptate situatiilor particulare, solutii complexe cum sunt cele interdisciplinare, etc.) si/sau interactiune umana profesionala. De cat de repede va reusi fiecare sa se adapteze acestei realitati si sa integreze robotii in munca sa, depinde supravietuirea lui/ei ca avocat.

O provocare mult mai mare va fi inteligenta artificiala („AI”) in munca juridica. Imi este greu sa speculez asupra ei si impactului pe care il avea asupra profesiei noastre, pentru ca nu am vazut pana acum o asemenea inteligenta artificiala la lucru (faptul ca un robot juridic invata sa evite greseli din repetarea unui volum mare activitati nu il transforma in AI). La nivel conceptual, ce pot spune este ca de vreme ce un AI juridic va furniza solutii juridice la fel ca un avocat uman, inseamna ca in profesia noastra mai intra un concurent. Or, daca profesia de avocat nu este concurentiala, atunci nu stiu ce alta profesie este! Cei care se tem ca AI va avea o capacitate de a realiza conexiuni logice, viteza de operare si capacitate de inmagazinare a informatiei exponential mai mari decat mintea umana, ar trebui sa aiba in vedere ca la acel moment cel mai probabil munca de cercetare juridica, in totalitate sau in cea mai mare parte, va fi realizata prin intermediul robotilor, iar rationamentul juridic nu este logica matematica pura, are o componenta cheie (chiar daca de multe ori nu o resimtim) de empatie umana si „speculatie” (joc logic ce foloseste concepte si rationamente standard) care conduce la solutii mai bine adaptate situatiei respective. Aceasta componenta de empatie si speculatie poate ca va fi imitata artificial la un moment dat, dar mi-e este imposibil sa concep ca imitatia va atinge nivelul empatiei si speculatiei logice umane.

Dupa 30 de ani de practicare a profesiei in doua forme de organizare social-economica si trecand prin multiple situatii de adversitate, pot afirma cu toata increderea ca, in general, avocatul este o fiinta adaptabila!

Alina Matei: Coronavirusul a prins viata in aceasta perioada, dar despre viata avocatilor putem spune ca s-a poticnit?

Sorin David: Viata profesionala a avocatilor a incetinit sau accelerat (depinde de pozitia profesionala a fiecaruia) dar in nici un caz nu s-a poticnit (pana acum). Clientii nu inceteaza sa aiba probleme din cauza unei crize sanitaro-economice, prin urmare nici avocatii nu inceteaza sa furnizeze solutii. Pentru avocatii de litigii in particular, statul le-a furnizat o surpriza neplacuta, inchizand activitatea instantelor aproape in totalitate, peste noapte, si subminand astfel bazele democratiei (cum mai poti vorbi de societate bazata pe lege atunci cand nu poti sa iti aperi sau sa pui in executare un drept prin intermediul instantelor, si asta pe o durata incerta?). Tot respectul pentru dreptul magistratilor si al personalului auxiliar, avocatilor si justitiabililor la viata si sanatate, problema nu este la ei, ci la cei care, de-a lungul anilor, au investit resurse oriunde altundeva decat in digitalizarea comunicarii si operarii la nivelul instantelor si in trecerea procedurilor judiciare la faza on-line. Observ insa ca nici avocatii de litigii nu stau degeaba in aceasta perioada si tinand cont de probabilitatea cresterii numarului de incalcari ale legii si abuzurilor in timpul starii de urgenta, cred ca vor fi foarte ocupati dupa redeschiderea instantelor.

Alina Matei: Ne-am putea amagi ca totul va putea fi ca inainte de a aparea Coronavirusul?

Sorin David: Putem sa ne amagim, pentru ca este in natura noastra sa speram ca totul va fi la fel (de bine) ca inainte. Ce este sigur este ca dupa ce se ridica starea de urgenta vom profesa intr-o stare de criza economica (care va fi cu atat mai acuta cu cat va dura mai mult starea de urgenta din cauza pandemiei). Pentru cei care au profesat in perioada 2008-2011, va fi o neplacuta revenire in trecut. Cum insa o criza economica era inevitabila si profetita de aproape un an, nu ar trebui sa fim surprinsi ca s-a adeverit, probabil vom fi surprinsi de adancimea ei. Pentru viitor, ce nu pot sa inteleg este urmatorul lucru: daca in cazul lui Covid-19 am inchis in casa jumatate din populatia lumii (deocamdata!) si am pus in picaj accelerat economia mondiala si economiile nationale, ce vom mai face la urmatoarea pandemie daca vom avea un virus la fel de agresiv ca Ebola si care se propaga la fel de rapid ca si Covid -19?

Alina Matei: Profesorul Sorin David carui profesor ii este recunoscator?

Sorin David: Sunt si voi ramane recunoscator tuturor profesorilor (foarte multi) de la care am invatat ceva, pe plan profesional si/sau uman. Sunt insa cinci profesori – din cadrul Facultatii de Drept Bucuresti – care au avut un impact mai mare asupra formarii mele la diferite momente in viata si carora vreau sa le aduc omagiul meu cu aceasta ocazie: profesorul Gheorghe Beleiu, profesorul Octavian Capatana, profesorul Corneliu Birsan, profesorul Stanciu Carpenaru, profesorul Viorel Mihai Ciobanu.

Alina Matei: Ati discutat cu domnul profesor Baias despre o eventuala revenire in avocatura?

Sorin David: Domnul profesor Baias profeseaza avocatura de cativa ani, intr-un mod care ii face placere, nu se pune problema unei eventuale reveniri in avocatura, este in avocatura!

Alina Matei: Un mesaj, va rog, pentru cititorii J.

Sorin David: Cititi Juridice, este o sursa electronica de informare profesionala de buna calitate, dedicata substantei dreptului si vietii profesiei, nu cancanurilor.

Alina Matei: Multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine!

Sorin David: Multumesc ca mi-ati dat ocazia sa imi pun putin gandurile in ordine si sa le impartasesc cititorilor dvs., cu speranta ca vor fi privite doar ca ceea ce sunt: reflectii bazate pe experienta, nu o lectie.

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.