Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Regula catoniană
01.04.2020 | Andrei ORBECIU

JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Orbeciu

Andrei Orbeciu

1. Definiție

Condiție de fond a legatului, alături de testamenti factio pasiva de care trebuia să se bucure legatarul, iar ulterior, legea Furia testamentaria, legea Voconia și legea Falcidia, această condiție exprimă regula conform căreia legatul este valabil numai dacă poate fi executat în momentul întocmirii testamentului. Chiar dacă între timp intervin împrejurări de natură să facă posibilă executarea testamentului, acesta ramâne nul în continuare. Cu alte cuvinte, un legat care este nul în momentul întocmirii testamentului rămâne nul pentru totdeauna. Această regulă a fost creată de către Cato cenzorul sau de fiul său, Cato Licinianus, și este singura regulă de drept roman care a ajuns până la noi sub numele unui jurist.

2. Referire legală

Deși lucrurile ar putea părea la prima vedere destul de clare, această regulă a stârnit numeroase controverse în practica dreptului roman. Această problemă a fost abordată și de Gaius în Institutele acestuia. Jurisconsultul a luat în considerare mai multe cauze de nulitate ale legatelor, cum ar fi instituirea legatului înaintea heredesilor, moartea moștenitorului înainte ca legatul să își producă efectele, instituirea unui legat cu scopul de a pedepsi sau penaliza moștenitorul prin a-l constrânge pe acesta să facă sau să nu facă ceva, instituirea unui legat nedeterminat precis sau cel acordat unui postumus alienus (copilul născut după moartea testatorului, care nu ar fi venit sub puterea lui dacă ar mai fi trăit la momentul nașterii). În cele din urmă, este discutată problema moștenirii acordate prin legat unei persoane care se află sub puterea moștenitorului instituit. Pentru a exemplifica, se poate lua în considerare următorul scenariu: Un testator (A) a realizat un testament prin care îl instituie pe B moștenitor, grevându-l pe acesta cu transmiterea moștenirii către C, care se afla sub puterea lui B (C era un sclav sau fiu de familie) la momentul realizării testamentului. Legatul trebuia să fie unul per damnationem, deoarece doar acesta crea un raport obligațional între moștenitorul instituit și legatar. Astfel, se punea problema dacă un pater familias se putea obliga față de cineva de sub puterea sa și, implicit, dacă testamentul era valabil.

Concluzia tuturor juriștilor a fost că dacă la momentul nașterii dreptului sau când „moștenirea devine datorată”[1] (dies cedens) C se afla înca sub puterea lui B, testamentul era lipsit de efecte. Chiar dacă între timp C ieșea de sub puterea lui B (prin emancipare, mancipațiune, moartea lui B), conform regulii catoniene, testamentul era nul în continuare.

3. Aplicarea practică

Punerea în lumină a problemei valabilității testamentului prin prisma lui dies cedens schimbă paradigma, dând naștere unor controverse și unor opinii separate, deoarece momentul nașterii dreptului este diferit dacă legatul este condițional sau nu, dar și în funcție de calitatea persoanei. În cazul unei moșteniri neafectate de o condiție, dies cedens coincide cu momentul dobândirii sau acceptării moștenirii. Dacă moștenitorul este sui (et necesarii) heredes, acest moment coincide cu moartea testatorului, deoarece moștenirea le revenea de drept, fără să o accepte neapărat. Dacă moștenitorul era heredes extranei, moștenirea era dobândită doar în momentul acceptării, deci nu neapărat la moartea testatorului. În cazul moștenirii afectate de o condiție, aceasta era deferită la momentul îndeplinirii condiției. Dacă legatarul se afla încă sub puterea moștenitorului instituit la momentul dobândirii, acceptării sau îndeplinirii condiției, testamentul era nul. Totuși, următoarele problemă legală s-a ridicat: dacă legatarul ieșea de sub puterea moștenitorului instituit înainte de dies cedens? La această problemă a reușit să răspundă, într-o oarecare măsură, regula catoniană.

Definiția regăsită în Digeste, cartea 34 „Celsus”, De regula catoniana:

„Dacă testatorul murea la momentul realizării testamentului și moștenirea era nulă, moștenirea e nulă oricând ar muri el. În unele cazuri, această definiție este inaplicabilă.”[2]

Conform regulii catoniene, o moștenire trebuia să fie valabilă de la început, deci dacă la momentul întocmirii testamentului exista cauza de nulitate, testamentul rămânea nul. Chiar dacă respectiva cauză de nulitate a fost înlăturată înainte de moartea testatorului, testamentul rămânea nul. De precizat este că această regulă opera sub ficțiunea juridică a faptului că dies cedens coincide cu moartea testatorului, de unde rezultă ca aria de aplicabilitate este destul de restrânsă, de pildă, doar moștenirilor neafectate de vreo condiție. Controversa vizează, totuși, interpretarea acestei reguli, în special asupra moștenirilor afectate de condiții.

3.1. Viziunea lui Servius Sulpicius Rufus

În opinia lui Servius Sulpicius Rufus, o moștenire, fie ea condiționată sau necondiționată, trebuia doar să fie valabilă la momentul lui dies cedens. Dacă legatarul reușea să iasă de sub puterea moștenitorului instituit înainte de moartea testatorului, moștenirea era valabilă. La fel și în cazul moștenirii afectate de o condiție, nu trebuia să existe vreo cauză de nulitate la momentul îndeplinirii condiției. Observăm astfel că Servius Sulpicius Rufus nu aplica regula catoniană, ci făcea abstracție de formalități, punând accentul pe voința testatorului.

3.2. Viziunile Școlii Sabiniene și Școlii Proculiene

În privința moștenirilor neafectate de o condiție, Școala Sabiniană și Școala Proculiană au aplicat regula catoniană și au oferit aceeași soluție. O moștenire necondiționată acordată prin legat unei persoane care se afla sub puterea moștenitorului era și rămânea nulă chiar daca legatarul ieșea de sub puterea moștenitorului înainte de dies cedens, argumentând că „ar fi absurd ca ceva ce nu ar avea vreo forță dacă testatorul ar fi murit imediat după realizarea testamentului să fie valabil doar pentru că testatorul a trăit mai mult”[3].

Divergența s-a născut din următoarea dilemă: „Este o moștenire legată condiționat în beneficiul unei persoane care se află sub puterea moștenitorului instituit valabilă dacă legatarul încetează să mai fie sub potestas la momentul îndeplinirii condiției?”. În timp ce proculienii susțineau că o asemenea moștenire este nulă, sabinienii o considerau valabilă. Argumentarea proculiană se baza pe analogia cu moștenirea necondiționată, în cazul căreia se aplică întocmai regula catoniană. În sprijinul argumentării s-a folosit și ideea că „nu putem datora nimic celor care sunt sub puterea noastră, nici fără condiție și cu atât mai mult cu o condiție”. Așadar, în viziunea proculiană, regula catoniană își găsește pe deplin aplicarea, fiind necesar ca la momentul întocmirii testamentului să nu existe nicio cauză de nulitate pentru ca testamentul să fie valabil. Sabinienii, pe de altă parte, au considerat că regula catoniană nu poate fi aplicată, nici măcar prin analogie, deoarece moștenirea este afectată de o condiție. Din moment ce moștenirile condiționate și necondiționate sunt diferite din punctul de vedere al lui dies cedens, ficțiunea în baza căreia operează regula cationiană face imposibilă analogia.

Celor două viziuni li s-au adus numeroase critici, unii considerându-i pe sabinieni conservativi și pe proculieni progresiști, iar alții, deopotrivă, îi consideraru pe sabinieni inovativi iar pe proculieni tradiționaliști. În opinia mea, viziunea proculiană este mult prea rigidă și orbită de formalism, interpretând o regulă de drept în sensul opus producerii de efecte juridice. Deși sabinienii sunt mai supli și oferă interpretare ce sprijină producerea de efecte juridice, observ o oarecare lipsă de coerență și coeziune a ideilor lor, din următorul motiv: ei considerau că, deși legatarul ieșea de sub puterea moștenitorului instituit înainte de dies cedens în cazul moștenirii necondiționate, aceasta rămânea în continuare nulă, pe când la moștenirea afectată de o condiție, dacă legatarul ieșea de sub puterea moștenitorului instituit înainte de îndeplinirea condiției, moștenirea era valabilă. Ideea de bază în ambele situații este aceeși: legatarul dobândește calitatea necesară înainte de dies cedens, și astfel nu se obligă pater familias față de cineva de sub puterea sa.

4. Concluzie

Referitor la întreaga dilemă juridică, viziunea mea se apropie cel mai mult de cea a lui Servius Sulpicius Rufus, contrar regulii catoniene. Înainte de reguli și formalități ar trebui să prevaleze interesul personal și legitim, care este, în speță, ultima voință a unei persoane. Dacă la momentul lui dies cedens legatarul nu se afla sub puterea celui care se obliga, legatul este perfect compatibil cu situația de fapt și de drept. Acest formalism exagerat a dus la nașterea unei noi instituții juridice, fideicomisul, care era un fel de fraudă la legea legatelor, până când a ajuns să fie sancționat juridicește și, în final, să fie unificat cu sistemul legatelor.

5. Aplicarea în dreptul românesc

În materia liberalităților, regula catoniană își găsește aplicarea la alineatul (4) al art. 987 Noul Cod Civil, conform căruia: „Condiția capacității de a primi un legat trebuie îndeplinită la data deschiderii moștenirii testatorului.” Alineatul face referire doar la condiția capacității de a primi, nu și la alte condiții ce ar putea afecta legatul.

Totuși, alineatul (3) al aceluiași articol derogă de la regula catoniană, deoarece condiția capacității de a primi trebuie îndeplinită la momentul acceptării donației, nu la momentul acordării donației.


[1] Tessa G. Lessen, Gaius meets Cicero: Law and Rhetoric in the School Controversies, Brill, 2010, p.149, tradus din engleză
[2] Institutul lui Gaius, p.2244 apud Gaius meets Cicero: Law and Rhetoric in the School Controversies, tradus din engleză
[3] Gaius meets Cicero: Law and Rhetoric in the School Controversies, p.151, tradus din engleză.


Andrei Orbeciu
Student Facultatea de Drept – Universitatea din București

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.