Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Insolvența și starea de urgență
01.04.2020 | Iuliana BIDALACHE, Bogdan BIVOL

JURIDICE - In Law We Trust
Iuliana Bidalache

Iuliana Bidalache

Bogdan Bivol

Bogdan Bivol

Avem deja doua saptamani de cand starea de urgenta a adus in viata noastra economica o situatie pe care multi dintre noi sperau sa nu o mai intalneasca dupa criza ce a inceput in anul 2008. Necunoscutul si incertitudinea in ceea ce priveste viitorul economic al tarii nu poate fi din pacate inlaturat de masurile ce au fost propuse de Guvern prin Ordonantele de Urgenta nr. 29/2020 si nr. 30/2020, si nici de masurile ce sunt promise in viitorul apropiat.

In acest context, se vorbeste din ce in ce mai mult in mediul economic de iminenta insolventa sau chiar falimentul multor societati ce isi desfasoara activitatea in domeniile cele mai afectate pana in prezent, respectiv cele din turism, restaurante, hoteluri, media, constructii, etc.

Desi sunt in prezent estimari privind un numar semnificativ de companii ce vor intra in perioada urmatoare in procedura de insolventa, apreciem ca este util ca societatile aflate in dificultate financiara si care, fie planuiesc sa intre sub protectia legii insolventei, fie se afla deja in cursul unei proceduri judiciare de insolventa, sa fie la curent cu schimbarile care au fost aduse in acest domeniu prin Decretul nr. 195/2020 al Presedintelui Romaniei privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei ( in continuare “Decretul prezidential”).

In primul rand, trebuie mentionat ca procedura insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2014 presupune nu numai o componenta judiciara, ci si un anumit regim juridic aplicabil debitorului aflat in stare de insolventa.

Astfel, intr-o procedura de insolventa, atributiile judecatorului sindic sunt subsumate controlului de legalitate al activitatii administratorului judiciar/lichidatorului si transarii cererilor de natura judiciara aferente procedurii insolventei, in timp ce atributiile manageriale sunt exercitate de debitor, sub supravegherea sau sub conducerea practicianului in insolventa si sub controlul de oportunitate al creditorilor, prin organele sale (adunarea creditorilor, comitetul creditorilor).

Avand in vedere cele doua laturi ale procedurii, aratam ca suspendarea fazei judiciare, respectiv a judecatii „dosarului de fond” si/sau a dosarelor asociate pe perioada starii de urgenta nu echivaleaza cu suspendarea procedurii de insolventa a debitorului, respectiv nu presupune suspendarea, in sine, a masurii de instituire a procedurii de insolventa dispusa anterior si nici a regimului juridic aplicabil debitorului respectiv aflat in stare de insolventa.

In ultima saptamana au putut fi consultate acte procedurale publicate in Buletinul Procedurilor de Insolventa, emise de practicieni in insolventa, care statueaza ca “avand in vedere ca dosarul este suspendat de drept, in baza art. 42 alin. (6) din Decretul Presedintelui Romaniei nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, pe toata durata starii de urgenta, administratorul judiciar urmeaza sa reconvoace adunarea creditorilor cu aceeasi ordine de zi, dupa incetarea starii de urgenta”.

Apreciem ca o astfel de aplicare a dispozitiilor Decretului prezidential in cadrul unei proceduri de insolventa este contrara atat scopului declarat si principiilor Legii nr. 85/2014, cat si actelor normative care reglementeaza obligatiile practicienilor in insolventa.

Tocmai pentru a inlatura eventuale interpretari diferite ale prevederilor Decretului prezidential in ceea ce priveste derularea procedurilor de insolventa, Consiliul National de Conducere al Uniunii Practicienilor in Insolventa din Romania a hotarat, in sedinta din data de 20.03.2020, anumite masuri organizatorice in ceea ce priveste activitatea practicienilor in insolventa pe perioada starii de urgenta.

In cadrul sedintei mai sus amintite, Consiliul National de Conducere al UNPIR a statuat ca, pentru o practica prudentiala uniforma şi imperativ necesara la nivelul UNPIR si pentru continuarea desfasurarii optime a activitatii, se dispune ca practicienii in insolventa sa isi exercite profesia cu respectarea obiectivelor, atributiilor si principiilor prevazute de OUG nr. 86/2006 privind organizarea activitatii, Statutul UNPIR si legilor speciale in domeniu, in vederea derularii procedurilor de insolventa, lichidare voluntara si prevenire a insolventei, tinand cont de masurile dispuse de autoritatile competente si asigurand comunicarea cu toti participantii la proceduri.

Totodata, UNPIR a statuat in mod neechivoc ca formele de exercitare a profesiei nu isi vor suspenda/inceta activitatea, recomandarea fiind ca acestea sa adopte norme clare privind masuri de disciplina sanitara si de organizare a activitatii.

Iata deci ca in ceea ce priveste activitatea practicianului in insolventa, aceasta este obligatoriu a fi derulata in continuare, practicianul in insolventa alaturandu-se celorlalti profesionisti ai dreptului care in aceasta perioada sunt “pe baricade” (e.g., judecatori, avocati, notari, executori judecatoresti, etc).

Decretul prezidential nu determina suspendarea sau incetarea activitatii practicienilor in insolventa, dat fiind ca o pondere semnificativa a activitatii acestora se poate desfasura digitalizat, prin procedura scrisa.

Pentru practicianul in insolventa, obligatia de a supraveghea activitatea debitorilor continua, la fel si cea a convocarii si prezidarii sedintelor Adunarilor si Comitetelor creditorilor.

Totodata, demersurile de valorificare in cadrul procedurilor de licitatii/negocieri directe vor continua, la fel si inventarierea bunurilor debitoarei si sigilarea lor, chiar daca asta va impune deplasari minime, masuri sporite de disciplina sanitara si contact uman drastic limitat.

De asemenea, tabelele de creante, rapoartele de activitate, rapoartele asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la starea de insolventa vor fi intocmite si inregistrate la dosarul cauzei, respectiv publicate in BPI, integral functionabil in aceasta perioada.

Planurile de distribuiri si rapoartele asupra fondurilor, respectiv rapoartele trimestriale care au ca obiect plata creditorilor inscrisi la masa credala, precum si a celor curenti, vor fi depuse la dosarul cauzei.

Formularea actiunilor specifice pot fi introduse la instantele competente iar denuntarea contractelor paguboase pentru averea debitoarei va fi aplicata in continuare acolo unde situatia o impune.

Intrucat majoritatea termenelor prevazute de Legea nr. 85/2014 privind activitatea practicianului in insolventa reprezinta termene de recomandare (e.g., termenele pentru depunerea rapoartelor de activitate, pentru convocarea Adunarii creditorilor, pentru intocmirea Tabelelor de creanta, pentru finalizarea inventarierii, pentru publicarea anunturilor privind depunerea raportului de evaluare sau a planului de reorganizare, etc), apreciem ca acestea nu sunt supuse decaderii prevazute de dispozitiile art. 41 din Decretul prezidential, astfel ca toate atributiile prevazute de lege in sarcina administratorului/lichidatorului judiciar vor trebui indeplinite cu respectarea termenelor instituite de lege, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile art. 60 alin. (2) si (3) din Legea nr. 85/2014 (i.e., obligarea practicianului in insolventa la plata unei amenzi judiciare sau la repararea prejudiciului in cazul nerespectarii atributiilor sale sau a indeplinirii cu intarziere a acestora).

In ceea ce priveste activitatea societatii aflate in procedura insolventei, in principiu, fie ca vorbim de activitatea curenta aferenta perioadei de observatie ori de reorganizare, derulata oricum pe principiul business as usual, fie ca vorbim de activitatea de lichidare, acestea nu intra sub incidenta prevederilor art. 41-42 din Decretul prezidential.

Pe perioada starii de urgenta vor putea fi luate in continuare deciziile manageriale considerate oportune, cu precadere in situtia in care debitorul se afla in perioada de observatie sau reorganizare, inclusiv cele care, in concret, raportat la fiecare caz in parte, se vor dovedi necesare in aceasta perioada si pentru a caror confirmare se impune convocarea Adunarii sau Comitetului creditorilor, cu facilitarea posibilitatii exprimarii de catre creditori a punctului de vedere prin corespondenta si cu respectarea tuturor regulilor sanitare impuse de autoritati in aceasta perioada. In mare masura activitatea curenta nu este marcata de termene procedurale, ci de decizii manageriale ale organelor care aplica procedura.

Practic, regulile instituite prin capitolul V al Decretului prezidential nu impieteaza asupra derularii activitatii economice a debitorului aflat in procedura, astfel ca, pe cat posibil, acesta isi va derula activitatea pe principiul business as usual.

Un aspect ce cu siguranta va fi dezbatut in perioada aceasta este cel care priveste derularea activitatii debitorului pe principiul business as ussual, insa pentru debitorul care se afla in procedura reorganizarii judiciare si care, dat fiind contextul actual, nu poate efectua plata creantelor conform programului de plati cuprins in Planul de reorganizare. Cu alte cuvinte, care sunt remediile la care poate apela societatea aflata in reorganizare judiciara si care se afla in imposibilitatea obiectiva, determinata de contextul social si economic actual, de a isi indeplini obligatiile de plata prevazute prin plan?

Mai mult, prin Ordonanta militara nr. 2/2020, publicata in Monitorul Oficial nr. 232/21.03.2020, se stabilesc anumite categorii de profesionisti a caror activitate se suspenda temporar pe perioada starii de urgenta (i.e., profesionistii care desfasoara activitatile prevazute la art. 2 din Ordonanta militara nr. 2). Astfel, in ipoteza in care societatea aflata in reorganizare judiciara se afla printre profesionistii care desfasoara activitatile a caror suspendare temporara este prevazuta prin Ordonanta militara nr. 2/2020, care ar fi remediul ca aceste societati sa evite intrarea in faliment, desi cauzele nerespectarii programului de plati sunt unele cat se poate de obiective? Se poate considera ca suspendarea temporara a activitatii unei societati aflate in reorganizare judiciara prin ordonanta militara suspenda si obligatiile asumate prin progamul de plati?

Apreciem ca raspunsul la intrebarea de mai sus este unul negativ, intrucat situatia determinata de starea de urgenta nu impieteaza asupra procedurii prin care debitorul aflat in reorganizare judiciara poate sa modifice planul de reorganizare in sensul prelungirii perioadei de reorganizare si reesalonarii platilor prevazute initial, cu respectarea conditiilor prevazute de dispozitiile art. 132 si urm. din Legea nr. 85/2014. Indiferent daca societatea aflata in reorganizare judiciara face sau nu parte dintre cele ce desfasoara activitatile prevazute de Ordonanta militara nr. 2/2020, aceasta poate sa evite un posibil faliment prin modificarea planului de reorganizare, modificare care va fi argumentata de stoparea veniturilor in cazul societatilor prevazute de art. 2 din Ordonanta militara nr. 2/2020, respectiv de micsorarea acestora in ceea ce priveste ceilalti profesionisti afectati de contextul economic actual.

Singura etapa procedurala asupra careia impieteaza starea de urgenta este cea a confirmarii modificarii planului de reorganizare de catre instanta de judecata.

Raportat la imprejurarea ca prin Hotararea CSM nr. 417/24.03.2020 care stabileste cauzele ce sunt considerate urgente deosebite ce se vor judeca de instantele de judecata, cererea de confirmare a planului de reorganizare nu face parte din categoria cauzelor ce se supun judecatii in perioada starii de insolventa, astfel ca debitorul aflat in procedura reorganizarii judiciare care, desi are aprobarea creditorilor sai pentru amanarea platilor, nu poate sa o implementeze in lipsa unei hotarari judecatoresti in acest sens.

Apreciem ca exista totusi posibilitatea ca societatea aflata in reorganizare judiciara sa se adreseze tribunalului competent cu o cerere de confirmare a modificarii planului de reorganizare, depunerea unei astfel de cereri, desi nesolutionata, putand bloca o eventuala cerere a creditorilor de deschidere a procedurii falimentului debitorului pentru nerespectarea programului de plati prevazut prin planul de reorganizare initial.

Totodata, in functie de circumstantele cauzei, s-ar putea argumenta si temeinicia unei cereri de confirmare provizorie a modificarii planului de reorganizare pe calea ordonantei presedintiale, debitorul putand solicita, in mod provizoriu, confirmarea unei modificari a planului de reorganizare, in masura in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 997 si urm. Cod procedura civila.

Daca mai sus am explicat in linii mari ce se intampla cu procedurile deja deschise in perioada starii de urgenta, in cele ce urmeaza vom arata pasii ce trebuie urmati in aceasta perioada de o societate care intentioneaza sa isi deschida propria procedura de insolventa sau pe cea a unui partener contractual, precum si conduita care ar trebui urmata de organele colective participante la procedura in perioada starii de urgenta.

In ceea ce priveste compatibilitatea regulilor care reglementeaza deschiderea procedurii de insolventa cu prevederile Decretului prezidential, apreciem ca se impun o serie de precizari cu privire la conduita unei societati care constata ca se afla in stare de insolventa prezumata sau iminenta.

Astfel, aratam ca obligatia societatii care nu mai detine lichiditati suficiente pentru a-si achita datoriile scadente de a depune o cerere de deschidere a procedurii sale de insolventa subzista si pe perioada starii de urgenta decretata de Presedintele tarii, dispozitiile art. 66 din Legea nr. 85/2014 fiind aplicabile ca atare.

Chiar daca, in urma hotararii CSM nr. 417/24.03.2020, cererile de deschidere a procedurii insolventei, fie ele formulate de debitori, fie de creditori, nu intra in sfera pricinilor “de urgenta deosebita” ce se judeca in perioada starii de urgenta, apreciem ca masurile organizatorice luate de instantele de judecata cu privire la natura cererilor ce se judeca pe perioada starii de urgenta nu inlatura obligatia debitorului de a depune cererea de deschidere a procedurii de insolventa, in masura in care acesta indeplineste conditiile pentru a se adresa tribunalului competent cu o astfel de cerere.

Din pacate, in materia insolventei, singurele cereri care se judeca in aceasta perioada sunt cele prevazute de dispozitiile art. 66 alin. (11) din Legea nr. 85/2014, care prevad ca “dupa depunerea cererii de deschidere a procedurii, in cazuri urgente, care ar pune in pericol activele debitorului, judecatorul-sindic poate dispune de urgenta, in camera de consiliu si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a oricaror proceduri de executare silita a bunurilor debitorului pana la pronuntarea hotararii cu privire la respectiva cerere”.

Astfel, singurele masuri judiciare care pot fi luate in cursul starii de urgenta de catre instantele de judecata sunt cele de suspendare provizorie a executarilor silite a bunurilor unei societati care a depus cerere pentru deschiderea propriei proceduri de insolventa.

Desi hotararea CSM nr. 417/24.03.2020 stabileste ca tribunalele pot judeca “orice alte cereri care vizeaza situatii exceptionale, care pot fi considerate de urgenta deosebita” iar potrivit dispozitilor art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014, cererea debitorului se judeca de urgenta, fara citarea partilor, constatam ca majoritatea tribunalelor din tara, cu mici exceptii (i.e., Tribunalul Calarasi, Tribunalul Suceava), nu considera ca cererea debitorului de deschidere a procedurii insolventei reprezinta o cerere urgenta, astfel ca dosarele inregistrate anterior decretarii starii de urgenta, avand ca obiect deschiderea procedurii la cererea debitorului, sunt suspendate de drept. Raportat la imprejurarea ca astfel de cereri nu se judeca in prezent, este previzibil ca dupa incetarea starii de urgenta, numarul dosarelor in care se va dispune deschiderea procedurii insolventei sa fie unul semnificativ, intr-un termen relativ scurt, astfel ca o modificare a hotararii CSM prin includerea in lista cauzelor de o urgenta deosebita si a cererilor debitorilor de deschidere a procedurii ar fi binevenita.

Concluzionand sub acest aspect, aratam ca, in ipoteza in care, desi debitorul constata ca se afla in stare de insolventa prezumata sau iminenta totusi nu introduce cererea de deschidere a procedurii in termenul de 30 de zile prevazut de lege, el poate fi sanctionat penal pentru bancruta simpla (art. 240 C. Pen.), dar si patrimonial, ca urmare a introducerii unei eventuale cereri de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, in conditiile art. 169 din Legea nr. 85/2014, respectiv pentru ipoteza in care organele de conducere au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii si care ducea in mod vadit la incetarea de plati.

O data deschisa procedura insolventei, din perspectiva debitorului, activitatea sa se va desfasura ca si inainte, Legea nr. 85/2014 instituind majoritar obligatii procedurale fata de debitor, iar nu drepturi care se sting prin decadere sau prescriptie.

Apreciem ca termenele cele mai importante de care este tinut debitorul intrat recent intr-o procedura de insolventa sunt termenul de 10 zile in care debitorul este obligat sa depuna documentele prevazute de art. 67 din Lege, precum si termenul de 30 de zile de la data publicarii Tabelului definitiv al creantelor, in care debitorul este obligat sa depuna un eventual plan de reorganizare a activitatii sale.

Aceste doua termene reprezinta, conform legii, termene de decadere, care, in situatia data, se suspenda in conformitate cu prevederile art. 41 din Decretul prezidential. Cu toate acestea, nimic nu impiedica debitorul sa renunte la acest “beneficiu” al suspendarii si sa depuna in termenul prevazut de lege atat documentele enumerate la art. 67 din Lege, cat si Planul de reorganizare, fara insa sa i se poate opune cu succes o decadere din dreptul de a depune un plan de reorganizare daca cele doua termene de 10, respectiv 30 de zile nu sunt respectate.

In ceea ce priveste dreptul unei societati de a solicita deschiderea procedurii de insolventa impotriva unui partener al sau, mentionam ca potrivit legii creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile.

Daca in privinta caracterului cert si lichid al creantei in baza careia se poate solicita deschiderea procedurii nu sunt discutii legate de prevederile Decretului prezidential, in ceea ce priveste exigibilitatea creantei se impune o precizare.

In cazul in care termenul de 60 zile nu s-a implinit la momentul publicarii Decretului prezindential, termenul se suspenda, astfel incat nici dreptul creditorului de a solicita deschiderea procedurii insolventei nu se mai naste. Termenul de 60 de zile va continua in schimb sa curga dupa incetarea starii de urgenta.

Daca insa termenul era implinit la momentul publicarii Decretului prezindential, se naste si dreptul creditorului de a solicita deschiderea procedurii de insolventa a partenerului contractual, astfel ca o cerere de deschidere a procedurii de insolventa formulata de creditor poate fi inregistrata pe rolul instantelor de judecata.

Cu toate acestea, avand in vedere Hotararea CSM nr. 417/24.03.2020, cererea creditorului nu va putea fi solutionata de instanta de judecata pe perioada starii de urgenta, astfel ca un dosar avand ca obiect cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei va fi suspendat de drept de catre tribunalul competent, pe toata durata starii de urgenta.

In ceea ce priveste conduita creditorilor in procedurile de insolventa deja deschise, aratam ca acestia sunt in continuare indreptatiti sa isi exercite drepturile prevazute in procedura, respectiv de a depune declaratii de creanta, de a formula cereri de plata pentru creante curente, de a vota in cadrul sedintelor Adunarilor/Comitetelor creditorilor, de a introduce actiuni in anularea actelor frauduloase, de a depune un plan de reorganizare, etc.

Se impun insa anumite precizari in ceea ce priveste caracterul termenelor in care creditorii pot sa isi exercite drepturile in procedura.

Astfel, in ceea ce priveste termenul pentru depunerea declaratiilor de creanta, Legea nr. 85/2014 prevede la art. 114 ca termenul fixat de instanta de judecata in acest scop este unul de decadere, susceptibil astfel de suspendarea prevazuta de dispozitiile art. 41 din Decretul prezidential. Prin urmare, daca la data publicarii Decretului prezidential erau in curs termene pentru depunerea declaratiilor de creanta, acestea se suspenda pana la incetarea starii de urgenta.

Cu privire la formularea cererilor de plata a creantelor curente, in masura in care exigibilitatea acestora este implinita la momentul publicarii Decretului prezidential, cererea de plata poate fi depusa iar practicianul in insolventa este obligat sa raspunda in termen de 10 zile, sub sanctiunile prevazute de dispozitiile art. 60 alin. (2) si (3) din Legea nr. 85/2014. Daca creanta curenta nu era exigibila la momentul decretarii starii de urgenta, atunci dispozitiile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi invocate de creditor in sustinerea unei cereri de plata pe perioada starii de urgenta.

In ceea ce priveste dreptul creditorilor de a contesta hotararile adoptate in cadrul sedintelor Adunarii/Comitetului Creditorilor, precum si masurile practicianului in insolventa, aratam ca acest drept este neatins, insa cu diferenta majora ca termenele de 5 zile, respectiv 7 zile de la data publicarii in Buletinul procedurilor de insolventa a actului contestat sunt supuse suspendarii de drept prevazute de decretul prezidential, astfel ca aceste termene vor incepe/vor continua sa curga de la data incetarii starii de urgenta. Cu toate acestea, orice creditor poate sa renunte la “beneficiul” suspendarii si sa conteste in termenele prevazute de lege actele/masurile practicianului in insolventa.

Mai mult, in cazul contestarii unei masuri a practicianului in insolventa, creditorul are posibilitatea de a solicita suspendarea acelei masuri si totodata, pe cale de ordonanta presedintiala, de a solicita si suspendarea provizorie a masurii contestate, pana la solutionarea cererii de suspendare formulate impreuna cu contestatia la masura, ceea ce ar asigura o judecare a cererii de suspendare provizorie in perioada starii de urgenta.

In ceea ce priveste introducerea actiunilor pentru anularea actelor frauduloase, incheiate de debitor in dauna creditorilor, aceasta poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, de comitetul creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea totala a creantelor inscrise la masa credala, in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului asupra cauzelor care au condus la starea de insolventa, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Termenul de un an prevazut de art. 118 din Legea nr. 85/2014 lege este un termen de prescriptie, astfel ca acesta este supus suspendarii instituite prin Decretul prezidential.

De asemenea, actiunea in atragerea raspunderii membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a contribuit la aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de data publicarii in BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar privind cauzele care au condus la stareade insolventa.

Asadar, si acest termen de prescriptie de 3 ani se suspenda pe perioada starii de urgenta, in temeiul art. 41 din Decretul prezidential.

Ca o scurta concluzie a celor de mai sus, desi activitatea judiciara in materia insolventei este suspendata in proportie de 99,99% in baza prevederilor capitolului V „Domeniul Justitiei” din Decretul prezidential, apreciem ca aceste prevederi nu impieteaza asupra derularii activitatii economice a debitorului aflat in procedura, fiind de altfel recomandat ca acesta sa isi continue activitatea, atat pentru pentru evitarea deteriorarii situatiei sale, cat si pentru a mentine gajului creditorilor sai, cu respectarea tuturor celorlalte restrictii impuse prin actele de comandament generale ori specifice domeniului in care activeaza debitorul.

Av. Iuliana Bidalache, POPESCU & ASOCIATII
Av. Bogdan Bivol, POPESCU & ASOCIATII


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.