Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Programul de vizitare al minorului în contextul pandemiei de COVID-19
06.04.2020 | Andreea SIMON

JURIDICE - In Law We Trust
Andreea Simon

Andreea Simon

În contextul stării de urgență ce a fost instituit prin Decretul nr. 195/2020, pe lângă problemele de ordin economic, se impune a se discuta despre relațiile de familie care pot fi afectate în contextul pandemiei de coronavirus, cu precădere în cazul în care părinții sunt separați și se impune executarea unui program de vizitare stabilit printr-o hotărâre judecătorească sau de comun acord, prin procedura divorțului pe cale notarială[1], cu ridicarea minorului de la domiciliul său.

Prin art. 1 al Ordonanței militare nr. 3 din 24.03.2020 s-au prevăzut restricții privind libera circulație a persoanelor:
a) deplasarea în interes profesional, inclusiv între locuinţă/gospodărie şi locul/locurile de desfăşurare a activităţii profesionale şi înapoi;
b) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesităţile de bază ale persoanelor şi animalelor de companie/domestice, precum şi bunuri necesare desfăşurării activităţii profesionale;
c) deplasarea pentru asistenţă medicală care nu poate fi amânată şi nici realizată de la distanţă;
d) deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/însoţirea copilului, asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilităţi ori deces ai unui membru de familie;
e) deplasările scurte, în apropierea locuinţei/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a persoanelor (cu excluderea oricăror activităţi sportive de echipă), cât şi pentru nevoile animalelor de companie/domestice;
f) deplasarea în scopul donării de sânge, la centrele de transfuzie sanguină;
g) deplasarea în scop umanitar sau de voluntariat;
h) deplasarea pentru realizarea de activităţi agricole;
I) deplasarea producătorilor agricoli pentru comercializarea de produse agroalimentare.

Întrebarea este dacă putem să aplicăm programul de vizitare al minorului fără nicio schimbare având în vedere actualele restricții. În contextul pandemiei de COVID-19 și a restrângerii liberei circulații a persoanelor prin regulile instituite de Ordonanța Militară nr. 3, nu putem considera că se subînțelege că programului de vizitare poate fi nerespectat, iar părintele la care minorul își are domicliul poate refuza predarea minorului către celălalt părinte.

Atunci când luăm decizii referitoare la un minor vom avea întotdeauna în vedere interesul superior al copilului. Conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 interesul superior al copilului se circumscrie dreptului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie, asta incluzând și dreptul acestuia de a avea relații cu părintele care nu locuiește cu acesta, în special prin programul de vizitare. La momentul când s-a stabilit exercitarea în comun a autorității părintești, s-a stabilit implicit și faptul că ambii părinți sunt egali, au aceleași responsabilități față de minor. Corelativ, au aceleași drepturi ceea ce înseamnă că și părintele care nu locuiește cu minorul are dreptul să aibă legături personale cu acesta, chiar dacă s-a decretat stare de urgență. Așa cum părintele la care minorul își are domiciliul este obligat să depună toate diligențele pentru a ocroti sănătatea copilului, aceleași obligații le are și celălalt părinte, iar riscul unei infecții nu poate fi folosit ca și argument pentru a refuza predarea minorului. Această optică este confirmată și de practica multor instanțe din țară. Spre exemplu, Judecătoria Bistrița a respins cererea prin care se solicita de către unul din părinți limitarea legăturilor personale dintre minor și celălalt părinte pe motivul pandemiei de COVID-19. Instanța a apreciat că părţile pot găsi resursele pentru a asigura respectarea programului de vizită cu expunerea minimă a minorei. A mai opinat instanța că starea de urgenţă naţională este menită să îndemne părţile la conştientizarea pericolului de contractare a infecţiei şi la adoptarea tuturor măsurilor ce se impun pentru protejarea sănătăţii personale şi a celor din jur, însă nu poate să justifice întreruperea ori diluarea legăturii dintre pârât şi minor.

Mai departe, este concludent să analizăm și recomandările altor state unde s-a decretat stare de urgență. Spre exemplu, legislația din Italia este aproape identică cu cea din România în ceea ce privește restricțiile privind libera circulație pe perioada stării de urgență. În Italia, Guvernul a menționat expres prin comunicatele sale că un părinte poate merge să își vadă copilul fără a fi împiedicat de noile reglementări, ba mai mult se precizează inclusiv că minorul poate fi preluat la domiciliul părintelui în continuarea exercitării dreptului său de a avea legături personale cu minorul, evident cu luarea tuturor măsurilor de siguranță, cum ar fi alegerea celei mai scurte rute între cele două locații.[2]Aceleași recomandări le găsim și în statele din afara Europei, cum ar fi Australia[3], sau unele state din SUA[4] unde la fel s-a decretat starea de urgență.

Totuși, pot exista situații în care consider că părintele la care minorul își are domicliul poate refuza predarea către celălalt părinte, sau poate chiar interzice întâlnirea personală între aceștia la domiciliul minorului. Aceste situații pot fi, spre exemplu atunci când celălalt părinte prezintă semne de boală sau chiar copilul are anumite afecțiuni care îl plasează în categoria persoanelor aflate la risc înalt de a dezvolta forme severe ale infecției cu coronavirus. Totuși, și în aceste situații minorul are dreptul de a avea legături personale cu părintele, caz în care este recomandată folosirea apelurilor video sau cel puțin a celor telefonice, aceste soluții trebuind să fie găsite de părinți, de comun acord.

Care pot fi consecințele în cazul în care nu se respectă programul de vizitare? Consider că în contextul prevederilor Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență părintele în favoarea căruia s-a stabilit programul de vizitare, nu va putea să procedeze la executarea silită a programului de vizitare. Art. 42 alin. 5 prevede că: activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile Speciale de Urgenţă, în scopul ocrotirii drepturilor la viaţă şi la integritate fizică ale participanţilor la executarea silită. Având în vedere aceste prevederi și măsurile de siguranță sanitară care se impun a fi respectate în contextul pandemiei de COVID-19 nu se va putea proceda la executarea silită deoarece s-ar pune în pericol sănătatea minorului. Totuși, părintele la care locuiește minorul va putea fi tras la răspundere penală. Art. 379 alin. 2 Cod Penal prevede sancțiunea închisorii de la 1 lună la 3 luni sau amenda pentru fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent. În cazul în care părintele la care locuiește minorul nu respectă programul de vizitare acesta va putea fi condamnat pentru comiterea infracțiunii antemenționate.

În concluzie, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul nu a fost restricționat prin intrarea în vigoare a Ordonanței Militare nr. 3 din 24.03.2020, situația prevăzute de art. 1 lit d) acoperind această ipoteză, programul de vizită stabilit prin hotărâre judecătorească putându-se executa în continuare, inclusiv cu preluarea minorului de la domiciliul său.


[1] În cele ce urmează voi face referire doar la hotărârea judecătorească dar aceleași reguli sunt aplicabile și în cazul programului de vizită stabilit de comun acord cu ocazia divorțului prin procedură notarială
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici.
[4] Spre exemplu Statul Texas, a se vedea aici.


Av. Andreea Simon


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Programul de vizitare al minorului în contextul pandemiei de COVID-19”

  1. Matei MANIA spune:

    Prin Ordonanatele Militare succesive emise odata cu decretarea starii de urgenta pe teritoriul tarii au fost limitate mai multe drepturi cetatenesti, inclusiv cele ale copiilor. Astfel, a fost restrictionat dreptul la libera circulatie, dreptul la vacanta, dreptul la invatatura, prin intreruperea anului scolar, dar si, partial, dreptul la sanatate, prin anularea programarilor curente la medic, de exemplu, in vederea efectuarii unui control medical de rutina. Este evident pentru oricine ca restrictionarea unor drepturi este una consistenta, care obliga la o noua ierarhizare a acestora. Aceasta ingerinta si restrictionare a drepturilor copiilor la invatatura, la vacanta, si nu numai, a avut in vedere prevalenta acordata dreptului acestora la sanatate. Odata ce s-a dispus o masura atat de serioasa precum intreruperea scolii, pe o perioada nedefinita, a considera, precum dvs faceti, cu titlu de adevar absolut, ca un copil poate sa fie oprit de la a merge la scoala, dar nu si de la a se deplasa la programul de vizitare, pune pe primul loc dreptul la legaturi personale, in defavoarea dreptului la sanatate a acestuia, ceea ce, in opinia mea, este de nepermis. O interpretare a textului acestor ordonante in sensul celor sustinute de dvs, nu reprezinta decat o adaugare subiectiva la textul acestora, care, de altfel, contravine spiritului si recomandarilor generale existente. Astfel, ordonantele dar si mesajele publice, inclusiv cele medicale, sunt in sensul ramanerii in casa, izolarii si pastrarii distantei sociale. In acest context, a afirma, in calitate de avocat, nu de medic, ca iesirea minorului din casa si relationarea acestuia cu alte persoane,relationare care implica inclusiv gesturi de apropiere fizica, de la care un copil nu poate fi invatat sa se abtina, dar si utilizarea de catre cel mic a unei masti, a unor manusi, cat si atentia necesara la a nu atinge zone/obiecte intens folosite de altii (clante, butoane din lift, mana curenta a scarilor etc) nu l-ar supune pe acesta nicunui risc, reprezinta, in opinia mea, o pozitie cel putin hazardata, fara nicio baza legala si medicala.

    In acest context opinia Judecatoriei Bistrita la care faceti trimitere este una circumscrisa unui principiu pe care il putem rescrie in termenii fiat programul de vizitare, pereat mundus! In contextul in care specialistii anticipeaza ca urmeaza un varf al pandemiei si ca totul depinde, in opinia acestora, de respectarea normelor de igiena, izolare si pastrare a distantei, a retine, in calitate de judecator, ca nu este acceptabila intreruperea sau diluarea legaturilor personale dintre copil si parintele cu care acesta nu locuieste, chiar cu riscul unei contaminari, reprezinta o concluzie fara nicio baza legala, stiintifica sau factuala, pe scurt, o concluzie care incalca interesului superior al copilului.

    In plus, scopul autoizolarii si ramanerii in domiciliu a minorului nu inseamna doar ferirea acestuia de o eventuala imbolnavire, dar si a familei cu care acesta locuieste, inclusiv a celuilalt parinte, persoane care ar fi expuse la eventualul transport viral pe care minorul l-ar face prin circulatia din si inapoi in domiciliu. Si dreptul acestora trebuie avut in vedere!

    Cu referire la cele scrise de dvs in raport de executarea silita: Asa cum corect mentionati, executarea silita este intrerupta pe perioada starii de urgenta. Concluzionati dvs ca implicit este suspendat pe perioada starii de urgenta si dreptul de a pune in executare silita programul de legaturi personale. Corect! La fel de corect este insa, din pacate, ca, referindu-ne strict la executarea silita a hotararilor care privesc minorii, este suspendat si dreptul la executare silita a pensiei de intretinere, adica a unui drept fundamental al minorului de a primi intretinere de la ambii sai parinti. Care pot fi consecintele suspendarii acestui drept al celui aflat in nevoie pare a nu preocupa pe nimeni si pare a fi acceptata ca atare, fara a starni discutii la fel de efervescente ca cele legate de programul de legaturi persoanele. Si asta chiar si in situatia in care parintelui rezident, cel caruia ii revine in majoritatea cazurilor cea mai consistenta parte a intretinerii minorului, i-au fost reduse veniturile cu minim 25%.

    Revenind la executarea silita a programului de legaturi personale apare ca cel putin absurd si arbitrar sa fie interzisa prezenta executorului pe motiv ca ar putea pune in pericol sanatatea minorului dar, in schimb, sa adaugam la textul ordonantelor propriile concluzii, conform carora preluarea copilului de catre celalat parinte, deplasarea minorului si intalnirea acestuia cu familia extinsa, expunerea lui la un alt mediu etc ar fi lipsite de risc.

    In schimb, daca dreptul la intretinere este pus intre paranteze, nu la fel stau lucrurile, in opinia dvs, cu privire la programul de legaturi personale.

    A afirma ca in aceiasi situatie de stare de urgenta determinata de o pandemie, ar fi in continuare aplicabile prevederile art 379 CP,reprezinta o interpretare a textului legal in materie in afara vointei leguitorului. Si asta pentru ca art 379 CP sanctioneaza „impiedicarea de catre un parinte” a celuilalt in realizarea dreptului sau la legaturi personale. Or, in cauza, „impiedicarea” nu este cauzata de vointa si atitudinea parintelui la care minorul locuieste, ci de o pandemie care a detrminat o stare de urgenta si care reprezinta un caz de forta majora. De altfel, copiii primesc, raportat la varsta lor, explicatii pentru care nu mai merg la scoala, nu ies in parcuri, nu isi sarbatoresc zilele de nastere, nu isi mai viziteaza bunicii, etc, fara sa li se transmita ca aceste restrictii sunt luate la bunul plac al parintelui rezident sau sunt decizii placute sau definitive. Asa cum le cerem copiilor nostri sa inteleaga aceste masuri restrictive si neplacute, in aceiasi maniera le poate fi explicata si intreruperea legaturilor fizice cu celalalt parinte, ca fiind necesara, neplacuta si temporara. Oricum, legatura telefonica ramane.

    Pe de alta parte, inteleg ca alimentarea oricarei stari conflictuale, cele dintre parinti fiind dintre cele mai prolifice, reprezinta o sursa de cauze, in actualul context, deloc de neglijat. Chiar si asa insa, se pune intrebarea, sau ar trebui sa ne-o punem cu totii, ce parinte si-ar expune deliberat copilul riscului generat de pandemie si ar urmari, prioritar, tragerea la raspunderea penala a celuilalt parinte, in detrimentul dreptului la sanatate al propriului copil.

    Asadar, fiind vorba despre o criza sanitara, trebuie aplicat cu intaietate, prin extrapolare, un principu medical de baza, respectiv, primum non nocere, in sensul ca, in respect fata de interesul superior al copilului, orice masura luata trebuie sa tinda la a reduce la zero (ideal desigur) riscul la care ne expunem copiii, chiar daca pretul reducerii acestuia e unul mare. Si asta pentru ca nimic nu e mai de pret decat sanatatea si viata!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.