Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Uneori, și în drept, lucrurile sunt gri
01.04.2020 | Artin SARCHIZIAN

JURIDICE - In Law We Trust
Artin Sarchizian

Artin Sarchizian

O recenta postare pe JURIDICE.ro[1] a unei hotarari penale[2], prin care, a fost schimbata incadrarea juridica din infractiunea de ucidere din culpa, in infractiunea de omor, constituie un bun motiv de reflectie asupra unei realitati, si anume: chiar daca in drept suntem obisnuiti sa gandim in “alb si negru” (admite – respinge; fondat – nefondat; intemeiat – neintemeiat etc.) totusi, exista situatii in care “lucrurile pot fi gri”.

Interesanta in speta este nu atat discutia pe fond, respectiv natura acuzatiei[3] anume, ce deosebeste fapta de ucidere din culpa, fata de cea de omor (intentie indirecta) ci, mai curand, latura procedurala, si mai exact – cand si in ce conditii se poate realiza o astfel de schimbare.

Speta, rezumativ expusa:

Fapta retinuta in sarcina inculpatului, prin rechizitoriu este aceea ca: in timp ce conducea autoturismul a provocat un accident de circulatie (mai exact a pierdut controlul asupra directiei de deplasare, prin neadaptarea vitezei la conditiile de drum, prin depasirea vitezei legale si prin depasirea neregulamentara pe marcajul continuu si a intrat in coliziune cu un stalp metalic al unui panou de informare situat pe spatiul verde iar apoi s-a oprit in santul de colectare al apelor pluviale aferent sensului sau de mers), soldat cu decesul victimei R.G., pasager in autoturismul condus de inculpat.

La primul termen, instanta a incuviintat cererea inculpatului de judecare in procedura recunoasterii vinovatiei. Cu privire la cererile in probatiune formulate pentru analizarea solicitarii de schimbare a incadrarii juridice a faptei instanta le-a respins pe toate, mai putin solicitarea de obtinere a cazierului contraventional al inculpatului si a prorogat pronuntarea asupra cererii de schimbare a incadrarii juridice a faptei, formulata anterior primului termen, din faza judecatii. Partile civile (tatal, mama, fratele si respectiv bunica victimei), au solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei de care este acuzat inculpatul din infractiunea de ucidere din culpa in infractiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.pen. In sustinerea acestei cereri au formulat si anumite cereri in probatiune.

Ulterior, la termenul din 22.01.2020, instanta – intr-o alta compunere admite cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei de care este acuzat inculpatul “raportat la situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu cu care a fost sesizata instanta in vederea cercetarii <si> aflarii adevarului in cauza (s.n.)”

Motivarea solutiei, obiectiveaza rationamentul acestei schimbari de incadrare, si anume, ca – intre altele – “ceea ce diferentiaza infractiunea de ucidere din culpa de infractiunea de omor este elementul esential al pozitiei/orientarii psihice/mentale a inculpatului, respectiv intentia (in sens laic) acestuia prin raportare la urmarea nefasta. In prezenta speta in mod concret instanta considera ca se impune a se verifica unde se pozitioneaza orientarea mentala a inculpatului prin raportare la granita fina dintre culpa cu prevedere si intentia indirecta. Daca in cazul culpei cu prevedere (reglementata de art. 16 alin. 4 lit. a C.pen.) inculpatul prevede dar nu accepta rezultatul socialmente periculos (in cazul concret de fata posibilul deces al victimei), considerand fara temei ca acesta nu se va intampla, in situatia intentiei indirecte (reglementata de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen.), inculpatul prevede rezultatul socialmente periculos si desi nu il urmareste, accepta producerea lui (…) Aici intervine, conform atat doctrinei cat si practicii judiciare, diferentierea „dintre culpa cu prevedere si intentia indirecta”. In final,instanta apreciaza ca exista suspiciunea (in urma examinarii elementelor faptice cu judecarea carora instanta a fost sesizata) ca ar fi lipsit temeiuri obiective pe care inculpatul sa isi fi bazat aprecierea asupra posibilitatii de controlare a autoturismului si de evitare a producerii urmarilor nefaste. Circumstantele faptice retinute ca obiect al acuzatiei aduse inculpatului prin rechizitoriu ce indica aceasta concluzie la acest moment procesual sunt urmatoarele: viteza maxima (de 156 km/h, viteza ce depasea cu 60 km/h viteza maxima legal admisa); efectuarea a unei manevre de depasire interzise; conditiile de drum (carosabilul umed si zapada de pe marginea drumului); posibilitatea lipsei experientei inculpatului in conducerea chiar a autoturismului victimei (obtinerea permisului de conducere de catre inculpat cu aprox. 1 an si jumatate inainte de data producerii accidentului).

Problema: Erau indeplinite conditiile schimbarii incadrarii juridice, in acest moment procesual ?

Premisa: Judecatorul a considerat ca exista suspiciunea (in urma examinarii elementelor faptice cu judecarea carora instanta a fost sesizata) ca ar fi lipsit, temeiuri obiective pe care inculpatul sa isi fi bazat aprecierea asupra posibilitatii de controlare a autoturismului si de evitare a producerii urmarilor nefaste, si astfel – deduc eu – sub aspectul formei de vinovatie, am putea fi in prezenta unei intentii indirecte. Intr-o astfel de situatie, competenta de solutionare revine tribunalului si astfel, dupa ce dispune schimbarea incadrarii juridice, instanta declina spre solutionare cauza, Tribunalului.

Riscul, sesizat de catre judecator (al doilea – cel care se pronunta asupra schimbarii incadrarii juridice a faptei) si pe care (risc) a vrut sa il previna – in opinia mea – prin masura dispusa (de a schimba incadrarea juridica) a fost legat de competenta materiala a instanetei, cunoscut fiind faptul ca, in cazul, infractiunii de omor, competenta revine tribunalului, darsi aici, este partea mai interesanta ! – “in vederea cercetarii si aflarii adevarului in cauza”.

Marturisesc, aceasta din urma remarca, nevoia “aflarii adevarului in cauza” mi-a atras in mod deosebit atentia, si, consider eu ca, desi, judecatorul nu o spune explicit, totusi transpare, din modul tehnic de redactare a solutiei, in mod implicit ca instanta “simtea” nevoia unei cercetari detaliate a cauzei, si nu “incontestata” de limitarile specifice procedurii simplificate, sigur, ma refer la cele de ordin probator (art…).

Opinia

Cum spuneam, chiar daca in drept, suntem obisnuiti sa gandim in “alb si negru” in acest caz, voi spune ca “lucrurile sunt gri” intrucat, chiar daca, pot fi de acord cu nevoia de a respecta dreptul la un proces echitabil, in componenta caruia intra si dreptul la o „instanta instituita prin lege” (competenta materiala) totusi, nu pot sa nu remarc ca, o schimbare a incadrarii juridice, nu poate fi facuta “oricum si oricand” ci, dupa cum a statuat Curtea Constitutionala, aceasta „poate avea loc in anumite conditii, a caror indeplinire constituie o garantie atat a dreptului de aparare al partilor, cat si a solutionarii corecte a cauzei[4].

Vorbind de “garantii” amintesc aici ca, actul de acuzatie[5] (termenul de “acuzatie” trebuie citit in intelesul autonom[6]) are un rol determinant in procedura penala, cata vreme, incepand cu data notificarii, persoana in cauza este oficial avizata despre baza factuala si juridica[7] a invinuirii ce i se aduce, si deopotriva, in functie de acuzatia adusa – realist, si pragmatic gandind – orice inculpat isi organizeaza, inclusiv apararea si strategia procesuala.

De aceea, consider ca, acest aspect, al (re)incadrarii juridice a faptei, trebuie tratat cu maxima atentie si rigoare, constituind, nu doar un detaliu esential al acuzatiei, dar si o componenta esentiala a raportului juridic procesual penal (al continutului) ce implica, inter alia, obligatia inculpatului de a suporta invinuirea, fiind o diferenta (cum se intampla in cauza) intre invinuirea de ucidere din culpa, si cea de omor, si sigur alte consecinte (competenta, asistenta obligatorie, masuri preventive etc.)

Revenind la problema incadrarii juridice, ce intr-o gandire simplista, as rezuma-o la acea “potrivire dintre fapta concreta si tiparul legal” trebuie sa observam ca, desi, legiuitorul nu conditioneaza posibilitatea schimbarii de o anumita procedura ori, de un anumit moment procesual, cu o exceptie, ca prin acea hotarare judecatoreasca sa nu se solutioneze fondul cauzei[8] totusi cum retine Curtea Constitutionala[9]datele, care ar putea conduce la concluzia ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata, pot sa apara doar in cursul cercetarii judecatoresti ca urmare a readministrarii probelor din urmarirea penala ori a administrarii de probe noi.

Asadar “comparatie” (a cauta, potrivirea/congruenta) trebuie realizata intre doua elemente, si anume: fapta concreta, imputata inculpatului, care rezulta din probe (!!!) si tiparul legal (norma de incriminare).

Cat priveste notiunea de fapta, aceasta, nu trebuie redusa numai la latura materiala, ci va include si latura subiectiva (care intereseaza in cauza analizata) astfel incat, pentru a proceda la o schimbare de incadrare juridica, din infractiunea de ucidere din culpa in cea de omor, latura subiectiva – intentia indirecta – trebuia probata, nicidecum nu putea fi investigata ulterior.

Cu alte cuvinte, schimbarea incadrarii juridice nu poate reprezenta un mijloc prin care sa se creeze cadrul procesual (cum ar fi competenta instantei) pentru investigarea faptei, inclusiv sub aspectul lamuririi prin probe, a formei de vinovatie cu care, eventual inculpatul a actionat, ci, dimpotriva, aceasta reprezinta o finalitate, prin care se asigura legalitatea, si anume, cand probele administrate, deja contureaza fapta, iar aceasta trebuie incadrata in tiparul legal.

Or, in cauza discutata, se observa cum, schimbarea s-a justificat in esenta, pe faptul ca, instanta a identificat “suspiciunea ca “ar fi lipsit temeiuri obiective pe care inculpatul sa isi fi bazat aprecierea asupra posibilitatii de controlare a autoturismului si de evitare a producerii urmarilor nefaste” si astfel “in vederea cercetarii si aflarii adevarului in cauza (s.n.)” s-a procedat la schimbarea incadrarii juridice.

In ce ma priveste, raman la opinia ca, fapta, ce constituie elementul de “comparatie” trebuia mai intai lamurita in baza probelor, eventual a celor detinute ori suplimentar administrate – simplele “suspiciuni” necomplinind lipsa probatoriului – iar, schimbarea de incadrare, putea interveni numai atunci cand, aceasta fapta – lamurita prin probe – nu era corespunzatoare tiparului legal indicat in actul de sesizare.

Cu toate acestea, nu pot sa nu remarc, grija instantei pentru respectarea dreptului la un proces echitabil (ce subsumeaza si dreptul la o “instanta instituita prin lege”) fapt care – in viziunea mea – a reprezentat mai curand scopul acestei schimbari de incadrare, anume, pentru a crea cadrul legal, apt sa asigure o cercetare completa si echitabila a cauzei.

Din perspectiva practica trebuie sa remarc cum, in imensa majoritate a cazurilor in care suntem in prezenta unei fapte de ucideri din culpa, planeaza si “suspiciunea” unei (posibile) intentii indirecte, insa acest fapt, nu determina “automat” si schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de omor, si astfel declinarea cauzei, spre a se cerceta acest fapt (al formei de vinovatie) ci, masura este dispusa eventual, numai atunci cand din probele administrate, o astfel de fapta se contureaza. Apoi, legea procesual penala prevede remedii pentru ipoteza in care, cercetarea judecatoreasca a fost realizata de catre o instanta inferioara – art. 50 alin. (2) C.proc.pen.

Dar, cum spuneam mai sus, uneori, si in drept, lucrurile sunt gri! Mai exact, chiar daca solutia data in speta, este destul de rar intalnita in practica si, procedural, o gasesc discutabila, totusi, se remarca – apreciativ! – prin grija manifestata fata de echitabilitatea procedurii, si anume respectarea dreptului la o instanta instituita prin lege.


[1] Disponibila aici.
[2] Sentinta penala nr. 40/2020 din data de 22.01.2020 rolli.ro.
[3] Acuzatia in materie penala va curpinde, „cauza” acuzatiei, adica faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si la „natura” acuzatiei, adicaincadrarea juridica a faptelor in cauza – CEDO Hotararea din 19 decembrie 1989, pronuntata in Cauza Kamasinski impotriva Austriei, paragraful 79; Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragrafele 51-52; Hotararea din 25 iulie 2000, pronuntata in Cauza Mattoccia impotriva Italiei, paragraful 59.
[4] CCR Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017.
[5] Chiar daca, rechizitoriu, in prezent nu mai este un act de acuzatie, ci de sesizare al instantei, totusi, la primul termen “acuzarea devine publica” cata vreme, aducerea la cunostinta a acuzatiei are loc si in etapa preliminara a fazei judecatii in prima instanta, anterior inceperii cercetarii judecatoresti, art. 374 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala stabilind ca, la primul termen la care procedura de citare este legal indeplinita si cauza se afla in stare de judecata, presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea in judecata ori, dupa caz, a celui prin care s-a dispus inceperea judecatii sau sa faca o prezentare succinta a acestuia. Ulterior, presedintele, explicand inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, il instiinteaza pe acesta cu privire la dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesar. Explicatiile date de presedintele completului de judecata inculpatului, precedate de citirea actului de sesizare – moment la care acuzarea devine publica, au rolul de a lamuri inculpatul in ce consta invinuirea ce i se aduce, desi inculpatul nu ia cunostinta pentru prima data de aceasta, in vederea garantarii dreptului la aparare al acestuia (in acest sens, Decizia nr. 750 din 13 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017, paragraful 14).
[6] CEDO Hotararea din 27 februarie 1980, pronuntata in Cauza Deweer impotriva Belgiei, paragraful 46; Hotararea din 15 iulie 1982, pronuntata in Cauza Eckle impotriva Germaniei, paragraful 73.
[7] Art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventie recunoaste acuzatului nu numai dreptul de a fi informat cu privire la „cauza” acuzatiei, adica faptele materiale de care este acuzat si pe care se bazeaza acuzatia, dar si la „natura” acuzatiei, adica incadrarea juridica a faptelor in cauza; in ambele situatii informarea trebuie sa fie detaliata ( CEDO Hotararea din 25 martie 1999, pronuntata in Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei, paragraful 51.
[8] CCR Decizia nr. 250/2019, prin care s-a statuat ca “dispozitiile art. 377 alin. (4) teza intai si art. 386 alin. (1) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in masura in care instanta de judecata se pronunta cu privire la schimbarea incadrarii juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotarare judecatoreasca care nu solutioneaza fondul cauzei”.
[9] Decizia nr. 253 din 25 aprilie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 570 din 18 iulie 2017, paragraful 30.


Av. dr. Artin Sarchizian


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.